Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1279/2009. Curtea de Apel Bacau

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr- DECIZIE Nr. 1279/2009

Ședința publică de la 10 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vasilică Pintea

JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac

JUDECĂTOR 3: Loredana

Grefier -

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.389/F din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-(nr.în format vechi 1386/F/2005), având ca obiect angajare răspundere administrator(art.137 Legea nr.64/1995).

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.

-deliberând-

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 20.12.2005 s-a deschis procedura falimentului împotriva debitoarei

Lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a fostului administrator arătând în motivare că fostul administrator nu a ținut evidența contabilă conform legii, solicitând și luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor personale ale fostului administrator.

Fostul administrator, deși legal citat cu duplicatul cererii de chemare în judecată, pentru mai multe termene (filele 179, 197, 202, 206), dar și pentru termenul din data de 08.04.2009, când au avut loc dezbaterile pentru soluționarea cererii de atragere a răspunderii (fila 228), nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare. Prin cererea comunicată instanței prin fax la data de 29.07.2008 a solicitat acordarea unui termen pentru a-și pregăti apărarea, instanța acordând în acest sens trei termene de judecată, timp în care s-a încercat de către lichidator și valorificarea bunurilor societății. Prin urmare, fostul administrator a avut cunoștință de derularea procedurii.

Prin sentința nr.389/2009 s-a admis cererea, constatând că cererea de de atragere a răspunderii patrimoniale este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Din raportul de expertiză contabilă și raportul lichidatorului judiciar întocmit în temeiul art. 59 rezultă că fostul administrator, este vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Fapta săvârșită de aceasta este prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. d din nr. 85/2006 și constă în aceea că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că s-au efectuat de compensări fără documente legale și fără să fie evidențiate în contabilitate. De asemenea, nu au fost înregistrate în evidența contabilă unele facturi (fapt ce a determinat calcularea eronată a TVA și a impozitului pe profit, precum și neplata acestora).

Fostul administrator avea obligația, conform legii contabilității, să ia măsurile care se impun pentru întocmirea evidenței contabile cu respectarea principiilor contabilității. Așadar, chiar dacă s-ar fi ocupat altă persoană de ținerea evidenței contabile (aș cum susține expertul contabil, dar fără să existe vreo dovadă în acest sens), responsabilitatea întocmirii evidenței contabile revine administratorului statutar al societății.

Între prejudiciul creat și faptele menționate mai sus există un evident raport de cauzalitate. S-a mai reținut că cererea de atragere a răspunderii personale a fostului administrator a fost pusă în discuție înainte de valorificarea bunurilor deoarece acestea au o valoare infimă (4.070 lei) care nu acoperă nici cheltuielile de lichidare. Mai mult, bunurile sunt uzate fizic și moral, pentru valorificarea acestora organizându-se mai multe licitații.

Împotriva sentinței comerciale 389/8.4.2009 a formulat recurs, solicitând și suspendarea executării hotărârii atacate.

Motivând recursul se arată că reclamantul-lichidator nu a dovedit existența celor 4 condiții ale răspunderii delictuale, respectiv caracterul ilicit al faptei, existența prejudiciului, vinovăția și legătura de cauzalitate între vinovăție și prejudiciu. Arată recurentul că evidența contabilă a fost ținută de un contabil așa încât el nu se poate face vinovat de neținerea contabilității. Se mai arată că lipsește caracterul ilicit al faptei, iar instanța nu a arătat ce legături există între vinovăție și prejudiciu. Invocă recurentul și faptul că putea fi obligat să suporte o parte a pasivului și nu tot pasivul.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și din perspectiva art.3041Cod procedură civilă, această instanță îl găsește nefondat urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Condițiile în care este antrenată răspunderea reglementată de art.138 din legea nr.85/2006 sunt într-adevăr cele enumerate de recurent, respectiv fapta ilicită, vinovăția, prejudiciu și legătura de cauzalitate între fapte și prejudiciu.

Art.138 legea 85/2006 enumără faptele ce determină ca o parte din pasiv(această formulare neîmpiedecând suportarea întregului pasiv rămas după lichidare atunci când debitoarea nu mare are bunuri) ce atrag răspunderea.

Neținerea contabilității în conformitate cu legea constituie una din faptele enumerate la art.138, ce atrage răspunderea administratorilor sau altor organe de conducere. Este adevărat că ținerea contabilității este atributul contabilului societății însă legiuitorul nu a înțeles să antreneze răspunderea unor salariați ci chiar a persoanelor care au administrat și au condus societatea, acestea putându-se îndrepta cu o acțiune împotriva salariaților care nu și-au îndeplinit legal atribuțiile de serviciu.

Faptul că nu a fost ținută contabilitatea conform cu legea rezultă atât din raportul de expertiză efectuat în cauză cât și din raportul cu privire la cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență.

Astfel, s-au efectuat compensări între conturi contabile fără acte justificative în perioada 2001-2005 "deși existența actului justificativ era o condiție sine-qua- non a înscrierii în contabilitate a unei compensări.

Astfel, expertul a constatat inexistența actelor justificative la următoarele conturi:

- pentru anul 2001- furnizare-clienți mai multe compensări nelegale(11.597 lei, 3.509 lei, 111.242 lei), impozit pe profit-4.341 lei; imobilizări necorporale în curs-213.500 lei, asociați conturi curente-125.455 lei, avansuri trezorerie-116.624 lei.

- pentru anul 2002 - în contul furnizori-clienți-188.471 lei.

- în anul 2003 se încarcă contul de cheltuieli cu mărfurile nejustificate cu suma de 62.426 lei influențând rezultatele financiare, respectiv pierderea financiară.

- în anul 2005 se efectuează din nou operațiuni contabile fără acte justificative după ce în anul 2004 nu a fost justificată ridicarea avansului spre decontare cu acte justificative (avansuri în sumă de 75.978 lei).

Existența operațiunilor fără documente justificative reprezintă o "neținere a contabilității conform cu legea" în accepțiunea dispozițiilor art.138 lit.d legea 85/2006. Faptul că nu a fost ținută corect contabilitatea a determinat neevidențierea corectă a TVA-ului de plată, calculul incorect al impozitului pe profit, neplata obligațiilor scadente față de creditori, consecințe ce denotă vădita legătură de cauzalitate între fapta prevăzută la lit.d și starea de insolvență. De altfel chiar dacă înscrierea efectivă în contabilitate era atributul contabilului - operațiunile de compensare sunt acte de administrare efectuate și aprobate de administrator.

Mai mult, potrivit art.10 alin.1 legea 82/1991răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.

Față de cele ce preced, apreciind că nu se impune reformarea sentinței recurate, curtea în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât cu domiciliul în or.Tg.N,-, județul N împotriva sentinței civile nr.389/F din 08 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitor cu sediul în or.Tg.N, -, nr.1, județul N, intimatul-lichidator Lichidator cu sediul în mun.P N,-, -.2,.8,.113, județul N și intimatele-creditori: Direcția Generală a Finanțelor Publice N, cu sediul în mun.P N,- bis și Mecanica cu sediul în mun.P N,-, județul ca nefondat și cererea de suspendare formulată în cadrul cererii de recurs de petentul, ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - -

Judecător,

-

Grefier,

Red.sent.

Red.dec.rec.Ch.

Tehnored.Fl.B- 7 ex

08.01.2010

Președinte:Vasilică Pintea
Judecători:Vasilică Pintea, Maria Violeta Chiriac, Loredana

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1279/2009. Curtea de Apel Bacau