Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1178/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Numr în format vechi 1469/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIAL
DECIZIE COMERCIAL Nr. 1178
Ședința public de la 31 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECTOR - -
JUDECTOR -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr. 2776 din data de 13.06.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII a Comercial în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNC B, EXPORT IMPORT prin LICHIDATOR JUDICIAR
La apelul nominal fcut în ședința public se prezint intimatul prin avocat, cu împuternicire avocațial nr. 79 din29.10.2008, lips fiind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier dup care, aprtorul intimatului arat c alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pe recursul declarat.
Intimatul prin avocat solicit respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legal și temeinic, fr cheltuieli de judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e faț, reține urmtoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul Tribunalului Bucure ști - Secția a VII-a Comercial la data de 12.04.2007, debitoarea Export Import, prin lichidator judiciar, a solicitat declanșarea procedurii simplificate prevzut de Legea nr.85/2006, republicat, și constatarea strii de insolvenț.
Prin sentința comercial nr.1945/18.05.2007, cererea debitoarei a fost admis, dispunându-se deschiderea procedurii prevzut de Legea nr.85/2006 și numirea lichidatorului judiciar.
La data de 08.02.2008, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Baf ormulat cerere de autorizare în vederea formulri unei acțiuni de atragere a rspunderii patrimoniale și cerere de atragere a rspunderii patrimoniale împotriva pârâtului.
Prin încheierea de ședinț din 13.06.2008, a fost autorizat creditoarea s formuleze o atare cerere de atragere a rspunderii patrimoniale.
Prin sentința comercial nr.2776/13.06.2008, Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial a respins cererea de atragere a rspunderii patrimoniale ca neîntemeiat, dispunând închiderea procedurii și radierea debitoarei din Registrului Comerțului.
Pentru a pronunța aceast sentinț, tribunalul a reținut c svârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt dou dintre condițiile necesare, dar nu suficiente pentru a fi antrenat rspunderea unei persoane conform art.138 din lege.
Raportul de cauzalitate, a artat instanța de fond, trebuia s existe între vreuna dintre faptele prevzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și starea de insolvenț a debitoarei, în sensul c prin svârșirea unei atare fapte, debitoarea a ajuns în imposibilitate de a acoperi datoriile exigibile.
Tribunalul a mai apreciat c, în speț, nu a fost probat raportul de cauzalitate dintre presupusele fapte ilicite și starea de insolvenț a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Bucure ști - Secția a VI-a Comercial la data de 29.07.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a artat c sentința atacat este netemeinic și nelegal, întrucât art.138 din Legea nr.85/2006, republicat, a fost prevzut de legiuitor cu intenția de a le oferi creditorilor un mijloc procedural de a-și recupera creanțele.
Recurenta a artat c, din modul cum a fost reglementat acest text de lege nu se mai impune dovada tuturor elementelor rspunderii civile delictuale.
Recurenta a artat c potrivit art.27 din Legea nr.85/2006, debitoarea era obligat s solicite aplicarea dispozițiilor legii insolvenței, nerespectarea acestei obligații legale atrgând sancționarea administratorilor culpabili.
S-a mai învederat c fapta ilicit const în executarea unui management defectuos, dispunându-se continuarea unei activitți care ducea în mod inevitabil la starea de insolvenț.
Recurenta a artat c în cauz, administratorii nu au respectat dispozițiile Legii nr.82/1991, republicat, privind ținerea contabilitții și, implicit, ale Legii nr.31/1990, republicat, privind ținerea registrelor cerute de lege. În acest context, nu au fost înregistrate la organul fiscal declarațiile privind obligațiile de plat datorate bugetului general consolidat al statului.
Cât privește culpa administratorului, recurenta a artat c aceasta este prezumat, administratorii fiind ținuți s rspund în calitatea lor de mandatari ai debitoarei pentru culpa cea mai ușoar.
Relativ la legtura de cauzalitate s-a învederat c aceasta este reprezentat de dezinteresul artat în ceea ce privește funcționarea normal și în condiții de legalitate a societții.
Examinând actele și lucrrile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, vzând și dispozițiile art.3041Cod procedur civil, Curtea reține c recursul declarat este nefondat, pentru urmtoarele considerente:
Rspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizeaz drept rspundere civil delictual, literatura și practica judiciar fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicat, lege aplicabil în speța de faț, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei rspunderii civile delictuale este acela c art.72 din Legea nr.31/1990, republicat, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizeaz exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii rspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai faț de societate, dispoziția legal fiind special, și, deci de strict interpretare. Nu se poate susține c rspunderea instituit de o dispoziție legal special poate fi extins prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaug la lege și, conform principiului,.
Reținând teza rspunderii civile delictuale, faț de argumentele logico-juridice artate anterior, Curtea apreciaz c în mod temeinic și legal, instanța de fond a artat c, în speț, trebuie doveditetoate elementelerspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurent în susținerea recursului promovat, relative la rspunderea civil contractual și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține c, în speț, recurenta nu a fcut dovada acestor elemente - condiție a crei îndeplinire este impus cumulativ de principiile rspunderii civile delictuale, nefiind probat nici culpa persoanelor vizate, nici legtura de cauzalitate dintre starea de insolvenț a societții debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind înclcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicat.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurent relativ la prezumția legal a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea apreciind c noua dispoziție legal nu aduce nici o modificare sub acest aspect faț de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicat, culpa administratorilor nefiind prezumat legal, astfel încât trebuie dovedit în instanț, în condițiile art.1169 Cod civil.
Cât privește invocarea motivului relativ la fraudarea creditorilor printr-un management defectuos constând în nedepunerea declarațiilor de venituri sau neținerea contabilitții conform Legii nr.82/1991, republicat, Curtea reține c nici acest motiv nu este dovedit în condițiile impuse de principiile rspunderii delictuale, nefiind probat în cauz intenția de fraudare a intereselor creditorilor și nici legtura de cauzalitate, și, deci, culpa.
În plus, Curtea reține c, neținerea contabilitții conform legii,ut singuli, nu este de natur s atrag rspunderea patrimonial a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedit legtura de cauzalitate dintre aceast fapt și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societții debitoare în stare de insolvenț.
În ceea ce privește obligația debitoarei de a-și declara starea de insolvenț, în sensul de a solicita instanței deschiderea procedurii prevzut de Legea nr.85/2006, republicat, Curtea reține c nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, legea menționat neinstituind o atare obligație legal, ci doar o simpl facultate, lsat la aprecierea societții aflate în stare de încetare de plți. Ca atare, legea nu prevede nici sancțiune juridic pentru nerespectarea acestei dispoziții legale a crei aplicare depinde de atitudinea debitoarei.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedur civil, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B, împotriva sentinței comerciale nr.2776 din data de 13.06.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNC B, EXPORT IMPORT prin lichidator judiciar, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 31.10.2008.
Președinte, Judector, Judector,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 4.11.2008
Tehnored. - 13.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
