Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.129/
Ședința Publică din data de 02.03.2009
PREȘEDINTE: dr.- -
JUDECĂTOR 1: Sarmisegetuza Tulbure
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
GREFIER: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea B, cu sediul în,--11, împotriva sentinței comerciale nr.1203/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL G cu sediul în G,- și prin lichidator judiciar, cu sediul în G,-, -.8,.11, și intimații-pârâți și, ambii domiciliați în G,- și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, cu sediul în-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că prezentul recurs se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxelor judiciare și că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs invocate.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Prin cererea de chemare in judecata, înregistrată la Tribunalul Galați - Secția Comercială - judiciare sub nr- din 9 august 2006, debitoarea G, prin lichidator a solicitat - în temeiul disp. art. 1 alin. 2, art. 26 alin. 1 și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată - deschiderea procedurii simplificate a falimentului, precum și desemnarea în calitate de lichidator provizoriu a Sir Expert
În motivarea cererii de chemare în judecată, debitoarea a învederat instanței - în esență - următoarea situație de fapt:
Prin Încheierea nr. 10838 din 1 noiembrie 2005, Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galația dispus la cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice G lichidarea societății și înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunii privind numirea ca lichidator a d-lui.
Debitoarea datorează creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B suma de 349,94 lei.
În dovedirea cererii de chemare în judecată, debitoarea s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei actele despre care a făcut vorbire în cuprinsul acțiunii ( 3-7).
Conform disp. art. 9 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată și art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificată, repartizarea prezentei cauze de insolvență judecătorilor desemnați ca JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie sindici s-a realizat în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
De asemenea, la solicitarea instanței, cu adresa de înaintare nr. 23857 din 16 august 2006 ( 9), Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galația comunicat Fișa de informații privind societatea debitoare ( 10).
Pentru desemnarea ca lichidator provizoriu și-a dat acordul Sir Expert G (16).
În cauză au formulat declarație de creanță creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, pentru un debit în valoare de 349,96 lei reprezentând echivalentul a 106,70 USD creanță preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate G ( 23-30) și Administrația Finanțelor Publice G, pentru o creanță în valoare de 12.416 lei ( 31), necontestate de părțile în litigiu.
Judecătorul-sindic desemnat în prezenta cauză a pronunțat Sentința comercială nr. 755 din 18 iulie 2007 ( 48), prin care - în temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006 - a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului și radierea acestuia din Registrul Comerțului, cu aplicarea în cauză a disp. art. 136 si art. 135 din aceiași lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială sub nr- din 5 septembrie 2007.
Prin Decizia civilă nr. 764/R din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluviala a admis recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva Sentinței comerciale nr. 755 din 18 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
La Tribunalul Galați - Secția Comercială - judiciare cauza a fost înregistrată sub nr- din 24 octombrie 2007, iar lichidatorul a depus la termenul de judecată din 14 ianuarie 2008 ( 19) înscrisuri ( 16-17).
La aceiași adunare a creditorilor, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Baf ormulat oral obiecțiuni la Raportul final, solicitând autorizarea de a formula cerere în antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva fostului administrator al falitei.
Prin Sentința comercială nr. 38 din 18 ianuarie 2008 ( 20), Judecătorul-sindic a respins ca tardiv formulate obiecțiunile orale ale creditorului Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
A admis Raportul final întocmit de lichidatorul judiciar, în calitate de lichidator al debitoarei G, aflată în procedura de faliment.
A dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei G și radierea societății din Registrul Comerțului, cu aplicarea disp. art. 136 și art. 135 din Legea nr. 85/2006, modificată.
A aprobat decontul de cheltuieli și a dispus plata către lichidator a sumei de 6.000 lei reprezentând onorariu și cheltuieli de procedură din fondul de lichidare.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bad eclarat, în termen legal, recurs împotriva acestei hotărâri, înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială sub nr- din 13 martie 2008 și a criticat-o ca fiind nelegală.
Curtea de Apel Galați - Secția Comercială, Maritimă și Fluvială a pronunțat Decizia comercială nr. 223 din 26 martie 2008, prin care a admis recursul comercial declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva Sentinței comerciale nr. 38 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a considerat că sunt întemeiate motivele de critică ale creditoarei întrucât:
Într-adevăr, consultându-se și dovezile anexate la cererea de recurs - transmise de instanța de fond s-a observat că acestea conțin și adresa nr.35348/18.12.2007, emisă de recurentă cu titlul de obiecțiuni la raportul final.
Adresa apare ca fiind înregistrată - ca primită - de Tribunalul Galați la data de 27.12.2007, pentru dosarul nr-, dar este depusă în dosarul urmă cu acest număr și rămâne neobservată de Judecătorul-sindic.
Concluzia care se impune este că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor la raportul final, în formă scrisă, ale recurentei creditoare, deși acestea au fost formulate și înregistrate legal către și la instanța care instrumenta dosarul cauzei, cu încălcarea disp.art.261 Cod procedură civilă.
După casarea cu trimitere spre rejudecare, la Tribunalul Galați - Secția Comercială - judiciare a fost format dosarul nr- din 6 mai 2008, iar creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bad epus cererea în răspundere nr. 25347 din 11 septembrie 2008, prin care a solicitat obligarea pârâților și, în calitate de administratori ai debitoarei la plata pasivului rămas neacoperit, în temeiul disp. art. 138 din Legea nr. 85/2006, modificată - în esență - pentru următoarele motive:
în mod sistematic predarea documentației financiar contabile, se încearcă evitarea unui control asupra modului în care au fost valorificate activele falitei și destinația efectivă a sumelor de bani rezultate în urma acestor operațiuni.
Lipsa documentației contabile ce ar fi trebuit pusă la dispoziția lichidatorului judiciar numit în cauză, în vederea analizării cauzelor și persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei în încetare de plăți, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului în care a fost gestionată întreaga activitate a falitei. Imposibilitatea verificării modului în care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activități a debitoarei, conturează fără echivoc vinovăția fostei conduceri și legătura directă între acțiunile acesteia și falimentarea persoanei juridice.
În calitatea lor de administratori, pârâții nu și-au îndeplinit integral obligația prevăzută de Legea nr. 85/2006, în sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societății, a bilanțului contabil, a listelor privind creditorii și creanțele acestora, a contului de profit și pierderi, cât și a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art. 35 din lege.
Prin neprezentarea acestor acte se dovedesc implicit cazurile de culpă prevăzute de legea specială, situație în care apreciază că se impune antrenarea răspunderii administratorilor debitoarei conform art. 138 litera d) din Legea nr.85/2006 coroborat cu art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Intenția de fraudare a creditorilor înscriși în cauză este mai mult decât evidentă, aceștia fiind prejudiciați prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligațiilor sociale și financiare asumate.
De asemenea, societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea 85/2006, datorii față de Parte din această sumă, reprezintă contribuția personală a angajaților societății în calitate de asigurați, pe care, potrivit prevederilor legale, pârâtul avea obligația să o rețină din salariile acestora și să o vireze lunar către Această sumă de bani nu aparținea societății, fiind contribuția personală a angajaților la.
În baza nr.OUG 95/2003 privind preluarea de către a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, s-au cesionat creanțele bugetare restante existente în evidențele contabile ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate la data de 30.06.2003 către Conform art. 2 din același act normativ, a încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate G, Protocolul nr. 22/25.02.2004 având ca obiect transferul creanțelor bugetare existente în evidențele contabile ale
În baza acestui Protocol, a preluat creanța față de la valoarea de 349,96 RON, care, consolidată în USD la cursul de la data preluării, conform dispozițiilor art.2 alin (2) din OUG95/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 557/18.12.2003 pentru aprobarea nr.OUG 95/2003, reprezintă 106,70 USD ("În vederea valorificării, creanțele bugetare preluate se consolidează în dolari americani, pe baza raportului leu-dolar de la data preluării acestora prin protocol.").
Întrucât nu a recuperat nici o sumă în această procedură, creanța totală ce urmează a fi recuperată de, consolidată în USD conform prevederilor art 2 alin. 2 din nr.OUG 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003 și ale art.21 alin 2 din nr.OUG 51/1998, pe calea răspunderii patrimoniale a administratorului societății falite, este de 349,96 ron.
În cazul răspunderii civile instituite de art. 138 din Legea 85/2006, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată.
Prin excepție, Legea nr.85/2006 reglementează o răspundere a anumitor persoane - membri ai organelor de conducere - care, prin faptele lor, au dus la încetarea plății datoriilor prin săvârșirea unor fapte expres și limitativ prevăzute de lege.
Prin raportul lichidatorului se face implicit dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a pârâtului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de
către tribunal a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia
fost declanșată procedura falimentului.
Conținutul textului de lege întărește și confirmă susținerile creditoarei din modul în care a fost conceput, rezultă că simplul fapt al constatării uneia din faptele enumerate expres și limitativ de lege este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea civilă obișnuită și conduce în mod firesc, în ceea ce privește persoanele având calitatea cerută de textul de lege, la aplicarea dispozițiilor respective asupra acestora și atragerea automată a sancțiunii conținute în norma juridică.
Intenția legiuitorului exprimată prin norma juridică incidentă cauzei este evidentă în a oferi creditorilor încă un mijloc procedural prin care să-și poată recupera creanțele prin sancționarea membrilor organelor de conducere, iar pentru ca textul de lege să activeze, este suficient să se constate îndeplinită una din faptele enumerate la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 138 lit d din Legea nr.85/2006, faptul că nu a fost ținută contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea organelor de conducere, deoarece nu există posibilitatea de analiza asupra modului de inventariere și administrare a patrimoniului de către asociații societății.
În acest sens, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima - răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua - indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că pârâtul, în calitate de administrator, a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității, în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor (de drept sau de fapt) de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin.2, ale ari. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr.31/1990 rep. - Legea societăților comerciale, ale art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 rep. - Legea contabilității.
Astfel:
Potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 rep. "administratorii sunt
solidar răspunzători pentru societate pentru c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere" și potrivit dispozițiilor art. 73 alin. 2 "Acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, însă aceștia o vor putea exercita numai în caz de faliment al societăți".
Potrivit dispozițiilor art. 11 al. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. "Răspunderea pentru
organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor
care au obligația gestionării patrimoniului."
În acest sens sunt și următoarele argumente:
Atragerea răspunderii administratorilor prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 este o consecința a încălcării dispozițiilor imperative ale art. 73 al. 1 lit. c și ale alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. și a celor prevăzute de art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep.
În cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă conform cu legea există o prezumție de culpă, deoarece neținerea evidenței contabile conduce în mod inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a existenței bunurilor din acest patrimoniu și a operațiunilor efectuate de aceștia cu bunurile societății și cu fondurile acesteia.
Înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate (ținerea contabilității) reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că ele pot fi verificate și că își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
În cazul de față, creditor prioritar, a suferit un prejudiciu reprezentând creanța nerecuperată de la debitor, prejudiciu suferit datorită faptului că administratorii nu au îndeplinit dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și ale alin. 2 din Legea nr. 31/1990 rep. și a celor prevăzute de art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 rep. și nici pe cele ale art. 26 din Legea nr. 85/2006.
Din modul în care a fost conceput acest text de lege rezultă că evidențierea existenței a cel puțin uneia din faptele prevăzute expres și limitativ, este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce conțin răspunderea civilă obișnuită.
Potrivit principiilor generale ale răspunderii, fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într-o acțiune, dar și "omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsura trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană" (, Drept Civil. Teoria Generală a Obligațiilor, Editura, pg.174).
În ce privește creanța bugetară preluată de de la. G, constituită prin nereținerea și/sau nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, subliniază neregulile din contabilitatea debitoarei făcând posibilă atragerea răspunderii conducerii debitoarei, de asemenea în conformitate cu prevederile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 rep.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, apreciază că fosta conducere se face vinovată de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 138 lit. f din Legea nr. 85/2006 republicată.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B nu a solicitat probe în dovedirea susținerilor sale din cererea în răspundere.
Deși legal citați, pârâții și, în calitate de administratori ai debitoarei nu s-au prezentat în instanță la termenul de judecată din 11 noiembrie 2008, nu au formulat întâmpinare și nu au solicitat probe în apărarea lor.
Cererile au fost soluționate, cu citarea părților și lichidatorului judiciar la adunarea creditorilor din 11 noiembrie 2008 ( 24).
Prin sentința comercială 1203/2008 Tribunalul Galația respins ca nefondate obiecțiunile nr.35348 din 18 decembrie 2007 formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cu sediul în--11, sect.1, împotriva Raportului final nr.420 din 10 mai 2007.
Aprobă Raportul final nr.420 din 10 mai 2007, întocmit de Cabinetul Individual de Practician Insolvență, cu sediul în G,-, -.8,.11 în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL G, aflată în procedură de faliment și în consecință:
S-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL, cu sediul în G,-, J-, CUI - și radierea societății falite din Registrul Comerțului.
Prin închiderea procedurii falimentului debitoarei, Judecătorul-sindic, lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat au fost descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedura debitoarei și averea acesteia, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.
S-a dispus ca sentința de închidere a procedurii falimentului debitoarei să fie notificată Direcției Generale a Finanțelor Publice G și Oficiului Registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Galați pentru efectuarea mențiunii de radiere și prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
A fost aprobată cererea lichidatorului privind plata din fondul de lichidare a cheltuielilor de procedură în sumă de 3.590 lei.
A fost respinsă ca nefondată cererea în răspundere nr.25.347 din 11 septembrie 2008, formulată de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B în contradictoriu cu pârâții domiciliat în G,- și cu același domiciliu, în calitate de administratori ai debitoarei SC SRL
La pronunțarea menționatei sentințe s-a reținut că potrivit art.129 alin.1 din Legea 85/2006 creditorii pot formula obiecțiuni la raportul final cu cel puțin cinci zile înainte de data convocării ședinței adunării creditorilor la care va fi soluționat raportul final.
Contrar susținerilor creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, lichidatorul a indicat prin Raportul final că nu înțelege să formuleze cererea în răspundere întrucât nu sunt întrunite condițiile art.138 alin.1 din Legea 85/2006, modificată pentru formularea unei astfel de acțiuni împotriva administratorilor societății debitoare.
Ca atare Judecătorul-sindic a reținut că obiecțiunile nr.35348 din 18 decembrie 2007 formulate de creditoarea B împotriva Raportului final nr.420/2007 nu sunt formulate cu consecința respingerii acesteia.
S-a considerat că cererile lichidatorului sunt formulate și au fost admise ca atare.
S-a apreciat că în temeiul art.131 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în avere dispune și radierea debitorului din registrul în care a fost înmatriculat.
Disp. art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, modificata prevede ca o procedura de faliment va fi închisă atunci când Judecătorul-sindic a aprobat Raportul final. In urma unei cereri a lichidatorului, Judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul
În fapt, prin Încheierea nr. 10838 din 1 noiembrie 2005, Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galația dispus la cererea formulată de Administrația Finanțelor Publice G lichidarea societății și înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunii privind numirea ca lichidator a d-lui.
Debitoarea datorează creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -.B suma de 349,94 lei.
În cauză au formulat declarație de creanță creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, pentru un debit în valoare de 349,96 lei reprezentând echivalentul a 106,70 USD creanță preluată de la Casa de Asigurări de Sănătate G ( 23-30) și Administrația Finanțelor Publice G, pentru o creanță în valoare de 12.416 lei ( 31), necontestate de părțile în litigiu.
În speță dedusă judecății, în exercitarea atribuției privind conducerea activității debitoarei, lichidatorul nu a identificat în averea acesteia bunuri sau valori care să poată fi valorificate pentru acoperirea pasivului de 12.765,96 lei reprezentând creanțele declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B și Administrația Finanțelor Publice
Față de considerentele expuse, în exercitarea atribuțiilor conferite de disp. art. 11 alin. 1 lit. n din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și constatând a fi îndeplinite cerințele disp. art. 132 alin. 2 din lege, Judecătorul-sindic apreciază că cererea lichidatorului este fondată, urmând să o admită și pe cale de consecință să aprobe Raportul final nr. 420 din 10 mai 2007 și să dispună închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei G și radierea societății din Registrul comerțului, cu aplicarea în cauză a disp art. 135 si art. 136 din lege.
În considerarea celor de mai sus, potrivit disp.art.4 alin.4 din lege Judecătorul sindic a apreciat că cererea lichidatorului privind plata din fondul de lichidare a cheltuielilor de procedură în sumă de 3.590,05 lei este fondată și a fost admisă.
În conformitate cu art.138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006 la cererea lichidatorului Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolvență poate fi suportat de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau din conducere dacă au comis vreuna din faptele prevăzute de lit.a-
Conform dispozițiilor legale menționate, ca natură juridică, răspunderea civilă a persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitorului, dacă au comis vreuna din faptele ilicite enumerate de lege, este o răspundere civilă, care poate fi în funcție de izvorul obligației încălcate delictuală pentru fapta proprie sau contractuală.
Răspunderea civilă reglementată de disp. art. 138 alin. 1 din lege presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) persoanei care răspunde.
În speță, contrar susținerilor din cererea în răspundere, prin probele administrate în cauză, creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B nu a făcut dovada că pârâții și, în calitate de administratori ai debitoarei au comis cu intenție fapta prevăzută de disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, modificată.
Astfel, toate faptele enumerate de disp. art. 138 alin. 1 lit. d din lege se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, care trebuie să fie dovedită cu probe convingătoare în persoana fiecăruia din cei considerați răspunzători.
În conformitate cu art.11 alin.1 lit.g din Legea 85/2006 Judecătorul-sindic a reținut că cererea în răspundere nr.25347 din 11 septembrie 2008 formulată de creditoarea B este nefondată și a fost respinsă în consecință.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs B criticând soluția formulată ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
Greșit a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostei conduceri și să se dispună obligarea acesteia să suporte din averea proprie a sumei de bani reprezentând creanța nerecuperată de la debitor în cadrul procedurii de faliment în favoarea
Consideră că în cauză sunt îndeplinite disp.art.138 lit.c,d și f din Legea 85/2006 pentru a fi angajată răspunderea materială a fostei conduceri ceea ce nu a reținut greșit prima instanță.
Solicită răspunderea integrală în limita sumei de 349,96 RON prejudiciul suportat ca urmare a administrării defectuoase a fostei societăți.
Recursul de față este nefondat.
În conformitate cu disp. art.132 alin.2 din Legea 85/2006 modificată, procedura privind falimentul va fi închisă atunci când Judecătorul-sindic aprobă raportul final.
În exercitarea atribuției privind conducerea activității debitoarei lichidatorul nu a identificat bunuri sau valori care să poată fi valorificate pentru acoperirea pasivului de 12.765,96 lei reprezentând creanțele declarate de creditoarele B și
Ca urmare s-au considerat a fi îndeplinite disp.art.182 alin.2 din lege și corect apreciat Judecătorul-sindic că cererea lichidatorului este fondată și a aprobat Raportul final nr.420 din mai 2007 dispunându-se închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC SRL G și radierea societății din Registrul Comerțului cu aplicarea în cauză a disp.art.135 și 136 din lege.
Răspunderea persoanelor din conducerea societății implicate în supraveghere și activitatea de bază a societății debitoare reglementat prin disp.art.138 alin.1 din Legea 85/2006 presupune săvârșirea unei fapte ilicite din cele enunțate de lege și care nu au fost probate în cauza de față.
În speța nu a rezultat că intimații și în calitate de administratori ai debitoarei au săvârșit cu intenție faptele prev. de art.138 din Legea 85/2006 pentru a se putea angaja răspunderea lor patrimonială.
În aceste condiții Judecătorul-sindic a reținut corect ca cererea în răspundere nr.25347 din 11 septembrie 2008 formulată în cauză de B este nefondată și a respins-o ca atare.
Rezultă că recursul de față este nefondat urmând a fi respins conform art.312 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea B, cu sediul în,--11, împotriva sentinței comerciale nr.1203/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefundat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.- - - - - -
GREFIER,
- -
Fond:
Red.
Tehnored.
31.03.2009/2 ex.
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin, Valentina Vrabie
