Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1205/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1351/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 1205
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
JUDECĂTOR I -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței comerciale nr. 1471 din data de27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -, - SRL, PRIMĂRIA SECTOR 3, - SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CONSUL-L, și DI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurentele prin cererile de recurs au solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1471/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a vii-a Comercială, s-au respins cererile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice Sector 3 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâții Monta, și Di, cererile având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a pârâților în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.a, c și d din Legea nr.85/2006. Prin aceeași sentință s-a mai dispus în baza art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin sentința nr.787/14.04.2003 a Tribunalului Bucureștis -a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitorului - SRL, iar prin încheierea de ședință din data de 8.07.2004, s-a dispus trecerea la faliment a debitorului.
Instanța a constatat că răspunderea administratorilor societății este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile prevăzute de art.998-999 civil. În ceea ce privește aplicarea art.138 lit.d, instanța a reținut că, nedepunerea situațiilor financiare la instituțiile competente nu este o cauză de atragere a răspunderii în temeiul Legii 85/2006, iar lipsa totală a documentelor poate să determine atragerea răspunderii persoanei vinovate numai în măsura în care ar fi cauzat prin aceasta starea de insolvență. Cu privire la aplicarea art.138 lit.a, Tribunalul a reținut faptul că nu s-a dovedit care au fost bunurile societății folosite de pârâți în interes personal, în ce mod s-a săvârșit fapta și nici felul în care dezinteresul manifestat de pârâți a determinat creșterea datoriilor și a pierderilor din societate. Mai departe, se constată că nu au fost arătate și dovedite faptele care să arate interesul personal al pârâților, pentru a fi aplicabile dispozițiile art.138 lit. În fine, s-a apreciat că nu sunt elemente care să poată fi încadrate în situațiile prevăzute de art.138, astfel că cererile au fost respinse ca nefondate. Cu privire la propunerea lichidatorului de închidere a procedurii, Tribunalul a constatat că societatea debitoare nu deține bunuri în patrimoniu care să poată fi valorificate și nemaifiind alte măsuri de adus la îndeplinire, a dispus închiderea procedurii în temeiul art.131 din legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului AVAS și Administrația Finanțelor Publice Sector 3.
Recurenta AVAS a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și continuarea procedurii în vederea reconstituirii actelor contabile ale debitoarei și a identificării activelor, precum și pentru depunerea de către lichidator a unui raport amănunțit privind cauzele și persoanele care au determinat intrarea societății în insolvență. În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.6,8 și 9 proc.civ.
În motivarea recursului formulat de AVAS se critică faptul că lichidatorul nu a stăruit suficient și nu a făcut toate demersurile pentru reconstituirea actelor contabile ale societății debitoare, nu a întocmit un raport detaliat privind cauzele și împrejurările care au condus societatea în stare de insolvență.
Recurenta 3 solicitat în baza art.304 pct.9 proc.civ. admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii în temeiul art.138 lit.d din legea insolvenței. Se susține că din rapoartele întocmite de către lichidator rezultă că societatea debitoare nu i-a pus la dispoziție documentele contabile, ceea ce naște prezumția că nu au fost respectate prevederile legale în materia contabilității. Recurenta consideră că această faptă omisivă se încadrează în dispozițiile art.138 lit.d, pentru că fapta administratorului de a nu ține contabilitatea a contribuit totuși la ajungerea societății în această situație.
Nu s-a formulat întâmpinare și nu s-au administrat alte probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, ținând seama de probele de la dosar și de prevederile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de către recurenta 3, Curtea reține că principala critică adusă sentinței atacate constă în interpretarea greșită a actelor dosarului și a prevederilor art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006. Critica este neîntemeiată. Astfel, art.138 alin.1lit.d dispune că "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, JUDECĂTOR 3: Iulia Nicoleta l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea". Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 din legea insolvenței este instituită pentru faptele enumerate limitativ de alin.1, în speță lit.d), dar numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între fapta culpabilă administratorului și prejudiciul cauzat creditorilor, dat fiind că natura juridică a răspunderii administratorului este aceea a unei răspunderi speciale ce împrumută caracteristicile răspunderii delictuale. Angajarea răspunderii delictuale presupune cu necesitate îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.998-999.civil, respectiv existența faptei ilicite și a prejudiciului, culpa administratorului, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și producerea pagubei. Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale rezultă că existența raportului de cauzalitate între culpa administratorului și apariția stării de încetare a plăților în societatea debitoare trebuie dovedită, nefiind prezumată, așa cum sugerează în fapt recurenta. Împrejurarea că debitoarea nu a depus la dosar actele cerute de art.28 și 38 din legea insolvenței, sau că nu a depus bilanțurile contabile la organele fiscale nu echivalează în mod automat cu săvârșirea faptei prevăzute la alin.1 lit.d) al art.138. Cele două fapte omisive sunt sancționabile în conformitate cu Legea nr.31/1990 rep. și legea contabilității.
În acest sens, s-a apreciat în mod corect de către prima instanță că lipsa documentelor contabile ale societății debitoare poate să determine atragerea răspunderii persoanei vinovate în măsura în care această faptă ar fi cauzat sau măcar ar fi contribuit în vreun fel la ajungerea societății în încetare de plăți, dar în cauza de față nu s-a probat legătura de cauzalitate. Nu este suficient a susține că neținerea contabilității a contribuit la declanșarea stării de insolvență, ci trebuie dovedit modul concret în care încetarea plăților, sau lipsa de lichidități a debitoarei a fost determinată ori favorizată de lipsa registrelor contabile sau neconformitatea acestora cu legea contabilă. Recurenta 3 nu a administrat probe noi pe acest aspect și nici măcar nu a putut prezenta orice alt element sau indiciu care ar demonstra această legătură de cauzalitate.
În consecință, Curtea reține că sunt nefondate criticile invocate de recurenta 3 și în temeiul art.312 alin.1 proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta.
Examinând recursul formulat de AVAS, Curtea reține că se critică doar măsura de închidere a procedurii falimentului debitoarei, considerându-se că lichidatorul nu și-a îndeplinit corect și în totalitate obligațiile legale, solicitându-se în consecință, continuarea procedurii, cu obligarea lichidatorului la respectarea atribuțiilor ce-i revin potrivit legii.
Criticile și argumentele recurentei AVAS sunt neîntemeiate.
Măsura de închidere a procedurii falimentului debitoarei - SRL a fost luată în temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr.85 /2006, potrivit cu care "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
În baza raportului întocmit de către lichidatorul desemnat și în care se arată că societatea debitoare nu deține bunuri care pot fi valorificate, s-a dispus așadar închiderea procedurii.
Contrar susținerilor din cererea de recurs, potrivit art.25 din legea nr.85/2006 în care se reglementează principalele atribuții ale lichidatorului în procedura insolvenței, lichidatorul nu este obligat să refacă sau să reconstituie evidențele contabile ale societății aflate în procedură, în situația în care aceste documente nu au fost găsite. De asemenea, obligația administratorului judiciar sau a lichidatorului de a întocmi un raport amănunțit cu privire la persoanele vinovate și cauzele determinante ori favorizante pentru producerea insolvenței este prevăzută la art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006. În raportul întocmit de către lichidator s-a arătat că nu i-au fost predate documentele contabile, din acest motiv nici nu au putut fi analizate activitățile desfășurate de către debitor.
Recurenta AVAS nu a formulat în cursul procedurii nici o obiecțiune la acest raport și nici nu a solicitat completarea acestuia, deși legea insolvenței acordă acest drept persoanelor interesate, cum ar fi creditorii. Pe de altă parte, recurenta AVAS a formulat în fața instanței de fond o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului Di, fostul administrator al debitoarei, ceea ce înseamnă că nu poate invoca vreo vătămare ca urmare măsurii de închidere a procedurii. De subliniat că împotriva soluției de respingere a cererii de angajare a răspunderii, recurenta AVAS nu a formulat critici.
În concluzie, constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 proc.civ. Curtea urmează să respingă și acest recurs ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.1471 din data de 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - -, - SRL, PRIMĂRIA SECTOR 3, - SRL prin lichidator judiciar CONSUL-L, și DI, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud. - 14.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa, Iulia Nicoleta
