Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE COMERCIALĂ Nr.119/2008

Ședința publică de la 19 Martie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Gilica Popescu

JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu

JUDECĂTOR 3: Eugenia Florescu

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de împotriva sentinței 246/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă avocat pentru recurentul, lipsă fiind intimata debitoare Direcția Generală a Finanțelor Publice

Procedura este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în urma rejudecării respingerea cererii formulate de DGFP

Instanța față de actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.246/F/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba Secția Comercială și de contencios Administrativ, a fost admisă cererea creditoarei DGFP A, împotriva pârâtului și pe cale de consecință s-a dispus atragerea răspunderii pârâtului pentru suma de 55.341,31 lei, reprezentând pasivul debitoarei SC SRL, nerecuperat în cursul procedurii.

Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut în ceea ce privește contractele de cesiune cu titlu gratuit încheiate de debitoare, prin administratorul, în calitate de cedentă și SC SRL în calitate de cesionară, la data de 20.01.2004 și, respectiv5.12.2003, acestea au făcut obiectul acțiunii în anulare promovată de lichidatorul judiciar și admisă prin sentința civilă nr.50/F/2005 a Tribunalului Alba.

Deși pârâtul a invocat necesitatea evitării cheltuielilor suplimentare constând în penalități și daune cominatorii prin menținerea acestor contracte, judecătorul sindic apreciază că nu poate fi negat prejudiciul cauzat debitoarei prin renunțarea gratuită la cele două autovehicule ce au făcut obiectul leasing-ului.

Aceasta, în condițiile în care, la data realizării cesiunii drepturilor ce au derivat în Contractul de leasing nr./20.06.2002 cu privire la autovehiculul Cielo Executive din valoarea totală a contractului de 10990 euro, societatea cesionară SC SRL a mai avut de achitat doar valoarea reziduală de 2637 euro pentru achiziționarea bunului.

De asemenea, din valoarea totală a contractului de leasing nr.24/30.10.2002 de 33971,18 euro, conform Actului adițional încheiat între furnizorul SC Leasing SRL, debitoare și cesionară la 8.12.2003, SC SRL a preluat plata ratelor aferente doar pe perioada 15.01.2004-15.10.2004.

Deși s-a încercat în cursul procedurii insolvenței, punerea în executare a sentinței civile nr.50/F/2005 a Tribunalului Alba prin care s-a dispus restituirea autoturismelor de către SC SRL ca urmare a anulării contractelor de cesiune sus menționate, executarea silită nu a reușit conform Proceselor verbale de constatare încheiate în dosarul nr.396/2005 al Biroului Executorului Judecătoresc din Z rezultând că nu s-au identificat nici sediul societății cesionare și nici autovehiculele

Având în vedere aceste aspecte, judecătorul sindic consideră că răspunderea administratorului este una personală care intervine în condiții generale ale răspunderii delictuale ce reiese din dispozițiile art.998-999 cod civil și numai atunci când prin săvârșirea faptelor prevăzute de art.137 din Legea nr.64/1995 modificată, s-a ajuns la starea de insolvență a debitoarei.

Prin modalitatea în care pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei SC SRL a dispus de autovehiculele ce făceau obiectul leasing-ului, renunțând la solicitare contravalorii ratelor achitate în cuantum total de 20.624,36 euro, respectiv 84.147,39 lei, la data deschiderii procedurii insolvenței, pârâtului i se poate institui răspunderea pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.137 al.1 lit.a din actul normativ precizat, acesta folosind bunurile în favoarea unei alte persoane juridice, în speță SC SRL.

Raportat la considerentele expuse,judecătorul sindic a apreciat că poate fi angajată răspunderea pârâtului pentru insuficiența activului, deoarece acest prejudiciu este consecința directă a acțiunilor ce constituie elementul material al laturilor constitutive a faptelor reglementate de lit.a și e ale art.137 al.1 din Legea nr.64/1995 rep.

Întrucât cuantumul sumei pentru care a fost introdusă cererea de către creditoarea A este mai mic decât valoarea prejudiciului pentru care este răspunzător, respectiv 129.958,79 lei, în temeiul prevederilor sus menționate, a fost atrasă răspunderea pârâtului pentru pasivul debitoarei SC SRL nerecuperat în cursul procedurii, până la concurența sumei de 55.341,31 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile și în urma rejudecării să fie respinsă cererea formulată de către DGFP A ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs arată că raportat la fapta prevăzută de art.137 lit.a din Legea nr.64/1995 republicată intimata nu face în nici un fel dovada comiterii acesteia. Intimata nu face decât să de refere la anumite lipsuri în stocul societății și la cesionarea unor contracte de leasing cu titlu gratuit, fără a se dovedi faptul că aceasta ar fi fost folosite în folosul propriu sau în folosul altei persoane.

Se învederează instanței că aceste contracte de leasing au fost cesionate cu titlu gratuit pentru a se evita rezilierea acestor contracte și achitarea de penalități și daune cominatorii. Potrivit art.32 din Contractul de leasing nr.24 din data de 30.10.2002 "în cazul rezilierii contractului pentru neplata sumelor datorate într-un interval de maxim 30 de zile calendaristice de la data scadenței utilizatorul are obligația de a plăti sumele restante cu penalități".

Tocmai pentru a se evita aplicarea acestor prevederi soluția identificată împreună cu locatorul obiectului contractului a fost cesionarea contractului de către societatea debitoare de penalități și daune cominatorii, având în vedere și faptul că autoturismul marca Citroen C 5 nu se afla în stare de funcționare, iar obligația prevăzută la art.34 din contractul de leasing nu se putea respecta dată fiind incapacitatea de plăți în care se afla societatea, incapacitate survenită anterior cesionării acestor contracte de leasing.

Se susține că aceleași rațiuni pe care le-a expus mai sus au condus și la cesionarea cu titlu gratuit contractului de leasing nr.33491 din data de 20 iunie 2002. Printre cauzele acestui contract la punctul 7 alin.1 se prevede în mod expres faptul că societatea al cărui reprezentant a fost avea obligația de a achita daune cominatorii în valoare totală de 25% din valoarea totală a contractului având în vedere depășirea kilometrajului admis de prevederile contractuale.

În ceea ce privește cealaltă faptă, prevăzută de art.137 lit.e din Legea 64/1995 republicată, respectiv că ar fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia, nici această faptă nu a fost dovedită în concret de intimată. Aceasta din urmă își întemeiază cererea și pe această prevedere însă fără a face nicio referire la această faptă, la modalitatea în care ar fi fost comisă, mijloacele folosite.

Art.137 din Legea 64/1995 republicată se referă la angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale unei persoane juridice care prin faptele lor personale a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Asta înseamnă, strict raportat la speță, faptul că administratorul răspunde numai dacă starea de insolvență reprezintă consecință imediată, directă și necesară a faptelor săvârșite de către acesta.

În speță, susține recurentul, starea de insolvență nu a apărut în urma săvârșirii presupuselor fapte de către acesta, ci incapacitatea de plată în care se afla societatea a apărut cu mult înainte de cesionarea cu titlu gratuit a celor două contracte de leasing la care face mențiune și instanța de fond.

În fața instanței de fond s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă de către expert însă în concluziile acestui raport nu s-a făcut nicio referire la faptul că recurentul în calitate de administrator ar fi produs acest prejudiciu prin săvârșirea faptelor ilicite care îi sunt reținute în sarcină.

Expertul contabil nu face decât să constate faptul că nu a intrat în posesia anumitor acte contabile pentru a putea verifica dacă evidența scriptică corespunde cu inventarul faptic întrucât nu i s-a pus la dispoziție inventarul faptic.

Mai mult decât atât, prin anularea celor 2 contracte de cesiune prin sentința civilă nr.50/F/2005 pronunțată de Tribunalul Alba practic cele 2 autoturisme care făceau obiectul contractelor de leasing se întorc din punct de vedere al legii civile în patrimoniul societății debitoare și pe cale de consecință nu i se poate imputa contravaloarea acestora întrucât aceste bunuri fie în natură fie în echivalent vor fi recuperate.

Cât timp aceste bunuri revin în patrimoniul SC SRL în urma anulării celor două contracte de cesiune cu titlu gratuit nu se mai poate susține faptul că există un prejudiciu.

Cu privire la dovedirea culpei, greșelii sau vinovăției, arată în continuare recurentul, instanța de fond nu a făcut nicio referire în sentință despre îndeplinirea aceste condiții și ea esențială pentru angajarea răspunderii civile delictuale.

Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:

Din probele administrate în prima instanță, s-a reținut din cuprinsul rapoartelor încheiate de lichidatorul judiciar SC SRL, precum și din raportul final, ca principale cauze care au condus la incapacitatea de plată a debitoarei au fost cesionarea activelor imobilizate din patrimoniul societății, precum și lipsa stocurilor.

Starea de lichiditate a fost determinată și de neîncasarea creanțelor a căror creștere a fost constatată pe perioada anilor 2001-2004.

Pârâtul nu a prezentat documentele suplimentare necesare inventarierii patrimoniului, iar raportul de expertiză contabilă a confirmat constatările lichidatorului judiciar privind soldul contului "371 mărfuri" de 458.114.707 lei ROL, conform balanței lunii februarie 2004.

Pârâtul nu a prezentat nicio justificare cu privire la lipsa mărfurilor în valoarea înscrisă în contabilitate de 45.811, 40 lei astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea art.137 lit.e din Legea 64/1995 modificată, prin ascunderea unei părți din activul societății debitoare.

De asemenea, în mod corect s-a procedat în cursul procedurii insolvenței la punerea în executare a sentinței civile nr.50/F/2005 a Tribunalului Alba, însă executarea silită nu a reușit, conform proceselor verbale de constatare, încheiate în dosarul 396/2005 al BEJ din

Prin sentința nr.50/F/2005, fiind admisă acțiunea în anularea contractelor de cesiune cu titlu gratuit, încheiate de către debitoare, și nefiind posibilă recuperarea prejudiciului prin executarea silită, în mod corect s-a antrenat răspunderea administratorului pentru suma de 84.147,39 lei.

Nu poate fi primită apărarea pârâtului, care a invocat necesitatea evitării cheltuielilor suplimentare, constând în penalități și daune cominatorii prin menținerea acestor contracte, întrucât la data realizării cesiunii drepturilor ce au derivat din contractul de leasing nr.L 03349/20.06.2002, din valoarea totală a contractului de 10990 Euro societatea cesionară a mai avut de achitat doar valoarea reziduală de 2637 Euro pentru achiziționarea bunului.

Întrucât DGFP Aai ntrodus cererea pentru antrenarea răspunderii doar pentru suma de 55341,31 lei în mod corect s-a antrenat răspunderea doar pentru această sumă.

Nefiind fondate motivele invocate, instanța, în baza art.312 cod procedură civilă, va proceda la respingerea recursului.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de către pârâtul, împotriva sentinței civile nr.246/F/2007, pronunțată de Judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba -Secția comercială și de contencios administrativ, în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19.03.2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red.

Dact. 2ex/14.05.2008

Jud.fond

Președinte:Gilica Popescu
Judecători:Gilica Popescu, Ioan Cibu, Eugenia Florescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Alba Iulia