Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.119/ DOSAR NR-
Ședința publică din 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 3: Laura
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 81/Sind din 12 ianuarie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 5 martie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 12 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 81/SIND/12.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, judecătorul sindic a admis acțiunile formulate de reclamanții Direcția Generală a Finanțelor Publice B, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, în contradictoriu cu pârâtul, pe care l-a obligat să plătească din averea personală suma de 24.855,87 lei, aceasta urmând să intre în averea debitorului. I-a obligat pe reclamanții B și să-i plătească expertei câte 906,6 lei fiecare și pe reclamanta 1106,6 lei aceleiași experte, diferență de onorariu. L-a obligat pe pârât să le plătească reclamanților câte 1106,6 lei, cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei hotărâri prima instanță a reținut următoarele:
Față de debitoarea s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului în baza Legii nr. 64/1995, procedura fiind în faza de aprobare a raportului final (dosar nr. 697/F/2004 al Tribunalului Brașov ).
Reclamantele au calitatea de creditori ai debitoarei. În consecință acestea justifică calitate procesuală activă, având în vedere dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data introducerii acțiunilor.
Pârâtul are calitatea de administrator social al debitoarei, deci face parte din categoria persoanelor la care se referă art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosarul de faliment și raportul de expertiză contabilă nr. -, întocmit de expert, a rezultat că pârâtul nu s-a preocupat de ținerea unei contabilități în conformitate cu legea, astfel încât acesta a comis fapta prevăzută de art. 138 alin.1, lit.d din Legea nr. 85/2006.
Astfel în concluziile raportului de expertiză contabilă încheiat în cauză s-a concluzionat că activitatea contabilă a debitoarei a fost desfășurată fără respectarea normelor legale în materie. La deschiderea procedurii insolvenței lichidatorul judiciar nu a avut posibilitatea să inventarieze nici un bun din patrimoniul scriptic al debitoarei, deoarece administratorul a susținut că bunurile și mărfurile din balanța de verificare încheiată la 30.04.2004 au fost deteriorate sau au fost furate. Expertiza contabilă a mai constatat necorelarea documentelor primare cu evidența contabilă, lipsa tuturor documentelor care aparțin fiecărei luni (extrase bancare, facturi de cumpărări imobilizări și obiecte de inventar), lipsa bilanțurilor contabile și a inventarelor anuale care potrivit legii ar fi trebuit să fie arhivate. Pentru mărfurile aflate în stoc la data de 30.04.2004 nu există documente pentru modalitatea de ieșire (furt sau degradare) așa încât a rezultat că administratorul le-a însușit în interes personal. În perioada iulie 2003 - aprilie 2004 administratorul societății a ridicat avansuri spre decontare în sumă totală de 19295,56 RON, decontând fără documente justificative suma de 18831,06 RON. Aceste concluzii se mențin în ansamblu și în completarea raportului de expertiză în urma obiecțiunilor formulate și încuviințate de instanță.
Referitor la prejudiciu judecătorul sindic a reținut că acesta este egal cu valoarea creanțelor reclamantelor înscrise în tabelul creditorilor debitoarei, dat fiind că faptele pârâtului au cauzat insolvența acesteia.
S-a mai reținut că există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul cauzat.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului se arată că, prin decizia nr. 541/R/19.10.2006 a Curții de APEL BRAȘOV, prin care s-a admis recursul pârâtului și s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe s-a reținut că partea din pasiv ce urmează să fie suportată de recurentul pârât trebuie să fie egală cu prejudiciul cauzat societății prin faptele prevăzute la literele d și e și aceasta se putea stabili în cadrul unei expertize contabile. Soluționarea cauzei fără efectuarea probelor necesare echivalează cu rezolvarea litigiului fără a intra în cercetarea fondului.
Potrivit art. 315 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, în caz de casare hotărârile instanței de recurs cu privire la necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
În speță, cu ocazia rejudecării dosarului, Tribunalul Brașova dispus efectuarea unei expertize contabile însă aceasta nu a avut obiectiv stabilirea cuantumului prejudiciului produs prin faptele ilicite societății comerciale V. Prin urmare, chestiunea esențială a determinării cuantumului pagubelor nu a fost soluționată.
Prejudiciul încercat de societatea falimentată datorită presupuselor fapte ilicite ale administratorului său nu este identic cu pasivul societății, aspect constant subliniat în doctrină și jurisprudență.
În concluzie, se solicită casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Intimatele B și au depus la dosar întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, susținând că prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit atât cuantumul prejudiciului suferit de debitoare precum și existența faptelor ilicite săvârșite de administratorul societății cu vinovăție, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a recurentului și prejudiciul cauzat societății.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Singurul aspect sub care recurentul critică hotărârea atacată este nedeterminarea cuantumului prejudiciului provocat societății debitoare.
Este adevărat că expertiza contabilă efectuată în cauză nu a avut ca obiectiv distinct calcularea prejudiciului adus de către pârât debitoarei prin fapte ce se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 dar, din conținutul acesteia rezultă cu exactitate cuantumul acestui prejudiciu, care este egal cu valoarea avansurilor ridicate spre decontare fără documente justificative plus valoarea bunurilor existente în patrimoniul scriptic al societății, constatate lipsă de către lichidatorul judiciar cu ocazia inventarului efectuat.
Din însumarea valorilor mai sus menționate rezultă o sumă mult mai mare decât cea la care a fost obligat pârâtul, stabilită la nivelul valorii creanțelor înscrise în tabelul creditorilor.
Față de aceste considerente, se constată că recursul este neîntemeiat, ca urmare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței nr. 81/SIND/12.01.2009, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red:/13.03.2009
Dact:/20.03.2009
Judecător- sindic: /2 ex.
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Laura
