Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1156/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1579/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1156
Ședința publică de la 04 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursurile formulat de creditoarea reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor și creditoarea DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC SRL -J-, - prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ " " și intimatul creditor INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B, ambele împotriva Sentinței comerciale nr.2347/22.05.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta creditoare reclamantă prin consilier juridic, care depune delegație în dosar și intimata creditoare prin consilier juridic, care depune de asemenea delegație, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează faptul că au fost depuse la dosar dovezile de comunicare ale sentinței atacate, cu urmă de la dosar, după care:
Având cuvântul pe eventuale cereri, reprezentanții părților prezente susțin că nu au cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile conform art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților prezente în recursuri.
Recurenta creditoare reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, Președinte al Comitetului Creditorilor, prin consilier juridic, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii pe fond, arătând că din actele dosarului reiese intenția clară de fraudare a legii.
Recurenta creditoare DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, prin consilier juridic, solicită admiterea recursurilor astfel cum au fost formulate și trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii falimentului, arătând că la închiderea procedurii de faliment au rămas bunuri nevalorificate.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2347/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, împotriva pârâtului, privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere și a fost admisă cererea lichidatorului judiciar, dispunându-se închiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului SC SRL.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie, reținând că împotriva debitoarei a fost deschisă procedura simplificată prin sentința comercială nr. 2912/2.08.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs COMITETUL CREDITORILOR PRIN PREȘEDINTE ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1
Ambele recursuri sunt scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform articolului 229 Cod procedură fiscală.
În motivarea recursului declarat de Comitetul creditorilor, prin președinte, acesta a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
S-a învederat că administratorul debitoarei a încălcat prevederile articolului 27 alineat 1 din Legea nr.85/2006, în sensul că nu a respectat obligația de a solicita aplicarea prevederilor legii nr.85/2006, în maximum 30 de zile de la data la care a constatat că societatea se află în stare de insolvență.
Este evident că administratorul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți.
De asemenea, din anul 2003, reprezentantul societății debitoare nu au mai depus nici o situație financiară contabilă, rezultând prezumția favorizării stării de insolvență a societății prin ascunderea unor active sau părți din acestea față de creditori.
S-a mai arătat că, pe tărâmul răspunderii civile contractuale culpa este prezumată conform articolului 1082 Cod civil, iar răspunderea trebuia apreciată mai riguros avându-se în vedere faptul că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Recurenta a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii întemeiate pe dispozițiile articolului 138 literele c și d din Legea nr.85/2006.
Recurenta Direcția Impozite și Taxe Locale Sector 1 B, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, arătând că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, deși în evidențele sale apare înregistrat un mijloc de transport aflat în proprietatea sa, respectiv autoturismul marca serie de șasiu -, instanța de fond nu a lămurit care este situația acestui autoturism și nu a dispus valorificarea acestuia, chiar dacă valorificarea bunului respectiv ar fi fost insuficientă pentru acoperirea pasivului înscris la masa credală.
Din analiza dosarului de fond rezultă că etapele legale referitoare la inexistența bunurilor pentru acoperirea cheltuielilor cu procedura și informarea creditorilor asupra acestui aspect, nu au fost respectate, instanța de fond pronunțând o hotărâre de închidere a procedurii în baza unei cercetări judecătorești viciate.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței comerciale atacate și, pe fond, continuarea procedurii în vederea valorificării bunurilor debitoarei în scopul recuperării creanței SECTOR 1.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, curtea reține următoarele:
Referitor la motivele de recurs invocate de recurenta SECTOR 1 B, ca președinte al Comitetului creditorilor se va reține că răspunderea specială instituită de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere civilă delictuală care poate fi antrenată în condițiile stabilite limitativ de acest text de lege, fiind destinată să pună la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Astfel, pentru ca membrii organelor de conducere-administratori, directori, cenzori și orice altă persoană-să suporte o parte a pasivului societății ajunse în stare de insolvență, este necesar să se stabilească faptul că au contribuit la ajungerea debitorului în această situație prin săvârșirea uneia sau mai multor fapte dintre cele enumerate la literele a-g din textul menționat.
Dispozițiile articolului 138 din legea insolvenței care se referă la contribuția membrilor organelor de conducere pentru aducerea societății în stare de faliment, trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile care reglementează răspunderea civilă delictuală, în sensul dovedirii elementelor acesteia.
Chiar dacă existența unui prejudiciu cert s-a stabilit cu prisosință în cursul desfășurării procedurii de lichidare judiciară, prin întocmirea de către lichidatorul judiciar a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei, pe tărâm delictual trebuie dovedită existența faptei ilicite și legătura de cauzalitate între aceasta și producerea prejudiciului.
Împrejurarea că administratorul intimatei nu a formulat în justiție o cerere pentru declanșarea procedurii insolvenței debitoarei nu poate conduce al concluzia că, procedând astfel, a dispus continuarea activității societății în interes personal, neexistând nici o prezumție simplă în acest sens.
În lipsa unor dovezi concrete administrate în acest sens, afirmațiile recurentei sunt apreciate de curte ca fiind lipsite de orice suport probator.
Lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale în ceea ce privește organizarea și conducerea contabilității se referă în mod cert la evidența contabilă a societății debitoare și nu la depunerea raporturilor și bilanțurilor contabile, acestea din urmă având numai rolul de stabili cuantumul datoriilor față de bugetul de stat.
În aceste condiții, simpla nedepunere a declarațiilor fiscale nu poate conduce la concluzia că membrii organelor de conducere au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nefiind dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și ajungerea debitoarei în sate de insolvență.
Față de considerentele expuse mai sus, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, curtea va respinge recursul ca nefondat.
Recursul formulat de recurenta DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B este apreciat de curte ca fiind întemeiat pentru următoarele argumente:
Din analiza actelor dosarului de fond rezultă faptul că această creditoare a indicat împrejurarea că în patrimoniul debitoarei a figurat autoturismul marca, serie de șasiu -, însă judecătorul sindic nu a solicitat practicianului în insolvență să lămurească situația acestui activ, cercetarea judecătorească fiind sumară, din această perspectivă.
De asemenea, din practicaua sentinței comerciale recurate rezultă că s-a acordat cuvântul numai asupra cererii comitetului creditorilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, nefiind pusă în discuția părților cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței.
Curtea constată că în cauză nu au fost respectate nici dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006 în sensul comunicării raportului final către creditori și al convocării adunării creditorilor.
Pentru aceste motive, curtea apreciază că judecătorul sindic nu a rezolvat fondul cauzei referitor la situația bunului mobil deținut de debitoare și la cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 5 raportat la 304 indice 1 Cod de procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B va casa sentința recurată în parte și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la atragerea răspunderii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, în calitate de Președinte al Comitetului Creditorilor, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC SRL -J-, - prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ " " și intimatul creditor INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și intimata - recurentă DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, împotriva Sentinței comerciale nr.2347/22.05.2008 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de recurenta creditoare DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1
Casează în parte sentința recurată și trimite cauza judecătorului - sindic, pentru continuarea procedurii.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la atragerea răspunderii.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 04 noiembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./12.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
