Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.120
Ședința publică de la 27.01.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurentul-pârât, recurenții-pârâți, și de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței comerciale nr.887/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât și intimatele-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, și - -
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 20.01.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.01.2009, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.887/27.02.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții, și ca neîntemeiată.
A admis cererea formulată de creditoarea AVAB (S) în temeiul art.124 lit.a și d din Legea nr.64/1995 (art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006).
În consecință, a obligat pârâții, și să suporte pasivul societății debitoare SC A L, format din sumele înscrise în tabelul definitiv consolidat și care face parte integrantă din această hotărâre.
A respins cererea față de pârâții și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul prin judecătorul sindic a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente reținând, în esență, cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune că în Legea nr.64/1995, în vigoare la data derulării procedurii insolvenței și la data formulării cererii de atragere la răspundere patrimonială, nu era prevăzută instituția prescripției dreptului material la acțiunea în răspundere patrimonială până la închiderea procedurii falimentului.
Judecătorul sindic a mai reținut că în situația principiului "tempus regit actum", Legea nr.85/2006 care a introdus regimul acestei prescripții prin art.139, nu poate retroactiva, ea putând dispune numai pentru viitor.
A mai reținut că atât Legea nr.64/1995 cât și Legea nr.85/2006 au instituit o procedură colectivă de executare silită asupra averii debitorului, cererea de atragere la răspundere patrimonială a organelor de conducere ale debitoarei supusă procedurii insolvenței este o acțiune bazată pe existența culpei delictuale a acestora, având un caracter accesoriu față de cererea introductivă.
Ca atare, din moment ce s-a declanșat o executare silită chiar și o prescripție începută în timpul acestei executări este întreruptă, urmând să curgă un nou termen de prescripție la încheierea acelei executări.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a reținut că starea de insolvență a debitoarei este imputabilă pârâților.
Astfel, în esență, judecătorul sindic a reținut că pârâții au știut încă de la finele anului 1996 că debitoarea a intrat în încetare de plăți, dar au continuat activitatea până în anul 1998, când a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.64/1995 pentru recuperarea creditului de 1.500.000 USD.
Judecătorul sindic a mai reținut că debitoarea a manifestat lipsă de interes pentru conservarea navelor și prin neplata primelor lunare aferente poliței de asigurare a navelor către SC A, care a reziliat contractul de asigurare.
Ca atare, continuarea activității debitoarei, în aceste condiții a dus în mod vădit la încetare de plăți așa cum prevedea art.124 lit.c din Legea nr.64/1995.
A mai reținut că debitoarea nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute de art.26 din Legea nr.64/1995 și nu a respectat prevederile Legii nr.82/1991 cu privire la ținerea în regulă a registrelor obligatorii, iar starea de faliment a debitoarei a fost facilitată de existența unor nereguli financiare, de neglijență sau imprudența în gestionarea societății, care au fost sesizate la timp de cenzorii societății și de organele de control ale Ministerului Finanțelor, dar nu au fost înlăturate de organele de conducere ale debitoarei.
Un alt aspect reținut de judecătorul sindic a fost și acela că pârâții nu au recuperat nici sumele din perioada de funcționare a debitoarei, respectiv 1995-1996, fapt pentru care s-au prescris.
Concluzionând, tribunalul a constatat că faptele pârâților se încadrează în prevederile art.124 lit.d din Legea nr.64/1995.
Împotriva acestei sentințe pârâtul, în temeiul dispozițiilor art.299 și următoarele Cod pr.civ. a declarat recurs, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurentul a invocat următoarele:
1.Cu privire la nelegalitatea hotărârii
a)Hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civ. motiv de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că la termenul de judecată din 20.02.2008, când s-a trecut la dezbateri, procedura de citare nu a fost îndeplinită cu pârâta, aceasta neavând termen în cunoștință întrucât la toate termenele de judecată anterioare, a fost citată în mod greșit, la o altă adresă. Chiar și în citația afișată la ușa instanței s-a menționat o altă adresă la care ar locui pârâta, situație în care nu se poate aprecia că procedura de citare cu aceasta ar fi legal îndeplinită.
b)Prin întâmpinarea depusă, a solicitat în apărare proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantelor și expertiză contabilă.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că instanța avea obligația procedurală de a se pronunța prin încheiere cu privire la probele înscrise.
Recurentul a mai arătat că mențiunea din sentința nr.887/2008 "instanța a admis proba cu acte pentru pârâți, dar aceste acte nu s-au mai depus la dosar", este incorectă.
Astfel, din încheierile de ședință se poate constata că în nici una dintre ele instanța nu s-a pronunțat nici în sensul admiterii vreunei probe și nici în sensul respingerii probelor solicitate prin întâmpinare.
Mai mult, odată cu întâmpinarea s-a depus un set de acte pe care instanța nu le-a analizat.
Un alt aspect invocat de recurent a fost și acela că prima instanță nu a îndeplinit dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civ. iar hotărârea pronunțată este nemotivată și deci nulă, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.
2.Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere.
În dezvoltarea acestui motiv recurentul a arătat că respingerea excepției privind prescripția dreptului de a cere atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere este greșită.
În esență, recurentul a susținut că Decretul nr.167/1958 este aplicabil oricărui raport juridic având un obiect patrimonial, că există multe acte normative, ca Legea nr.64/1995, care nu prevăd termen de prescripție, fără ca prin aceasta să fie înlăturate dispozițiile legale în ceea ce privește prescrierea dreptului în termenul general de prescripție.
Recurentul a mai susținut că introducerea termenului de prescripție prin dispozițiile art.139 din Legea nr.85/2006, nu înseamnă că în vechea reglementare nu erau aplicabile dispozițiile Decretului nr.167/1958.
3.Cu privire la netemeinicia hotărârii
În dezvoltarea acestui motiv recurentul a arătat în esență că numele său nu figurează printre persoanele considerate de expertul contabil ca fiind vinovate de falimentarea debitoarei.
Cu toate acestea, a arătat recurentul, prima instanță și-a motivat hotărârea de atragere a răspunderii patrimoniale prin constatările acestor expertize precum și pe concluziile unui control al Ministerului Finanțelor neindividualizat însă de instanță.
A mai arătat că, în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte o legătură cauzală neechivocă între o pretinsă activitate culpabilă sau ilicită a recurentului și starea de insolvență a societății debitoare.
Împotriva sentinței comerciale nr.887/27.02.2008 precum și împotriva încheierii de ședință din data de 20.02.2008, ambele pronunțate în dosarul nr-, pârâții, și au declarat recurs, precizându-se în prealabil că împotriva acestor hotărâri au formulat și cereri de rectificare conform art.281 Cod pr.civ. a erorilor materiale constând în consemnarea greșită a susținerilor părților și a altor erori materiale.
În esență, recurenții au invocat următoarele motive de recurs vizând nelegalitatea sentinței comerciale nr.887/27.02.2008:
Motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. constând în faptul că judecătorul sindic a încălcat legea, în sensul că a pronunțat o sentință cu încălcarea dispozițiilor care reglementează principiul contradictorialității, dreptul la apărare, principiul publicității ședinței de judecată și principiul oralității.
În dezvoltarea acestui motiv recurenții au arătat că atât încheierea de ședință din 20.02.2008 cât și sentința comercială nr.887/27.02.2008, mistifică grav realitatea care s-a petrecut în sala de judecată pe parcursul procesului, conținând o serie întreagă de consemnări nereale.
II.Motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civ. constând în faptul că judecătorul sindic a soluționat cauza în condiții de lipsă de procedură cu pârâta.
III.Motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. în sensul că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii prin faptul că instanța a dispus obligarea lor pentru pasivul debitoarei SC A în pofida faptului că existau cauze exoneratoare de răspundere.
În dezvoltarea acestui motiv, după redarea pretinselor cauze exoneratoare de răspundere, recurenții au arătat că aceste apărări nu au putut fi nici probate nici susținute deoarece judecătorul sindic a înțeles să sară peste faza solicitării de probe și peste faza dezbaterilor.
IV.Motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civ, constând în faptul că sentința este superficial motivată în sensul că instanța nu a analizat sub nici o formă care sunt faptele ilicite personale, imputate fiecăruia dintre pârâți, fapte în raport de care s-a stabilit nexumul cauzal în raport de un anume prejudiciu.
Motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civ. constând în faptul că judecătorul sindic a găsit inutil să dea cuvântul părților pe probe, astfel încât părțile nu au putut cere o expertiză economico-financiară a situației debitorului insolvent SC A
VI.Motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. constând în faptul că judecătorul sindic a aplicat greșit legea în soluționarea excepției prescripției extinctive care deși, în mod corect ar fi trebuit admisă, aceasta a fost în mod greșit respinsă.
VII.Motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.8 Cod pr.civ. în sensul că instanța a interpretat greșit prin sentință înscrisurile existente la dosar și în condițiile în care a refuzat să dea cuvântul părților pentru solicitarea de probe a pronunțat și o hotărâre evident nefondată.
În susținerea recursului recurenții au solicitat ca probe: înscrisuri, interogatoriu și expertiză contabilă cu obiectivele depuse anexat.
Recursurile au fost legal timbrate.
La data de 27.08.2008, recurenții, și, au depus la dosar cerere solicitând să se ia act de îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță prin încheierea de ședință din data de 3.06.2008, fiind făcute totodată apărări cu privire la problema excepției tardivității formulării recursului, excepție invocată la termen.
În susținerea celor prezentate prin această cerere, recurenții au depus înscrisuri în copie și practică judiciară.
Astfel, recurenții au depus la dosar în original, adresa nr.12513/07.07.2008 emisă de Direcția Generală de Evidență a Persoanelor Municipiul B, din conținutul acesteia rezultând că intimata pârâtă, figurează înregistrată în evidențe cu domiciliul în B,-,.1,.2, sector 1, din data de 01.06.1972 (fila 27).
La termenul din 30.09.2008, intimata a învederat că la acest termen de judecată a luat cunoștință de dosar, că singura citație pe care a primit-o a fost cea pentru acest termen, citație primită după data de 17.09.2008.
Totodată, a învederat că nu i-a fost comunicată sentința pronunțată de instanța de fond și că dorește să formuleze recurs împotriva acesteia.
În sensul celor arătate a depus și cerere scrisă.
La data de 16.10.2008, cu adresa privind dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a înaintat recursul declarat de recurenta împotriva sentinței comerciale nr.887/27.02.2008.
În prealabil, recurenta a învederat că a fost obligată într-un proces la care nu a participat niciodată, în baza unei hotărâri care nu i-a fost comunicată, fiind citată pentru prima dată în recurs, de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială în calitate de intimată-pârâtă.
Recurenta a mai învederat că Tribunalul București nu a dat curs solicitării sale din 06.10.2008 de a i se comunica sentința (copie de la mapa de hotărâri) la domiciliul real, situație în care solicită să se constate că recursul este formulat în termen legal, considerând că sentința i-a fost comunicată la data depunerii cererii de recurs, potrivit art.284 alin.3 Cod pr.civ. dispoziții care au aplicație în recurs, prin efectul art.316 Cod pr.civ.
Totodată a învederat că înțelege să invoce excepția de ordine publică a prescripției, solicitând să se constate prescrierea dreptului la acțiune al creditoarei AVAB (S).
În situația în care Curtea va achiesa la considerentele instanței de fond în baza cărora a respins excepția ridicată de ceilalți pârâți la fond, recurenta a învederat că solicită admiterea recursului și în baza art.312 teza a 3-a și a 5-a Cod pr.civ. casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Astfel, recurenta a invocat în esență următoarele motive de casare:
1.Motivul prevăzut de art.304 pct.5 Cod pr.civ. "când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv recurenta a arătat în esență că din dosarul de fond rezultă că citarea sa a fost făcută în tot cursul procesului, din anul 2003 și până în 2008, la adresa fictivă din B,-, Sector 1, sub numele de sau, iar începând cu termenul din 31.10.2007 prin afișare, tot la adresa fictivă, sentința fiind comunicată prin afișare, la aceeași adresă fictivă.
Recurenta a mai arătat că din dosar nu rezultă că reclamanta Sad epus diligențele prevăzute la art.95 alin.1 Cod pr.civ. și totuși instanța a dispus citarea sa prin afișare, la adresa fictivă, pentru termenul următor când au avut loc dezbaterile.
Ca atare, având în vedere că citațiile emise de instanța de fond pe numele său sunt nule conform art.88 alin.1 pct.4 Cod pr.civ. că dovezile de îndeplinire a procedurii de citare sunt de asemenea nule în baza prevederilor art.100 alin.3 Cod pr.civ. iar potrivit art.95 alin.4 toate actele de procedură ce au urmat citării prin publicitate cu rea credință vor fi anulate, recurenta a solicitat să se constate nulitatea sentinței atacate cu recurs, întrucât potrivit dispozițiilor art.106 alin.1 Cod pr.civ. anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare.
A mai arătat că procesul s-a soluționat cu nerespectarea flagrantă a principiilor fundamentele procesuale ale contradictorialității, oralității, publicității și al dreptului la apărare, fiind un proces inechitabil conform art.6 alin.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care are prioritate față de dreptul intern, prin efectul art.20 din Constituția în vigoare.
De asemenea, recurenta a arătat că modul nelegal de comunicare a hotărârii a vizat și împiedicarea accesului său la justiție, în sensul imposibilității exercitării recursului, drept garantat prin art.21 din constituție, și pe cale de consecință anihilarea dreptului la apărare, garantat prin art.24 din Constituție.
2.Motivul de casare prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civ. "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii".
În dezvoltarea acestui motiv recurenta a arătat următoarele:
-Încheierea de ședință din 20.02.2008 nu constituie o încheiere de dezbateri întrucât aceasta nu consemnează efectiv susținerile pârâților pe bază de probe, din dosar nu rezultă când s-au aprobat probele pârâților și ce anume fapte trebuiau dovedite și prin ce mijloce de dovadă încuviințate de instanță.
- excepției prescripției cu fondul a încălcat prevederile art.137 alin.2 Cod pr.civ. deoarece excepția, chiar dacă privește fondul cauzei, respectiv deficiențe ale exercitării dreptului la acțiune, nu necesită dovezi comune cu cele necesare pentru dezlegarea fondului.
-Înlocuirea susținerilor orale cu note scrise este casabilă prin încălcarea principiului contradictorialității.
-Lipsa încheierii de dezbateri atrage casarea hotărârii.
3.Motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civ. "când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
În dezvoltarea acestui motiv recurenta a arătat că prin sentința recurată judecătorul sindic a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâți, ca neîntemeiată, interpretarea instanței regăsită în motivare constituind atât o încălcare a normelor imperative din dreptul comun, respectiv Decretul nr.167/1958 cât și o aplicare greșită a acestuia.
După redarea prevederilor art.1, art.6 și art.8 din Decretul nr.167/1958, recurenta a arătat că Legea specială nr.64/1995 stabilind o procedură colectivă de executare a averii debitorului dacă s-ar fi dorit ca acțiunile în răspundere patrimonială a membrilor organelor de conducere ale debitoarei să fie imprescriptibile sau ca prescripția să înceapă să curgă numai după parcurgerea executării asupra averii debitorului, ar fi trebuit să prevadă în mod expres acest lucru în cadrul legii speciale, dar aceasta ar fi încălcat principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii.
A mai arătat că în concursul dintre norma specială și cea din dreptul comun, imperativă, când norma specială tace înseamnă că se completează cu norma comună imperativă.
Concluzionând, recurenta a arătat că prin raportare la expertizele din 18.11.1998 și 16.12.1998, necontestate de creditoarea reclamantă, cererea acesteia în temeiul art.124 din Legea nr.64/1995 din 19.09.2002 pentru termenul din 25.09.2002 și completarea la aceasta înregistrată în 5.03.2003, sunt prescrise potrivit dispozițiilor imperative ale art.1, 6 și 8 din Decretul nr.167/1958.
4.În ceea ce privește "cererea de achiesare la cererea de atragere a răspunderii administratorului", fila 227 dosar fond, formulată de RA - S - la fond la data de 29.01.2007, în temeiul art.49 Cod pr.civ. recurenta solicită să se constate că în dosarul de fond nu există nici o încheiere de admitere în principiu a acestei cereri, că cererea este prescrisă și că în raport de sentința recurată, care a soluționat exclusiv cererea creditoarei reclamante Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, creditoarea RA - APPS - nu are calitate procesuală activă și în consecință solicită respingerea acesteia.
La termenul din 25.11.2009, recurentul pârât a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.124 din Legea nr.64/1995, solicitând înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării acestei excepții.
Excepția a fost respinsă ca inadmisibilă, Curtea apreciind că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, potrivit motivării cuprinsă în încheierea de la acest termen.
La termenul din 20.01.2009, Curtea a pus în discuția părților excepția tardivității recursurilor formulate de recurenții, și, excepție invocată din oficiu, părțile punând concluzii atât pe această excepție cât și pe fondul recursurilor.
Cauza a fost reținută în pronunțare atât pe excepția tardivității recursurilor formulate de recurenții mai sus menționați cât și pe fondul tuturor recursurilor declarate împotriva sentinței comerciale nr.887/27.02.2008.
La dosarul cauzei, recurenții pârâți, și, precum și intimata RA APPS - au depus concluzii scrise.
Examinând cu prioritate, excepția tardivității recursurilor declarate de recurenții, și, în raport de actele și lucrările cauzei și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006 "Termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel".
În cauză, recurenților, și, sentința atacată cu recurs, le-a fost comunicată la data de 09.04.2008, situație ce rezultă din dovezile aflate în dosarul de fond la filele 222, 219 și 217, iar recursurile au fost declarate de aceștia la data de 24.04.2008 (recurentul, - fila 2 dosar recurs) și respectiv la data de 25.04.2008 (fila 27 dosar recurs), ultima zi pentru declararea recursului fiind însă 21.04.2008.
Ca atare, recursurile fiind declarate cu depășirea termenului prevăzut de art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006, Curtea va admite excepția tardivității recursurilor formulate de recurenții, și, excepție invocată din oficiu.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civ. Curtea va respinge recursurile formulate de recurenții, și, ca tardiv declarate.
În ceea ce privește recurenții și, Curtea reține că actul procedural al comunicării sentinței atacate cu recurs este viciat.
Astfel, recurentului i-a fost comunicată sentința la adresa din B, Str.- -,.B,.60, sector 2 (fila 221 dosar fond), fără a se menționa pe dovada de comunicare un element esențial și anume numărul blocului, respectiv Bl.117 A, adresa corectă fiind menționată de acesta prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 260 - 265 dosar fond-.I).
Din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că, deși prin aceeași întâmpinare (filele 260-265) recurentul și-a indicat domiciliul ca fiind în B,-,.43,.3,.5,.87, sector 3, sentința atacată cu recurs i-a fost comunicată la o altă adresă, respectiv la adresa din B,-, sector 1 (fila 215 dosar fond -.II).
Ca atare, Curtea reține că față de recurenții și, actul procedural al comunicării sentinței atacate cu recurs este lovit de nulitate absolută în condițiile art.100 alin.1 pct.4 și alin.3 Cod pr.civ. situație în care, excepția tardivității recursului declarat de aceștia va fi respinsă ca neîntemeiată.
Examinând cu prioritate recursul declarat de recurenta pârâtă față de motivele invocate, în raport de actele și lucrările cauzei și în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este fondat din perspectiva motivului invocat la pct.1 întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod pr.civ. pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, Curtea reține că pe tot parcursul soluționării cauzei la fond recurenta pârâtă a fost citată în mod greșit la adresa din B,-, sector 1, unde de altfel i s-a comunicat și sentința atacată, din adresa nr.58446/14.08.2008 emisă de Direcția de Evidență a Persoanelor Sector 2 și din adresa nr./07.07.2008 emisă de Direcția Generală de Evidență a Persoanelor - Municipiul B, rezultând că aceasta figurează din data de 01.06.1972 cu domiciliul în B,-, etaj 1,.2, sector 1.
În aceste condiții, Curtea constată că procedura de citare cu recurenta pârâtă nu a fost legal îndeplinită iar cauza a fost soluționată în lipsa acesteia, căreia nefiind legal citată i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii pronunțate cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 Cod pr.civ.
În considerarea celor arătate, Curtea apreciază că se impune admiterea recursului și casarea în tot a hotărârii atacate, nemaifiind necesară analizarea și a celorlalte motive de recurs invocate de recurenta pârâtă.
Pe cale de consecință, și întrucât art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006 reglementează o răspundere solidară, pentru o soluționare unitară a cauzei în raport de toți pârâții, cu atât mai mult cu cât la fond, judecătorul sindic nu a pus în discuție și nici nu s-a pronunțat cu privire la probele solicitate prin întâmpinarea formulată de pârâții, și, Curtea apreciază că se impune și admiterea recursurilor formulate de recurenții și, criticile formulate pe acest aspect fiind întemeiate, soluția pronunțată echivalând practic cu necercetarea fondului.
Față ce cele arătate, Curtea în baza art.312 alin.1, 2, 3 și 5 Cod pr.civ. va admite recursurile formulate de recurenții, și, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite excepția tardivității recursurilor formulate de recurenții, și, excepție invocată din oficiu.
Respinge recursurile formulate de recurenții, și, împotriva sentinței comerciale nr.887/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu, intimatul-pârât și intimatele-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, și - -, ca tardiv formulate.
Respinge excepția tardivității recursului formulat de recurenții și, ca neîntemeiată.
Admite recursurile formulate de recurenții, și împotriva aceleiași sentințe și în contradictoriu cu aceiași intimați.
Casează în tot sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27.01.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 16.02.2009
Tehnored. - 24.02.2009
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea, Elena Mincu
