Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1203/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1363/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1203
Ședința publică de la 13 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana Bucur
Grefier: - -
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 și recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.2080/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-V-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, intimata debitoare SC COM SRL - CUI 15613 PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimatele creditoare UNIUNEA SINDICALA SANITAS B și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei conform dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, invocă din oficiu, excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în recurs și reține cauza în pronunțare pe această excepție și pe recursul formulat de recurenta creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 2.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.2080/07.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII a Comercială respinge cererile creditoarelor având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților și, ca neîntemeiate. În baza articolului 130 din Legea nr. 85/2006 dispune închiderea procedurii de insolvență împotriva societății debitoare SC COM SRL, în contradictoriu cu creditorii UNIUNEA SINDICALA SANITAS B și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și de asemenea radierea societății debitoare de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Pentru a hotărî instanța de fond reține că nu s-a făcut dovada de către creditori a săvârșirii de către pârâți a faptelor prevăzute de articolul 137 lit. d din Legea nr. 85/2006. Nu s-a probat de asemenea că nedepunerea declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul statului ar fi condus la starea de insolvență a debitoarei. Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor articolului 137 lit. c din Legea nr.64/1995 judecătorul-sindic reține că nu este suficient ca administratorii societății debitoare să fii dispus continuarea activității societății ci trebuia dovedit că pârâții au dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, fapt neprobat în cauză. Asupra incidenței în cauză dispozițiilor articolului 137 lit. a din Legea nr. 64/1995, judecătorul-sindic reține că autoturismele marca 1305 și marca nu au putut fi identificate și valorificate în cadrul procedurii de insolvență de către lichidatorul judiciar și nu au fost folosite în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane de către pârâți, astfel că și sub acest aspect cererea creditorilor este neîntemeiată.
Se mai precizează că răspunderea membrilor organelor de conducere pentru simplul fapt că nu s-au acoperit toate creanțele în urma lichidării, nu poate fi atrasă, nefiind îndeplinite elementele prevăzute de articolul 998-999 Cod civil.
În ce privește creditoarea UNIUNEA SINDICALA SANITAS B, aceasta nu a probat susținerea că societatea debitoare a deținut în patrimoniu utilaje care să fi fost folosite în interes propriu de către pârâți și nici că această faptă ar fi determinat ajungerea societății în stare de încetare de plăți. Judecătorul-sindic a apreciat că în cauză nu se impune angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților, cât timp nu s-a dovedit faptele enumerate în articolul 137 lit. am c și d din Legea nr. 64/1995 (articolul 138 din Legea nr. 85/2006 și în consecință a respins cererile creditorilor ca neîntemeiate. Față de inexistența unor bunuri în patrimoniul debitoarei, judecătorul-sindic a închis procedura de faliment în temeiul dispozițiile articolului 131 din Lega nr. 85/2006.
Împotriva sentinței au declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat sub nr- la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului declarat de recurentă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 se susține că în ce privește incidența articolului 137 lit.c, reprezentanții debitoarei aveau obligația conform articolului 32 din Legea nr. 64/1995 să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor legii în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență sau și în cazul când apariția stării de insolvență este iminentă. Nefăcând această cerere, dispozițiile articolului 137 lit. c apar ca o sancțiune aplicată administratorilor pentru încălcarea dispozițiilor articolului 32.
Recurenta apreciază că administratorii au exercitat un mangement defectuos, au continuat o activitate care a condus societatea în stare de insolvență, dovada fiind simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plăți. Prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata la scadență a datoriilor, derivă din starea de insolvență a debitoarei, iar legătura de cauzalitate între fapta ilicită a administratorilor societății și prejudiciul constă în dezinteresul în funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății. Prin nedepunerea actelor prevăzute de articolul 33 din Legea nr.64/1995 se deduce că administratorii nu au ținut contabilitatea debitoarei, încălcând legea contabilității. Rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar precizează că societatea nu mai desfășura activitate de cca. 3 ani de zile profitul net fiind zero, s-au acumulat datorii restante către buget și alți creditori. Deși cunoșteau această situație de incapacitate de plată, cei doi pârâți, în calitate de administratori nu au solicitat dizolvarea societății debitoare.
În raport de aceste considerente se solicită modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale a administratorului societății cu bunurile din averea personală pentru plata pasivului debitoarei.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, Legile nr. 85/2006, nr. 82/1991, nr.31/1990.
În motivarea recursului declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, se arată că sentința de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității prevăzute de articolul 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Astfel recurenta arată că nu a fost citată în litigiu, singurul act procedural publicat în Buletinul procedurilor de insolvență este sentința atacată prin prezentul recurs. Incălcarea dreptului la apărare este evidentă, notificarea fiind publicată numai în Buletinul procedurilor de insolvență, deși legea instituie trei modalități de notificare a deschiderii procedurii inclusiv potrivit codului d e procedură civilă.
În acest sens sunt prevederile deciziei nr. 11374/4.12.2008 a Curții Constituționale, care a constatat că articolul 7 din Legea nr. 85/2006 este neconstituțional. De asemenea se mai arată că închiderea procedurii s-a dispus fără ca toți creditorii să fi fost citați, încălcându-se și principiul contradictorialității.
Cât timp recurenta nu a recuperat nici o sumă de bani prin închiderea procedurii, aceasta se află în imposibilitate de a-i fi achitată creanța. Se solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond în vederea reluării procedurii de la ultimul act procedural legal îndeplinit.
În drept s-au invocat dispozițiile articolelor 299-316 Cod procedură civilă, legea nr. 85/2006, OUG nr. 95/2003.
Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B ca nefondat și menținerea sentinței atacate.
Analizând motivele de recurs formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI se rețin următoarele:
Curtea din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în recurs.
Recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI nu a fost parte în litigiul soluționat de instanța de fond prin sentința atacată. Având în vedere cadrul procesual al cauzei și momentul când s-a declarat recursul,AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, nu are calitate procesuală activă în recurs și pe cale de consecință neavând dreptul de a uza de calea de atac a recursului în această cauză, neexistând raportul de drept procesual, urmează a respinge recursul declarat de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, în recurs.
În ce privește recursul formulat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B este nefondat pentru următoarele considerente:
Judecătorul-sindic a reținut legal și temeinic caracterul răspunderii civile instituită de articolului 138 din Legea nr. 85/2006,pentru antrenarea căreia este necesară dovada întrunirii elementelor cumulative prevăzute de articolele 998-999 Cod civil, dar și proba calității persoanei, a faptelor prevăzute la articolul 138 lit. a-g din Legea nr.85/2006, și a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență societății debitoare.
Criticile aduse de recurentă în legătură cu incidența dispozițiilor articolului 1082 Cod civil, cu culpa prezumată a administratorului bazată pe mandatul comercial în temeiul căruia a acționat sunt neîntemeiate față de considerentul delictual al răspunderii speciale ale membrilor organelor de conducere.
Recurenta și-a întemeiat cererea de atragerea răspunderii administratorilor societății debitoare: și pe dispozițiile articolului 137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 137 alineat 1 litera d din legea nr.64/1995, Curtea reține că recurenta-creditoare denaturează semnificația organizării și conducerii contabilității proprii, care se realizează prin intermediul registrelor prevăzute de codul comercial și de legea nr.82/2001, nicidecum prin intermediul raportărilor contabile, care au altă funcțiune și pentru a căror nerespectare legea prevede alte sancțiuni, fiind de reținut sub acest din urmă aspect că recurenta - creditoare nu a făcut nici un demers legal de sancționare deși știa sau trebuia să știe potrivit propriilor evidențe că societatea debitoare nesocotește obligația legală a depunerii situațiilor financiare.
În ce privește invocarea nerespectării de către societatea debitoare a obligației prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006, Curtea o apreciază ca lipsită de relevanță. Nerespectarea acestei obligații nu poate constitui temei de antrenare a răspunderii în condițiile articolului 138 din lege, pentru că această inacțiune nu este incriminată de dispozițiile legale precitate, între cele două dispoziții legale neexistând norme de trimitere. Nedepunerea la dosar a înscrisurilor prevăzute de articolul 28 din legea insolvenței ar putea constitui cel mult o prezumție simplă a neținerii contabilității, prezumție care, însă, trebuie coroborată cu restul probelor pentru a căpăta forța probantă.
Or în cauză nu există nici un indiciu privitor la cauzele ajungerii societății debitoare în insolvență, rapoartele lichidatorului neprecizându-le nici expres, nici implicit. În această situație, recurenta-creditoare era în drept, dar și obligată cu atât mai mult să suplimenteze probele pe aspectul legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată și "dovedită" cu o prezumție simplă și starea de insolvență a societății debitoare, recurenta - creditoare limitându-se, însă, doar la a dezbate teoretic acest aspect.
În ce privește incidența dispozițiilor articolului 137 lit.c din Legea nr. 64/1995 în mod corect s-a reținut că recurenta nu a făcut dovada că administratorii ar fi contribuit la ajungerea debitoarei în această stare de insolvență, prin aceea că au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare la încetare de plăți. De asemenea autoturismele cu care societatea figura înregistrată în patrimoniul nu s-au identificat și valorificat în cadrul procedurii de insolvență de către lichidatorul judiciar, rezultând din probe că nu au fost folosite în folosul propriu sau nu cel al unei alte persoane de către pârâți, astfel încât să fie incidente dispozițiile articolului 137 lit. a din Legea nr.64/1995.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că nu au fost dovedite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale speciale prevăzute de articolul 138 (137 din Legea nr. 64/1995) din Legea nr. 85/2006 șipe cale de consecință sentința atacată este legală și temeinică, judecătorul-sindic reținând o corectă situație de fapt, cu respectarea prevederilor legale incidente, motivele de recurs nefiind susținute de probe, în sensul dispozițiilor articolului 1169 Cod civil.
În lipsa oricărui motiv de casare sau de modificare prevăzut de articolul 304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alin. 1 teza a II a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.2080/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, intimata debitoare SC COM SRL - CUI 15613 PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimatele creditoare UNIUNEA SINDICALA SANITAS B și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2.
Admite excepția calității procesuale active în recurs a AUTORITATII PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Respinge recursul formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.2080/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, intimata debitoare SC COM SRL - CUI 15613 PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și intimatele creditoare UNIUNEA SINDICALA SANITAS B și DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2, pentru lipsa calității procesuale active în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
14.01.2009
------------------
Tribunalul București
Secția a VII a Comercială
Judecător sindic: -
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
