Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1195/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1195R
Ședința publică de la 04.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1286/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, )., intimata-debitoare PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimatul-pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-creditoare prin avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 03.11.2008 intimata-debitoare a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea, procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării, intimatei-creditoare prin apărător.
Intimata-creditoare, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1286/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins obiecțiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva raportului final de activitate întocmit de lichidatorul judiciar Valor al societății debitoare ca neîntemeiate.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 B în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 împotriva pârâtului.
S-a dispus în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii falimentului împotriva societății debitoare, radierea acesteia din evidența registrului comerțului precum și notificarea sentinței și publicarea acesteia.
Pentru a pronunța soluția respingerii obiecțiunilor la raportul final, prima instanță a reținut în esență că, nu au fost achitate creanțele bugetare din motive obiective, debitoarea începând cu anul 2004 nereușind să încheie contracte în domeniu și să aibă activitate profitabilă, datorită mediului concurențial puternic, prin pătrunderea pe piață a marilor grupuri de firme multinaționale în domeniul construcțiilor.
A fost respinsă cererea formulată de președintele Comitetului creditorilor, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva pârâtului administrator cu motivarea că nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a debitoarei și activitatea delictuală a pârâtului.
Împotriva sentinței fondului a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului comunicat prin intermediul organelor poștale la data de 07.07.2008, motivat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și ale art. 3041ale Codului d e procedură civilă.
Recurenta, după citarea dispozițiilor art.129 din Legea nr.85/2006 a învederat în esență că, în mod greșit au fost respinse obiecțiunile formulate la raportul final, deși acest ultim raport de procedură se impunea, să fie o sinteză a întregii proceduri, cuprinzând toate aspectele majore care au caracterizat-o, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată precum și cauzele insolvenței.
A menționat recurenta că a solicitat prin obiecțiuni, completarea raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, întrucât acesta nu a verificat cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, care a generat creanța preluată de recurentă precum și faptul că, prin raport nu se analizează de ce debitoarea a ajuns în insolvență.
A mai susținut recurenta că lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138, numai prin administrarea cu rea credință sau cu neglijență, debitoarea fiind lipsită de lichidități, ceea ce a condus astfel la imposibilitatea recuperării de către creditori a creanțelor înscrise în tabelul obligațiilor.
În opinia recurentei lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora aceasta a ajuns în insolvență, conform art.25 din Legea nr.85/2006 iar faptul că lichidatorul și-a exprimat un punct de vedere, în sensul neincidenței art.138 nu poate constitui o autoritate de lucru judecat, apărând deci obligatorie completarea raportului final cu aspectele semnalate prin obiecțiuni.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, casarea sentinței comerciale pronunțată de instanța fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reluării procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
În susținerea căii de atac, recurenta nu a solicitat administrarea de probe.
Examinând sentința comercială atacată numai cu privire la măsura respingerii obiecțiunilor formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin prisma criticilor evocate prin motivele de recurs, Curtea urmează a respinge recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Contrar susținerilor evocate de recurentă, Curtea reține că, prin dispozițiile art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006, legiuitorul nu a impus ca raportul final să reprezinte o sinteză a întregii proceduri și să cuprindă cauzele insolvabilității și măsura în care au fost identificate persoanele vinovate de generarea incapacității de plată.
Potrivit acestei norme legale, raportul final trebuie întocmit "după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate" și trebuie însoțit de situațiile financiare finale, rezultând deci că raportul final trebuie să cuprindă date privind lichidarea bunurilor, fondurile obținute din lichidare și din încasarea creanțelor, distribuirea acestora, situația creanțelor rămase neacoperite, aceste elemente fiind cuprinse în conținutul raportului final înregistrat în dosarul primei instanțe la data de 19.09.2007.
Cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabile, formează obiectul rapoartelor ce trebuie întocmite de administratorul judiciar/lichidator, după desemnarea practicianului în insolvență, în condițiile instituite prin art.20 alin.1 lit.b și respectiv art.25 lit.a din Legea nr.85/2006, în cadrul termenelor stabilite în acest scop de judecătorul sindic, cu mult anterioare întocmirii raportului final potrivit prevederilor art.129 alin.1 din aceeași lege.
Nimic nu împiedica creditoarea-recurentă, ori Comitetul creditorilor, în situația în care rapoartele reglementate prin dispozițiile art.20 alin.1 lit.b și art.25 lit.a nu cuprindeau datele apreciate utile, să solicite motivat, conform art.17 alin.1 lit.c și d din Legea nr.85/2006 completarea cu măsurile considerate necesare, ori să conteste rapoartele depuse de practicianul în insolvență.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, procedura insolvenței a fost deschisă în prezenta cauză încă din anul 2005, raportul final în litigiu fiind întocmit în luna septembrie 2007, după parcurgerea și a procedurii privind întocmirea și comunicarea unui plan de reorganizare în vederea redresării prin continuarea activității.
Prin raportul final înregistrat la data de 19.09.2007, lichidatorul judiciar a înțeles să sintetizeze cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență, cauze redate în conținutul sentinței comerciale recurate și care au privit analiza întregii activități a societății debitoare, cu referire la toate creanțele înscrise în tabelul obligațiilor, acest raport, netrebuind să cuprindă astfel cum susține recurenta, date cu privire la cauzele distincte care au condus la neonorarea propriei sale creanțe.
Curtea reține totodată că urmare concluziei lichidatorului judiciar privind neincidența în cauză a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, a fost autorizat la cerere, Comitetul creditorilor - prin președintele acestuia ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 să formuleze acțiunea întemeiată pe lit.c și f ale art.138, însăși creditoarea - recurentă, prin adresa nr.637/11.01.2008, anexată la fila 116 din dosarul de fond, comunicând acordul său expres în acest sens.
În privința criticilor referitoare la incidența în cauză a răspunderii reglementate prin art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea constată că acestea au format obiectul căii de atac a recursului formulat de inițiatoarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, decizia comercială nr.768 R/20.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială prin care a fost respins recursul ca nefondat și menținută soluția respingerii acțiunii respective, bucurându-se de puterea de lucru judecat.
În considerarea celor expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.1286/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, )., intimata-debitoare PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 05.12.2008
Tehnored. - 16.12.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
