Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
(Nr. în format vechi 2347/2007)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.129
Ședința publică de la 29.01.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisăcaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului formulat recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și împotriva sentinței comerciale nr.120/22.05.2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-creditoare G, Primăria Comunei Băneasa, intimații-pârâți și și intimata-debitoare BĂNEASA prin lichidator judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-pârât personal și personal și asistat de avocat care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au fost citate prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, potrivit art.8 alin.3 din Legea nr.85/2006, și că dovezile de îndeplinire a procedurii de citare,în condițiile dreptului comun, cu recurenta-debitoare de la sediul acesteia din comuna Băneasa, județ Gaf ost restituită cu mențiunea "unitatea nu mai are sediu pe raza Băneasa, clădire demolată", iar cea de la sediul lichidatorului judiciar al recurentei-debitoare din G, str.1 -, județ G, a fost restituită cu mențiunea "unitatea nu mai are sediu. Clădire demolată".
Intimatul-pârât, prin avocat, arată că sediul recurentei-debitoare Băneasa este în comuna Băneasa, județ G și nu are cunoștință dacă aceasta are un alt sediu.
Curtea, dispune aplicarea disp. art.98 pr.civ. față de recurenta-debitoare și constată procedura legal îndeplinită, în raport de prevederile art. 8 alin.3 din Legea nr. 85/2006 și acordă cuvântul pe probe.
Intimatul, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar fișă informativă emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Giurgiu din care rezultă faptul că intimatul nu a avut nici o calitate în cadrul societății
Intimatul, personal, solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar set de înscrisuri.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către intimații-pârâți și.
Intimatul, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimatul, personal, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică. Depune la dosar concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, sens în care depune la dosar chitanța nr.-/29.01.2008 în cuantum de 500 RON.
Intimatul, personal, solicită respingerea recursului.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.120/22.05.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Giurgiua dispus în baza prevederilor art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei BĂNEASA, radierea societății din evidențele registrului comerțului precum și respingerea cererilor creditorilor Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B pentru aplicarea dispozițiilor art.138 din lege.
Pentru pronunța această hotărâre, judecătorul sindic după enumerarea rapoartelor întocmite în cursul procedurii de către lichidatorul judiciar, a reținut în esență că, a fost depus potrivit dispozițiilor art.129 din Legea nr.85/2006, raportul asupra operațiunilor de lichidare și s-a întocmit planul de distribuire a fondurilor obținute, că în cuprinsul raportului din data de 1.06.2005 se regăsesc mențiunile bilanțului general, iar cauzele insolvenței au fost prezentate printr-un raport anterior din data de 15.12.2004, din care a rezultat că a făcut parte din consiliul de administrație numai pârâtul, celălalt pârât indicat, neavând funcții de conducere sau gestiune și nu a rezultat din lucrări contribuția acestuia la apariția sau creșterea insolvabilității.
A mai constatat instanța fondului în baza raportului asupra cauzelor insolvenței și a raportului final, care conține mențiunile legale, că falita a preluat datorii bugetare anterioare anului 1998, că nu a funcționat efectiv, că salariații au declarat litigii de muncă, nu s-a procedat la conceperea unui plan managerial și de activitate, că debitoarea a avut un număr redus de salariați și nu a primit comenzi potrivit obiectului de activitate, reieșind o situație de dezorganizare și inactivitate, dar că nu s-au concretizat elemente constitutive ale faptelor prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, dispoziții care nu permit angajarea răspunderii exclusiv pe temeiul prezumției de culpă în sarcina mandatarului, impunând dovezi certe ale faptelor și relației de cauzalitate cu ajungerea în stare de incapacitate de plată.
În privința cererii creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice
G tribunalul a reținut că nu au fost indicate persoane și fapte în măsură a face posibilă analiza pretențiilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticile formulate fiind întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.9 și ale 3041Cod pr.civilă.
Recurenta a solicitat urmare admiterii căii de atac, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimaților pârâți și pentru suportarea pasivului societății debitoare și continuarea procedurii, susținând în esență următoarele argumente:
-hotărârea este netemeinică și nelegală, întrucât nu a avut în vedere aspectele evidențiate în cererea introductivă precum și conținutul rapoartelor lichidatorului judiciar și înscrisurile existente la dosar, din care rezultă că pârâții se fac vinovați de ajungerea societății în încetare de plăți, pentru că nu și-au îndeplinit obligațiile legale privind administrarea societății și au dispus efectuarea unor operațiuni care au determinat starea de insolvență, fapte prevăzute de art.138 literele a,c,d și f din Legea nr.85/2006;
-astfel, pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nemaifiind ținută evidența contabilă din luna martie 2003, iar în luna februarie 2003 au fost înregistrate facturări pentru prestări servicii și vânzări de mărfuri pentru care nu s-a virat TVA, iar suma încasată nu a fost înregistrată sub aspectul destinației;
-deși în ultimele evidențe contabile ale debitoarei figurează înregistrate imobilizări corporale de tip terenuri, construcții, echipamente, utilaje și mijloace de transport, acestea nu au mai fost identificate în patrimoniul societății, fiind deci de necontestat că pârâții au săvârșit faptele prevăzute de literele a și d ale articolului 138 din Legea nr.85/2006, lipsa unor bunuri din gestiune fiind constatată și de către Garda Financiară cu ocazia controlului efectuat în martie 2001;
-sunt aplicabile și prevederile art.138 lit.f din lege, în condițiile în care, pârâții nu au virat contribuția personală a angajaților la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, fiind evidentă utilizarea ei în alte scopuri, ceea ce a determinat majorarea datoriilor societății la acest fond;
-răspunderea reglementată prin articolul 138 este una specială, prevederile legale neconținând explicit cerința culpei, vinovăția intimaților pârâți trebuind a fi analizată și în raport cu dispozițiile art.1540 alin.1 cod civil și de art.374 Cod comercial, privind mandatul comercial care se presupune că este cu titlul oneros, în cauză nefăcându-se dovada unui caz de forță majoră, astfel încât indiferent dacă aceștia din culpă sau cu intenție au încălcat normele de drept evidențiate de recurentă, au determinat prin încălcarea legii prejudicierea creditorilor.
Recurenta nu a solicitat administrarea de probe în susținerea căii de atac, în combaterea recursului intimatul pârât depunând la dosar adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Giurgiu nr.13813/3.12.2007, în dovedirea susținerii acestuia că nu a avut calitatea de administrator al debitoarei, înscrisuri fiind anexate și de către intimatul pârât.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate, precum și în lumina dispozițiilor art.3041Cod pr.civil,Curtea urmează a admite recursul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea reține că prima instanță a motivat soluția pronunțată prin sentința recurată pe concluziile expuse de către lichidatorul judiciar desemnat, prin raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția insolvenței înregistrat la dosar la data de 15.12.2004 și prin raportul final întocmit la data de 1.06.2005.
Acest raport final, într-un ciclu procesual anterior, a fost aprobat inițial de către judecătorul sindic prin Încheierea pronunțată la data de 22.05.2005.
Susmenționata încheiere a fost însă modificată în parte, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile privind aprobarea raportului final, închiderea procedurii, precum și măsurile subsecvente acesteia, prin Decizia comercială nr.2490 R/5.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe pentru continuarea procedurii, fiind recomandate de instanța de recurs depunerea de către lichidatorul judiciar și a bilanțului general, comunicarea acestuia împreună cu raportul final tuturor creditorilor și afișarea lor la ușa instanței, fixarea unor termene în condițiile de procedurabilitate, respectiv pronunțarea asupra obiecțiunilor și cererii întemeiată pe dispozițiile art.138 din lege promovate de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
După casare cu trimitere spre rejudecare, în opinia Curții era necesar ca prima instanță, în virtutea rolului activ reglementat prin dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civilă să dispună administrarea de probe chiar și din oficiu, inclusiv efectuarea unei expertize de specialitate care să concluzioneze asupra incidenței dispozițiilor articolului 138 din Legea nr.85/2006, în cadrul căreia să fie verificată și susținerea creditoarei-recurente Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului referitoare la înscrierea în evidența contabilă a unor terenuri, construcții etc. care însă nu au mai fost identificate în patrimoniul debitoarei, respectiv neînregistrarea unor sume încasate sub aspectul destinației, aspecte evidențiate și prin concluziile raportului înregistrat la data de 15.12.2004.
Din conținutul acestui raport întocmit la 15.12.2004, Curtea constată că lichidatorul judiciar a propus printre alte măsuri și identificarea utilajelor existente la angajați ai societății precum și verificarea și eventuala identificare a imobilelor societății teren și clădiri, fără însă a fi ulterior prezentate măsurile întreprinse în acest scop și concluziile care urmau a se desprinde, prin raportul final din data de 1.06.2005, practicianul în insolvență neformulând nici un fel de precizări în sensul celor arătate.
Curtea constată totodată că lichidatorul judiciar, nici prin raportul asupra cauzelor insolvenței înregistrat la data de 15.12.2004 și nici prin raportul final depus la data de 1.06.2005, nu a prezentat și argumentat punctul său de vedere în legătură cu incidența prevederilor art.138 din lege, cu privire la persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență, potrivit dispozițiilor art.25 lit.a din legea procedurii insolvenței, concluzii necesare pentru a fi analizată acțiunea promovată de către creditoarea-recurentă în contradictoriu cu intimații-pârâți.
Nu era deci suficientă în acest sens, numai citarea creditorilor cu mențiunea de a-și spune punctul de vedere cu privire la angajarea răspunderii patrimoniale, astfel cum a dispus instanța fondului la termenul de judecată din 11.04.2007, după casare cu trimitere spre rejudecare, ci apărea necesară administrarea de probe pertinente, dispuse chiar din oficiu, separat de completarea rapoartelor lichidatorului judiciar în sensul celor arătate.
Concluzionând, Curtea constată că după casare cu trimitere, prima instanță a înțeles să pronunțe hotărârea comercială recurată numai în baza concluziilor unor rapoarte întocmite incomplet de către lichidatorul judiciar înregistrate la dosar cu mult timp înaintea reluării judecății, astfel încât soluția adoptată echivalează cu o necercetare asupra fondului cererii de atragere a răspunderii reglementată prin dispozițiile art.138 formulată de către recurenta-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
În considerarea celor expuse, în temeiul prev. art.312 alineatele 1,2,3 și 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr.120/22.05.2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și și intimata-debitoare BĂNEASA prin lichidator judiciar și intimatele-creditoare G, Primăria Comunei Băneasa.
Casează sentința comercială atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. Jud. - 25.02.2008
Tehnored. - 29.02.2008
2 ex.
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisăcaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisăcaru, Elena Mincu
