Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1249/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIAL
DECIZIA COMERCIAL NR. 1249
Ședința public de la 15.10.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECTOR - - -
JUDECTOR - I -
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B, împotriva sentinței comerciale nr. 1479/13.03.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -., și reprezentat de lichidator.
La apelul nominal fcut în ședinț public nu au rspuns prțile.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se învedereaz instanței c citațiile expediate intimatelor și au fost restituite la dosar, cu mențiunea "destinatar mutat", iar lichidatorul intimatei a depus la dosar o cerere prin care solicit judecata cauzei și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri.
Curtea, fcând aplicarea art. 98.proc.civ. constat procedura de citare a intimatelor și ca fiind legal îndeplinit, deoarece acestea nu au adus la cunoștința instanței eventuala schimbare a domiciliului, respectiv a sediului și, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar atât recurenta, cât și lichidatorul intimatei au solicitat judecata cauzei și în eventualitatea lipsei lor de la dezbateri, Curtea constat cauza în stare de judecat și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința comercial nr. 1479/13.03.2009, Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial a respins, ca neîntemeiat, cererea formulat de ctre creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 6 B, împotriva pârâților -. și; totodat, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului, dar și notificarea hotrârii, potrivit art. 135 din lege și plata ctre lichidator a sumei de 2.500 lei, reprezentând remunerație/cheltuieli de procedur, din fondul prevzut la art. 4 alin. 4 din aceeași lege.
Pentru a pronunța aceast sentinț, judectorul-sindic a reținut c, în urma autorizrii, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 6 Baf ormulat la 27.05.2008 cerere întemeiat pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, împotriva foștilor administratori statutari ai debitoarei, -. și.
În continuare, prima instanț a reținut c nedepunerea unor acte contabile nu este de natur s determine apariția insolvenței, așa încât a apreciat c dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 nu-și gsesc incidența în speț, motiv pentru care a respins cererea de angajare a rspunderii patrimoniale, apreciind-o ca fiind neîntemeiat.
Totodat, reținând c în patrimoniul falitei nu au fost identificate bunuri din a cror valorificare s poat fi acoperite creanțele, Tribunalul dispus, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii și radierea societții din registrul comerțului, luând msurile subsecvente, reglementate legal.
Împotriva acestei sentințe, Administrația Finanțelor Publice Sector 6 declarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii sale și obligrii pârâților la suportarea pasivului debitoarei.
În motivare, recurenta a artat c instanța de fond a pronunțat sentința recurat, aplicând greșit legea; a invocat, astfel, motivul de recurs prevzut de art. 304 pct. 9.proc.civ.; totodat, cum sentința atacat nu este supus apelului, recurenta a solicitat Curții ca, în temeiul art. 3041.proc.civ. s examineze cauza sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut c debitoarea-intimat nu și-a îndeplinit obligația de a depune declarațiile privind obligațiile fiscale începând din anul 2003, fapt care las s se înțeleag intenția intimaților-pârâți de a frauda legea, cu scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri a societții, precum și de a ascunde patrimoniul faț de creditori; în aceste condiții, a apreciat c sunt incidente prevederile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
Recurentul a artat c rspunderea intimaților, privit prin prisma dispozițiilor referitoare la mandatul cu caracter oneros, ar trebui apreciatin abstracto,cu mai mult rigurozitate, dar și c art. 138 din lege nu conține în mod explicit cerința culpei membrilor organelor de conducere, îns aceasta este, oricum, prezumat, conform art. 1082.civ.
Recurenta a artat c legtura de cauzalitate între fapta reclamat și ajungerea societții intimate în stare de insolvenț este dat tocmai de dezinteresul manifestat de fostul administrator în bunul mers al societții.
Analizând actele dosarului, precum și hotrârea atacat, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea reține urmtoarele:
Rspunderea reglementat de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personal, care intervine numai atunci când, prin svârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societții debitoare în stare de insolvenț.
Natura juridic a rspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei rspunderi speciale care împrumut cele mai multe din caracteristicile rspunderii delictuale.
Fiind vorba de o rspundere delictual, înseamn c, pentru a fi angajat, trebuie îndeplinite condițiile generale ale rspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. (fapta ilicit, prejudiciul, legtura de cauzalitate și culpa), condiții care în aceast situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie s fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvenț.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constat c nici una dintre ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regsește în cauz.
Potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judectorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoan juridic, ajuns în stare de insolvenț, s fie suportat de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice alt persoan care a cauzat starea de insolvenț, prin aceea c ar fi ținut o contabilitate fictiv, ar fi fcut s dispar unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Recurenta a afirmat c intimații-pârâți se fac vinovați de fapta prevzut de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, prin faptul c nu și-au îndeplinit obligația de a depune la organele fiscale declarațiile privind obligațiile fiscale începând cu anul 2003.
Aceast afirmație nu este fondat, pentru c faptele ilicite enumerate de art. 138 trebuie s fi cauzat apariția insolvenței.
Or, recurenta nu a dovedit c nedepunerea declarațiilor privind obligațiile fiscale a determinat apariția insolvenței.
Pentru a putea fi angajat rspunderea patrimonial a membrilor organelor de conducere ale unei societți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit s dovedeasc atât svârșirea de ctre intimații-pârâți a faptelor reclamate, cât și legtura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societții în stare de insolvenț.
Nici o prob administrat nu relev legtura de cauzalitate între fapte și ajungerea societții în stare de insolvenț.
Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o prob, nu sunt suficiente pentru ca instanța s angajeze rspunderea patrimonial a unor persoane, deoarece prților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169.civ. iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat rspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles s instituie o prezumție legal de vinovție și de rspundere în sarcina acestora, ci a prevzut posibilitatea atragerii acestei rspunderi, dup administrarea de dovezi care s conduc la concluzia c, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societții în stare de insolvenț.
Prin urmare, apreciind c nu se poate reține în sarcina intimaților-pârâți svârșirea faptei prevzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constat c judectorul-sindic a pronunțat o hotrâre legal și temeinic, a crei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat. În acest context, se impune a fi subliniat faptul c recurenta nu a adus nici o critic dispoziției de închidere a procedurii și msurilor subsecvente acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de ctre recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr. 1479/13.03.2009 pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -., cu domiciliul în B,-, -. A,. 2,. 7, sector 6, cu domiciliul în B,-, -. C,. 10,. 156, sector 6 și, cu sediul în B,-, -. C,. 10.. 156, sector 6, reprezentat de lichidator.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
- - - - I -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /6 ex./27.10.2009
Judector-sindic -
Tribunalul Bucure ști - Secția a VII-a Comercial
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
