Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1234/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1234R
Ședința publică din data de 11.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și, împotriva sentinței comerciale nr.4422/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta Sector 1 prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 19, recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2008 aflată la fila 20 și intimatul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 21, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta Sector 1, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Recurenta, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimatul-pârât, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Recurenta Sector 1, prin consilier juridic, solicită admiterea propriului recurs astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii formulată în temeiul art.138 din legea nr.85/2006, având în vedere că debitoarea a ajuns în incapacitate de plată datorită organelor sale de conducere. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului formulat de recurenta Sector 1. În ceea ce privește propriul recurs, solicită în temeiul disp. art.304 alin.1 pct.9 pr.civ. coroborat cu disp. art.3041pr.civ. și art.312 alin.1, 2 și 3 teza întâia pr.civ. admiterea recursului astfel cum a fost motivat, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere ale societății debitoare și obligarea intimaților-pârâți la plata pasivului conform creanțelor din tabelul definitiv. Învederează faptul că există dovezi pertinente din care rezultă vădita rea credință în continuarea activității societății în condițiile în care deja aveau acumulate o serie de datorii, iar din evidențele financiar-contabile rezultă faptul că, contabilitatea nu a fost ținută potrivit legii. Totodată, învederează că intimații-pârâți nu au prezentat actele și documentele necesare solicitate de administratorul judiciar și nu au furnizat nici o informație. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate și menținerea hotărârii fondului ca fiind legală și temeinică. Învederează faptul că până în anul 2003 au fost depuse toate bilanțurile societății, după această dată fiind obligația administratorului judiciar care avea dreptul de administrare. De asemenea, arată că la dosar nu există nici un act care să releve faptul că s-a ținut o contabilitate fictivă. Depune la dosar practică judiciară și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4422/20.11.2007, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cererile reclamanților creditori ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 si A cu privire la angajarea răspunderii intimaților și ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În speță, reclamanții creditori au făcut doar afirmații generice, referitoare la conduita culpabilă a pârâților care au manifestat dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, care nu au fost retinute, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzută de art.138 lit.c) din lege, referitoare la faptul că pârâții au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți. Calitatea pârâților de asociați ai debitorului nu poate duce la concluzia că aceștia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 lit.c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lor, iar managementul defectuos, proasta gestionare a afacerii și prezentarea unei liste incompletă a bunurilor, nu pot fi încadrate în faptele prevăzute de art.138. De asemenea, răspunderea pârâților nu se poate atrage dacă debitorul nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art.138 din lege reglementeză o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
Nici susținerea reclamantului creditor SC SA cu privire la folosirea de către pârâții, în interes personal, a spațiului închiriat după expirarea contractului de închiriere, nu a fost reținută, închirierea continuând, până la proba contrarie, care nu a fost făcută, în favoarea chiriașului debitor, conform art.1437 corob. cu art 1452.civ.
Fapta prevăzută la art.l38 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâții au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanții creditori nu au probat cele afirmate. Cea de a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâții nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori ca nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe. Pe de altă parte, obligația de întocmire și de depunere a raportărilor contabile a fost îndeplinită de către debitor până la deschiderea procedurii, ulterior aceste obligații revenind însă administratorului/lichidatorului judiciar.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâților de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.
Așadar, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, iar, în speță, reclamanții creditori nu au făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul suportării pasivului societății de către intimații și.
Recurenta a invocat următoarele critici întemeiate pe disp. art.304 pct.9 pr.civ.
-Art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006 prevede ca răspunderea intervine și în cazul în care administratorii au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod evident societatea la încetarea de plăți.
-În speță, prin Raportul privind cauzele care au dus societatea în stare de insolvență, depus la 12.10.2005, lichidatorul a arătat că insolvența se datorează unui prost management și a unei proaste gestionări a afacerii de către administratori.
-Societatea nu și-a respectat obligația privind aplicarea prevăzută de Legea nr.85/2006, în sensul de a solicita aplicarea legii în maxim 30 de zile de la data la care societatea se afla în stare de insolvență.
-O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul său manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății. Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a acestuia, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul creat creditorilor, prin intrarea în faliment a acesteia.
-Simplul fapt că acesta a dispus continuarea activității societății ducea în mod evident la încetarea de plăți este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, în condițiile art.138 lit.c).
Aflându-se pe tărâmul răspunderii civile contractuale, culpa este prezumată potrivit art.1082 Cod civil, iar răspunderea trebuie apreciată în abstracto, având în vedere că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial.
Administratorul a săvârșit o faptă ilicită, culpabilă constând în dezinteresul în ceea ce privește funcționarea normală și prejudiciul cauzat de către administrator.
Acesta este raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a administratorilor, constând în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul adus creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs și creditoarea SC SA, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimaților.
Recurenta a invocat următoarele critici încadrate în prevederile art.304 pct.9 pr.civ.
-Administratorul debitoarei au continuat să folosească spațiul comercial al recurentei și după expirarea duratei contractului, ceea ce înseamnă că au utilizat spațiul în interes personal, au continuat să desfășoare o activitate pe cont propriu, cu neînregistrarea veniturilor și nici a debitelor.
-O derulare a activității debitoarei fără o evidență contabilă corectă duce la creșterea datoriilor, inclusiv a obligațiilor accesorii, în condițiile în care nu se cunoaște ce trebuie plătit sau încasat.
-Textul art.137 din Legea nr.64/1995 republicată se aplică și în situația în care fapta a constituit numai o condiție favorabilă pentru realizarea efectului (omisiunea depunerii actelor contabile). În stabilirea legăturii de cauzalitate se impune a fi avut în vedere și criteriul obiectiv de apreciere care presupune compararea activității administratorului societății debitoare cu activitatea unei persoane diligente.
-Instanța fondului a făcut o aplicare greșită legii și din perspectiva judecării cauzei sub incidența Legii nr.85/2006, a art.138, conferindu-i acestui act normativ o aplicare retroactivă. Cererea creditoarei a fost formulată în condițiile art.137 lit.c), d), din Legea nr.64/1995 și se impunea judecata ei ca atare.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că bilanțurile au fost depuse până în anul 2002 inclusiv, iar creditoarea SC în cererea sa, susține faptul că reprezentanții debitoarei nu au mai depus bilanțurile și declarațiile contabile în perioada decembrie 2003 - octombrie 2005, omițând să funcționeze că prin sentința comercială nr.996/14.05.2003, Tribunalul Bucureștia admis cererea de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară a SC Internațional SRL și a numit administrator pe SC SRL.
De asemenea, nu se poate demonstra o legătură de cauzalitate între modul în care a înțeles să administreze societatea și ajungerea în stare de insolvență.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Asupra recursurilor:
Curtea reține că prin cererea înregistrată la 17.03.2003, creditoarea SC SA a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului debitoarei SC Internațional SRL.
Prin Sentința civilă nr.996/14.05.2003, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială s-a admis cererea creditoarei și s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului, numindu-se administrator judiciar.
Prin Raportul întocmit de lichidatorul judiciar la 12.10.2005, acesta a arătat că starea de insolvență a debitoarei se datorează unui prost management și a unei proaste gestionări a afacerii de către, concluzionând că fapta ilicită a aceasta constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății și în prejudiciul cauzat creditoarei prin neplata datoriilor față de aceștia.
La termenul de judecată din 9.01.2005, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR a formulat cererea de atragere a răspundere personală patrimonială a administratorilor societății, conform art.137 lit.c).
Prin cererea înregistrată la 10.01.2006, creditoarea SC a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor societății, conform art.137 lit.d), completată prin concluzii orale, cu prevederile art.137 lit.c), in prezent art. 138 din Legea nr.85/2006.
Conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Nu poate fi reținută critica întemeiată pe omisiunea administratorilor de a depune o cerere proprie pentru aplicarea dispozițiilor Legii insolvenței, o asemenea faptă neputând constitui un temei suficient pentru angajarea răspunderii administratorului în condițiile art. 138 din lege.
De asemenea, managementul defectuos, proasta gestionare a afacerii și prezentarea unei liste incompletă a bunurilor, nu pot fi încadrate în faptele prevăzute de art.138.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, numai pentru nedepunerea evidențelor contabile ori pentru neținerea contabilității, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 civ.
Nedepunerea actelor contabile menționate nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei " debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Pentru a se atrage răspunderea administratorului este necesar ca neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce înseamnă lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile, să fi avut drept consecință ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, cum eronat se sustine, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 civ. respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 civ.
Susținerea reclamantului creditor SC SA cu privire la folosirea de către pârâți, în interes personal, a spațiului închiriat după expirarea contractului de închiriere, nu va fi reținută in vederea atragerii raspunderii patrimonaile a administratorilor, in sesnul avut in vedere de art. 138 din lege, închirierea continuând, până la proba contrarie, care nu a fost făcută, în favoarea chiriașului debitor, conform art.1437 corob. cu art 1452.civ.
În ceea ce privește aplicarea retroactivă a Legii nr. 85/2006, critica nu va fi reținută. Noua lege a insolvenței a preluat concepția legii anterioare privitoare la răspunderea civilă a persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului dacă au comis faptele ilicite enumerate de lege, fapte care corespund celor avute în vedere de legea nr. 64/1995.
In consecinta, pentru motivele retinute, având în vedere și considerentele reținute de instanța de fond, Curtea va constata recursurile nefondate si le va respinge, conform art. 312 alin.1 Cod proc civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge recursurile declarate de recurentele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B și, împotriva sentinței comerciale nr.4422/20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, ca nefondate.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 10.12.2008
Tehnored. - 17.12.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
