Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1206/2008. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 1037/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1206

Ședința publică de la 13 noiembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu

JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci

JUDECĂTOR 3: Adriana Bucur

Grefier: - -

Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței comerciale nr.597/22.02.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, SC SA - DIRECȚIA TELECOMUNICAȚII I, SC SA și cu intimații pârâți și.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 octombrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2008, 06 noiembrie 2008, respectiv 13 noiembrie 2008, când a decis următoarele:

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința comercială nr.597/22.02.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- au fost respinse cererile formulate de creditorul DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI I, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, împotriva pârâților și.

Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a reținut că din probele dosarului nu rezultă nicio faptă ilicită din cele prevăzute de articolul 137 din Legea nr. 64/1995 republicată în sarcina pârâților și. De asemenea din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar rezultă că starea de insolvență a debitoarei s-a datorat furtului comis de angajații Sucursalei I constatat prin sentința penală nr. 1799/26 martie 2002 a Judecătoriei Iași.

Împotriva sentinței a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI I înregistrat sub nr- la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială,solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii privind stabilirea răspunderii personale a administratorilor și pentru partea din pasivul rămas neacoperit în cadrul procedurii reprezentând impozite, taxe și contribuții generate de activitatea desfășurată de SC B- SUCURSALA

În motivarea recursului se arată că în ce privește propunerea lichidatorului de închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele B și B, aceasta a rămas nesoluționată. Se precizează că societatea debitoare este SC B- SUCURSALA și nu SC SRL Se susține că instanța de fond a aplicat greșit legea, nu a apreciat corect probele și nu a interpretat corect dispozițiile articolului 137 din Legea nr.64/1995, respectiv articolul 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Recurenta arată că a solicitat stabilirea răspunderii personale a administratorilor, în temeiul dispozițiilor articolului 137 lit. b,c, și d din Legea nr.64/1995. Prin procesul-verbal nr. 5800/17.12.2001 încheiat de inspectorii din cadrul I se constată nereguli repetate și numeroase de la normele imperative în domeniul financiar - fiscal privind evidența contabilă. Debitele față de organul fiscal sunt în sumă de 2.379.406.808 lei rol, fiind rezultatul direct al activității desfășurate de societate, fără achitarea impozitelor aferente, a înregistrărilor eronate și repetate în evidența contabilă precum și a folosirii veniturilor obținute de societate în interesul altor persoane.

Starea de insolvabilitate a debitoarei s-a datorat și unui management defectuos, a unei activități lipsite de eficiență economică și a unei administrări total necorespunzătoare a societății. Administratorii nu s-au conformat dispozițiilor articolului 25 (actual articolul 32 alin. 1) din Legea nr. 64/1995, neintroducând cererea de deschiderea procedurii, dat fiind iminența insolvenței.

Creditorii societății au fost prejudiciați prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente din averea societății debitoare. Prin modul de administrare al societății administratorii au cauzat prejudiciul atât bugetului asigurărilor sociale cât și persoanelor angajate prin neplata contribuțiilor, acestea neputând beneficia de anumite facilități prevăzute de lege.

Administratorul a solicitat - retragerea cererii de creanță cu care instituția s-a înscris la masa credală, motivând că acest fapt ar duce la blocarea activității și nerecuperarea obligațiilor fiscale. Deși aveau obligația stingerii debitelor, administratorii au continuat activitatea societății aflată în evidentă stare de insolvență. Pe cale de consecință, aspectele expuse intră sub incidența dispozițiilor articolului 138 lit. b, c și d din Legea nr. 85/2006 fiind întrunite elementele cumulative pentru atragerea răspunderii personale a administratorilor.

În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 pct. 8,9, articolului 3041Cod procedură civilă, articolului 2, articolului 73 din Legea nr. 31/1990, articolului 138 alin. 1 lit.b,d, e din Legea nr. 85/2006.

Analizând motivele de recurs în raport de actele dosarului Curtea constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 2272/16.11.2005 a Tribunalul București - Secția a VII a Comercială s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate în baza articolului 137 lit. d din Legea nr. 64/1995 de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva pârâtului, IAR ÎN BAZA ARTICOLULUI 130 DIN Legea nr. 64/1995 s-a închis procedura falimentului debitoarei SC SRL, dispunându-se radierea acesteia de la.

Împotriva sentinței au declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI I, care prin decizia comercială nr. 1769 R din 10 mai 2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială,au fost admise, casându-se sentința atacată și trimițându-se cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În fond după casare s-a pronunțat sentința comercială nr. 597/22.02.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, împotriva căreia s-a format recursul de față.

Instanța de fond, la rejudecare, nu a mai administrat alte probe, în afara înscrisurilor depuse în primul ciclu procedural.

Motivarea sentinței nu a fost făcută în concret pentru ca să se poată urmări raționamentul logic al judecătorului-sindic, sprijinându-se pe formulări generale, abstracte, fiind nepertinentă, completă și convingătoare.

Judecătorul-sindic nu s-a pronunțat pe fiecare caz de atragerea răspunderii, respectiv articolul 137 lit. b,c,d din Legea nr. 64/1995, texte pe care au fost întemeiate cererile limitându-se reține că cei doi administratori nu au comis vreo faptă ilicită din cele prevăzute de articolul 137 din Legea nr. 64/1995 fără a le concretiza și neanalizând probele administrate în raport de temeiul de drept invocat în cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a celor doi administratori.

Urmare casării sentinței inițiale nr.2272/2005, prin care s- dispus și închiderea procedurii, prin decizia comercială nr-, la rejudecarea cauzei judecătorul-sindic trebuia să se pronunțe asupra propunerii lichidatorului privind închiderea procedurii și radierea societății debitoare din evidențele B și

Judecătorul-sindic nu a analizat cu mai multă rigurozitate aspectele invocate de creditori, care constituiau premise pentru a trage concluzia corectă corespunzătoare situației reale de fapt, în exercitarea rolului său activ, putând eventual a pune în discuție completarea probatoriului, în acest sens.

În raport de aceste considerente Curtea reține că motivele de recurs sunt întemeiate și în consecință conform articolului 312 Cod procedură civilă, 304 pct. 5 Cod procedură civilă, dispunând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 85/2006, urmând a se ține seama și de motivele invocate în fața instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI împotriva sentinței comerciale nr.597/22.02.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, SC SA - DIRECȚIA TELECOMUNICAȚII I, SC SA și cu intimații pârâți și.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 noiembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

ex.2

21.01.2009

------------------

Tribunalul București

Secția a VII a Comercială

Judecător sindic:

Președinte:Marcela Câmpeanu
Judecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci, Adriana Bucur

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1206/2008. Curtea de Apel Bucuresti