Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1204/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1204
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței comerciale nr. 1221/ 04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în contradictoriu cu intimații, - GLOBAL SRL și - & CO SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 pr.civ.
Curtea constatând cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.1221/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B ca neîntemeiată și în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a fost închisă procedura.
În motivarea soluției instanța de fond a reținut că, nu s-a probat incidența în speță a dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și nici a existenței vreunor bunuri în averea debitoarei.
Împotriva sentinței precitate a formulat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B considerând că instanța de fond a interpretat greșit legea (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
În esență recurenta arată că în speță sunt incidente dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 și că au fost întrunite toate condițiile legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale și anume, existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate între cele două cât și prezumția de culpă a administratorului societății debitoare.
Se susține acest motiv de recurs cu trimitere la dispozițiile art.11, 72 din Legea nr.31/1990 republicată, a art.1540 Cod civil, art.374 Cod comercial, art.1532-1533 cod civil cu concluzia că, administratorul are și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă.
Altfel, recurenta susține că administratorul nu a dovedit existența unor cauze care să-l absolve de obligațiile contractuale, existând culpa acestuia în mod evident.
Recurenta arată ce prevăd dispozițiile art.35 alin.3-4 din Legea nr.31/1954 și că după caz ar putea să fie vorba de o răspundere civilă contractuală sau delictuală în funcție de sursa obligației încălcate sau neîndeplinite.
După ce recurenta arată că faptele ilicite atrag răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, expune condițiile răspunderii civile delictuale și contractuale cu concluzia că în cazul ultimei, culpa este prezumată potrivit art.1082 Cod civil raportat la art.138 din Legea nr.85/2006.
În sprijinul susținerilor sale, recurenta invocă și dispozițiile art.1080 și 1600 Cod civil.
Recurenta susține că, fapta ilicită poate fi și inactivă, omisivă precum în speță, fapta administratorului de a nu comunica actele contabile potrivit art.31 din Legea nr.85/2006.
Se concluzionează că instanța de fond a analizat eronat situația de fapt considerând că în cauză nu s-au probat elementele necesare pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii cum a fost formulată.
În drept, se invocă art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.1082 Cod civil, Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990 republicată.
Recurenta arată că în baza art.229 din Legea nr.92/2003 republicată, este scutită de plata timbrajului.
În baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă recurenta a solicitat judecarea și în lipsă.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
Examinând în ansamblu motivele de recurs în baza probelor administrate în cauză Curtea reține că recursul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Din conținutul raportului preliminar nr.2 de examinare a activității debitoarei - Global SRL B, întocmit de lichidatorul judiciar și depus la termenul de la 26.02.2008, rezultă că "lichidatorul judiciar nu poate exprima un punct de vedere asupra cauzelor de insolvență și a persoanelor vinovate și nici dacă sunt incidente în cauză dispozițiile art.138 din lege".
Față de această împrejurare lichidatorul judiciar nu a formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
S-a stabilit însă de către creditori ca această cerere să se formuleze totuși prin președintele Comitetului creditorilor desemnat în final a fi Administrația Finanțelor Publice Sector 4
Deși instanța de fond a respins cererea Administrației Finanțelor Publice Sector 4 B pentru lipsa calității procesuale active, în urma recursului declarat de aceasta, s-a stabilit irevocabil că are calitate procesuală activă.
Ca urmare, s-a rejudecat cauza, inclusiv cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
În rejudecare după casare, recurenta nu a propus probe concludente și pertinente în dovedirea cererii sale, rezumându-se la materialul probator administrat pe parcursul procedurii de insolvență care după cum s-a expus nu elucidează cauzele insolvenței, persoanele vinovate și nici incidența în cauză a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
Se mai reține că, recurenta nu a formulat veritabile critici ci a preluat aceleași aspecte din cererea introductivă de instanță bazate pe trimiteri la unele texte de lege, la teorii privind condițiile răspunderii civile delictuale și contractuale ca și a răspunderii personale prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și a faptului că răspunderea contractuală se prezumă.
Practic, recurenta consideră că față de aspectele generic prezentate, administratorul societății debitoare ar fi răspunzător de fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, operând prezumția de culpă a acestuia.
Se mai arată că, administratorul ar fi răspunzător și pentru că, nu a transmis actele contabile potrivit art.31 din Legea nr.85/2006.
Ori, așa cum și practica în materie s-a conturat răspunderea întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere specială, personală și poate fi angajată cu referire la răspunderea civilă delictuală reglementată de prevederile art.998-999 Cod civil.
În aceste condiții trebuia probată răspunderea administratorului și nu prezumată.
Pe de altă parte, incidența art.138 din Legea nr.85/2006 există pentru fapte anterioare deschiderii insolvenței și nu pentru eventuale fapte survenite după acest moment, precum nedepunerea actelor contabile de către administratorul societății debitoare.
În concluzie, recurenta trebuia ca în condițiile art.1169 Cod civil cu referire la art.998-999 Cod civil și art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 să probeze susținerile sale în concret și cu privire la administratorul societății debitoare.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va confirma soluția instanței de fond și în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat, nefiind aplicabile în speță dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.1221/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - Global SRL B și - & CO SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Jud. Dr.
Grefier,
Red.Jud.dr. - 14.10.2009
Tehnored. - 15.10.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu, Veronica Dănăilă
