Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 129/2009
Ședința publică de la data de 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, împotriva sentinței civile nr.728/F din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect angajare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat intimatul- administrator, lipsă fiind recurenta-creditoare, intimata-debitoare P N, intimatul-lichidator FISCAL EXPERT BUSINESS P N și intimatul-creditor AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză s-a promovat recurs de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, recurs declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru.
Intimatul prezent arată că nu are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile, instanța constată dosarul în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Intimatul având cuvântul, solicită respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr.1045/F/2004 (-) creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului P-N a solicitat deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei "" P-
Prin sentința civilă nr.989/F/18.06.2004 judecătorul sindic a admis cererea creditoarei și a dispus, în temeiul Legii 64/1995, deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei. Prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din 19.11.2004 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei iar în calitate de lichidator judiciar a fost numită Fiscal Business P-
La data de 07.12.2004 creditoarea Administrația Finanțelor Publice a municipiului P-N a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a fostului administrator, în temeiul art.137 lit. a-d din Legea 64/1995 și obligarea acestuia la plata sumei de 286.898.234 lei vechi (filele 128-129 vol.1). În motivarea cererii a arătat că din rapoartele depuse de lichidatorul judiciar rezultă faptul că fostul administrator nu a depus actele contabile ale societății ceea ce demonstrează implicit faptul că evidența contabilă nu a fost ținută conform prevederilor legale, fiind astfel încălcate dispozițiile art.124 lit. d din Legea 64/1995. La data de 09.08.2005 creditoarea și-a precizat cererea de atragere a răspunderii personale ( fila 203 vol.1). A arătat aceasta că din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză rezultă că fostul administrator al societății debitoare se face vinovat de încălcarea prevederilor art.137 lit. a, b, d, e și g din Legea 64/1995 deoarece a folosit bunurile societății în interes personal, a efectuat acte de comerț în interes personal sub acoperirea societății, a scos din patrimoniul societății obiecte de inventar cu scopul de a scădea activul societății și a dispus plata cu preferință a unor sume în detrimentul ei.
La data de 12.02.2008 și lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a fostului administrator și a solicitat obligarea acestuia la plata unei părți din pasivul rămas neacoperit, în sumă de 2.252 lei ( filele 51-52 vol.2). În motivarea cererii a arătat că, potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență, aceasta se datorează managementului defectuos al administratorului, utilizării sumei de 2.252 lei în scopuri personale, efectuării de cheltuieli foarte mari cu autoturismul aparținând societății și neachitării imediate a datoriilor către bugetul de stat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.138 alin.1 lit. a și b din Legea 85/2006.
Pârâtul a solicitat admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar și respingerea cererii formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice (filele 69-70 vol.2). A arătat acesta că în perioada 1999-2002 societatea a înregistrat pierderi datorită cheltuielilor efectuate pentru asigurarea bazei materiale. În anul financiar 2003-2004 societatea a înregistrat profit însă la acel moment a intervenit cererea de deschidere a procedurii falimentului. Nu a avut intenția de a prejudicia bugetul de stat și a colaborat atât cu expertul contabil cât și cu lichidatorul judiciar.
Prin sentința civilă nr. 728/F din 14 octombrie 2008 a fost admisă în parte cererea de atragere a răspunderii personale formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
A fost respinsă cererea de atragere a răspunderii personale formulată de lichidatorul judiciar Fiscal Expert Business P
S-a dispus ca parte din pasivul societății debitoare LPN în sumă de 2252 lei, să fie suportat de fostul administrator .
Instanța a reținut următoarele:
Pârâtul a avut calitatea de administrator al societății debitoare de la momentul constituirii societății și până la data deschiderii procedurii falimentului.
Din raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței societății debitoare (filele 190-195 vol.1), ce nu a fost contestat, rezultă că pârâtul a utilizat suma de 2.252 lei în scopuri personale și că a efectuat acte de comerț în interes personal sub acoperirea societății debitoare.
Potrivit art.138 alin.1 din Legea 85/200 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
Răspunderea prevăzută de aceste dispoziții legale presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului,existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde.
În cauză s-a probat faptul că în perioada 2000-2001 fostul administrator a folosit suma de 2.252 lei în interes propriu, achiziționând bunuri ce nu aveau legătură cu obiectul de activitate al societății, bunuri ce sunt indicate în raportul de expertiză contabilă ( fila 193 vol.1). în ce privește săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit. b din Legea 85/2006 reține că din raportul de expertiză contabilă rezultă că în anul 2004 numita a încheiat un contract privind comercializarea produselor casnice din inox cu Internațional România și aceasta a fost cea care a încasat comisionul din vânzări. În consecință nu se poate reține în sarcina pârâtului faptul că ar fi făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea societății pe care o administra.
În ce privește cererea de atragere a răspunderii formulată de creditoare reține că potrivit art.137 din Legea 64/1995, în vigoare la momentul formulării cererii Judecătorul-sindic putea dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia;g) în luna precedentă încetării plăților au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori. Astfel cum s-a arătat mai sus pârâtul a folosit în interes personal suma de 2.252 lei, astfel că acesta se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute la lit. În ce privește celelalte fapte indicate de creditoare în precizarea cererii de atragere a răspunderii instanța a reținut că pârâtul nu se face vinovat de săvârșirea acestora. Pârâtul nu a făcut acte de comerț în interes personal sub acoperirea societății debitoare, contractul de comercializare a produselor casnice fiind încheiat de numita și tot ea a fost aceea care a încasat comisioanele cuvenite. Contabilitatea societății a fost ținută potrivit prevederilor legale iar toate documentele contabile aferente perioadei 1997-2004 au fost predate lichidatorului judiciar și verificate de către expertul contabil. erori strecurate în evidența primară nu pot conduce la concluzia contrară.
Pârâtul nu a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice și nu mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia. De asemenea nu s-a făcut dovada faptului că în luna precedentă încetării plăților au plătit cu preferință un creditor, în dauna celorlalți creditori. Este adevărat faptul că expertul contabil a reținut că fostul administrator a scos din uz anumite obiecte de inventar înainte de a se împlini durata normală de folosință însă între această faptă și starea de insolvență nu există o legătură de cauzalitate. Deoarece creditoarea a formulat cererea de atragere a răspunderii personale, acesteia îi revenea obligația de a proba existența tuturor elementelor răspunderii delictuale în persoana pârâtului, proba care însă nu a fost făcută decât în privința săvârșirii faptei prevăzute de art.137 lit. a din Legea 64/1995.
Împotriva sentinței 728/14 octombrie 2008 a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE arătând că față de conținutul raportului de expertiză contabilă, în mod greșit instanța de fond a reținut că administratorul se face vinovat doar de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. din Legea 85/2006. Astfel, concluziile expertului contabil sunt în sensul că fostul administrator se face vinovat de săvârșirea mai multor fapte și nu numai de cea reținută de instanța de fond având în vedere că a făcut acte de comerț, în interes personal cu firma INTERNAȚIONAL în anul 2004, comercializând produse care au caracter de uz casnic și a utilizat comisionul în interes personal. Totodată se arată că nu întocmit toate documentele primare necesare unei evidențe contabile corecte, a scos din uz obiecte de inventar înainte de a se îndeplini durata normală de folosință și a dispus plata cu preferință a materialelor aprovizionate în dauna creditorului ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P Apreciază recurenta că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 al. l lit. a, b, d, e, g din Legea 85/2006.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, această instanță apreciază că este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la 07 decembrie 2004 ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P a solicitat atragerea răspunderii intimatului pentru săvârșirea faptelor prevăzute la art. 137 lit. - d, arătând că acesta nu a ținut evidența contabilă a societății. Abia după efectuarea raportului de expertiză, recurenta își completează motivele cererii făcând referire la folosirea în interes personal a unor sume precum și la faptele arătate în cererea de recurs.
Din analiza raportului de expertiză rezultă, într-adevăr că administratorul a făcut acte de comerț în interes personal cu firma INTERNAȚIOMNAL ROMÂNIA că nu a întocmit toate documentele primare necesare unei evidențe contabile, a scos din uz anumite obiecte de inventar înainte de a se îndeplini durata de folosință (mașină de găurit, flex, mandrină) și că a dispus plata materialelor cu care s-a aprovizionat.
Din același raport de expertiză rezultă însă că exceptând suma de 2252 lei (la care a fi fost obligat) intimatul nu a folosit bunurile și creditele în folosul său, nu dispus în interes personal mențiunea acestei stări de fapt, a ținut contabilitatea (fără documente primare) nu a folosit mijloace ruinătoare în scopul încetării de plăți.
În stabilirea îndeplinirii condițiilor atragerii răspunderii instanța de fond în mod legal procedat la coroborarea concluziilor expertizei cu raportul întocmit de administratorul judiciar cu privire la cauzele și împrejurările care au determinat insolvența. Existența faptelor reținute în raportul de expertiză și invocate în motivele de recurs nu poate atrage antrenarea răspunderii câtă vreme nu sunt întrunite și celelalte elemente ale răspunderii, respectiv vinovăția și legătura de cauzalitate între fapte și producerea stării de insolvență.
Cum cauzele care au dus la insolvență au fost altele (fila 84. I), respectiv lipsa de comenzi, nedesfășurarea continuă a activității, contravaloarea prestării serviciilor sub nivelul prestărilor, în mod corect judecătorul sindic a apreciat inexistența unei legături de cauzalitate între faptele reținute de expert și starea de insolvență.
Faptul că intimatul a scos din uz anumite obiecte (flex, trusă de scule, ) de o valoare modică, înainte de a se îndeplini durata normală de folosință nu a fost de natură a determina starea de insolvență câtă vreme societatea nu avea comenzi după cum nici împrejurarea că a încheiat un contract de comercializare a produselor casnice nu a determinat starea de insolvențăa societății debitoare. Nici plățile aprobate altor creditori nu sunt de natură duce la concluzia suportării întregului pasiv atâta vreme cât suma de 22.520.095 lei reprezintă tocmai cheltuieli admise la plata care nu privesc obiectul de activitate al societății, administratorul fiind obligat la plata acestei sume pe considerentul că a folosit-o în interes personal.
Pentru cele ce preced, apreciind că nu se impune reformarea sentinței recurate, instanța în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D
Respinge recursul declarat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.728/F din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SRL P, intimatul - lichidator FISCAL EXPERT BUSINESS P N, intimatul - administrator și intimatul - creditorAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,13 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, - |
Red. Red. C tehnored. 2 ex. 10 martie 2009
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan
