Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1290/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 965/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1290
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurent SC SA împotriva sentinței comerciale nr.872/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6, intimații pârâți, și ANVAR, intimata creditoare AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ și intimata debitoare SC ROMÂNIA SA prin lichidator judiciar SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 72, intimații pârâți, și prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 34, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței lipsa de procedură cu intimata creditoare, având în vedere că dovada de îndeplinire a procedurii de citare a fost restituită cu mențiunea "destinatar mutat".
Recurenta creditoare, prin apărător, depune la dosar, dovada citării prin publicitate lărgită a intimaților pârâți nerezidenți, respectiv ziarul România Liberă din data de 09 iulie 2009.
Curtea, având în vedere nerestituirea dovezilor de citare de către Autoritatea Centrală precum și împrejurarea că citarea intimaților pârâți nerezidenți s-a făcut în condițiile art.95 Cod procedură civilă, apreciază procedura de citare legal îndeplinită. În ce o privește pe intimata creditoare, având în vedere că este citată la fel ca în precedent dar nu a fost notificată schimbarea sediului, Curtea aplică dispozițiile art.98 Cod procedură civilă și apreciază procedura de citare legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare, prin apărător, solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art.299 și următoarele Cod procedură civilă și în baza art.304 alin.1 pct.9 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și în consecință admiterea cererii de atragere a răspunderii pentru acoperirea pasivului. Astfel, instanța fondului a făcut o aplicare greșită a legii din perspectiva procedării la judecată sub incidența Legii nr.85/2006, respectiv art.138, conferindu-i acestui act normativ o extensie retroactivă inadmisibilă. Potrivit principiului general al răspunderii civile fapta ilicite nu constituie o acțiune ci o inacțiune, respectiv neluarea uneia din măsuri. Conform practicii judiciare, derularea activității fără evidență contabilă corectă duce la sporirea obligațiilor inclusiv a celor accesorii. Neținerea evidențelor financiare contabile determină imposibilitatea stabilirii cuantumului pasivului. Instanța de fond a ignorat mențiunile și concluziile raporturilor de activitate efectuate de lichidatorul judiciar. S-a reținut că din anul 2002 capitalul social a fost pierdut în totalitate și nu s-a procedat la convocarea adunării pentru a hotărî aportul de capital corespunzător și dizolvarea voluntară și lichidarea societății după caz. Concluzia a fost de continuare a activității care a ajuns la insolvență. Prin hotărâre definitivă și irevocabilă s-a reziliat contractul de asociație în participațiune. Dispozițiile art.137 lit. erau în vigoare la data respectivă, reprezentanții societății au continuat să folosească în mod abuziv spațiul. În practica judiciară, s-a reținut această faptă în corelație cu cea definitivă la lit.d și a art.137, în cazul în care, coroborat cu neregulile contabile, s-a constatat inexistența unei strategii manageriale viabile și derularea unor activități comerciale riscante care au atras insolvența debitorului. De altfel, se impune a fi avut în vedere și criteriul obiectiv de apreciere care presupune compararea activității administratorilor societății debitoare cu activitatea unei persoane diligente, care-și subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire social potrivit art.1080 Cod Civil. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimații pârâți, și, prin apărător, solicită respingerea recursului declarat și respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, ca neîntemeiată. Instanța de fond a acordat tuturor părților posibilitatea să dovedească legăturile de cauzalitate a faptei ilicite. La momentul înstrăinării acțiunilor toți au predat pasivul și activul. Recurenta nu a dovedit situațiile prevăzute la lit.a- art.138 și intimații nu pot fi condamnați pentru faptele pe care nu le-au întreprins. Față de aceste aspecte, solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 872/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, judecătorul-sindic a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții și.
A respins ca neîntemeiate cererile formulate de creditorii SC SA, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6 ȘI AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu pârâții, și ANVAR.
În baza articolului 131 din Legea nr. 85/2006 a închis procedura insolvenței debitoarei SC ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6, AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
A radiat-o pe debitoare din Registrul Comerțului
În baza articolului 135 din lege a dispus notificarea sentinței de închidere către Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București pentru efectuarea mențiunii.
A dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 4.000 lei necesară pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare și a retribuției, din fondul prevăzut de articolul 4 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut că excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți este neîntemeiată, având în vedere că prin sentința comercială nr. 737/2007, în raport de care s-a invocat excepția, a fost soluționată o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, în timp ce cererile de față vizează angajarea răspunderii în baza Legii nr. 85/2006.
În ce o privește pe creditoarea SC SA, a reținut că aceasta a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale în temeiul articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, în ceea ce-i privește pe pârâții și ANVAR, creditoarea invocând în motivarea cererii aspecte teoretice privind angajarea răspunderii patrimoniale în caz de faliment.
Judecătorul-sindic a apreciat că pentru angajarea răspunderii în condițiile articolului 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale referitoare la existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și necesitatea ca fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. A reținut că, pe lângă condițiile generale, articolul sus- menționat prevede și condiții speciale referitoare la calitatea persoanei care se face vinovată de fapta ilicită, ca și la legătura de cauzalitate dintre faptă și starea de insolvență a societății debitoare.
A reținut că faptele ilicite sunt expres și limitativ prevăzute de articolul 138 lit. a-g din Legea insolvenței, că dispozițiile legale precitate sancționează faptele prin care s-a cauzat starea deinsolvență a debitoarei și că cererea întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. d din lege nu a fost dovedită sub aspectul săvârșirii faptei, deși această obligație incumbă reclamantei, în conformitate cu dispozițiile articolului 1169 Cod civil.
A reținut, totodată, că reclamanta s-a rezumat la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii patrimoniale, fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziții și fără s dovedească legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență.
Pentru aceste considerente a apreciat cererea ca neîntemeiată.
A apreciat întrunite cerințele privind închiderea procedurii în condițiile articolului 131 din Legea nr. 85/2006, făcând și aplicarea dispozițiilor articolului 135 din același act normativ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea SC SA, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 19 mai 2008 pe rolul Curții de Apel B-Sectia a V- a Comercială.
În motivarea recursului au fost invocate dispozițiile articolului 299 și următoarele Cod procedură civilă cu raportare la dispozițiile articolului 304 pct. 9 și la dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că instanța fondului a făcut o aplicare greșită a legii din perspectiva aplicării dispozițiilor Legii nr. 85/2006, conferindu-i acestui act o extensie retroactivă inadmisibilă, în condițiile în care cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost formulată în temeiul articolului 137 lit. c și d din Legea nr.64/1995. Din acest punct de vedere, a apreciat că erau incidente prevederile de ordine publică și de strictă interpretare ale articolului 725 alin. 4 partea I Cod procedură civilă.
Sub același aspect, a invocat împrejurarea că Legea nr.85/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României la 21 aprilie 2006, iar cererea introductivă de instanță a fost formulată la 22 mai 2006, în această situație precizările judecătorului-sindic din cuprinsul alineatului al 4 -lea de la pagina a 3-a a hotărârii criticate, deși corecte, sunt irelevante, fără a mai socoti că motivarea evocată trece sub tăcere deosebirile de esență dintre dispozițiile articolului 137 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 și prevederile aceluiași alinat al articolului 138 din noua lege.
În aceeași ordine de idei, recurenta a susținut că în mod greșit impută judecătorul-sindic creditoarei că nu a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre fapta intimaților pârâți și ajungerea debitoarei în insolvență, în condițiile în care dispozițiile articolului 137 din Legea nr. 64/1995 nu foloseau verbul " a cauza" ci verbul " a contribui", fapta ilicită nefiind necesar să constea într-o acțiune, ci și într-o omisiune ori o inacțiune ilicită.
A subliniat practica judiciară în materie, care reține că derularea activității unei societăți fără o evidență contabilă corectă duce la creșterea datoriilor, inclusiv a obligațiilor accesorii, cu consecința directă a ajungerii în insolvență.
aceluiași motiv de recurs, recurenta a arătat și că instanța fondului a ignorat mențiunile și concluziile lichidatorului judiciar formulate în raportul de activitate nr. 3 în care se face trimitere expresă a proces-verbal de predare a gestiunii ce cuprinde o structură bilanțieră eronată a societății comerciale, pe baza căreia nu se poate constitui actuala structură patrimonială, acest proces-verbal constituind un mijloc de probă.
A susținut că judecătorul-sindic a ignorat același raport de activitate care face referire la pierderea capitalului social al societății debitoare încă din cursul anului 2002, faptă ce poate fi asimilată celei de continuare a unei activități ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți, faptă incriminată de dispozițiile articolului 137 lit. c din Legea nr. 64/1995.
În fine, recurenta a subliniat că dispozițiile articolului 137 din Legea nr.64/1995, republicată se aplică și în situația în care fapta a constituit numai o condiție favorabilă pentru realizarea efectului, iar în stabilirea nexumului cauzal se impune a fi avut în vedere și criteriul obiectiv de apreciere prevăzut de articolul 1080 Cod civil, care presupune compararea activității administratorilor societății debitoare cu activitatea unei persoane diligențe, având comportamentul lui bonus familias.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și-l va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Curtea constată, în consens cu susținerile recurentei- creditoare, că cererea pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fost formulată la 22 mai 2006, aflându-se la fila 242 vol. 1 al dosarului de fond. La data formulării acestei cereri era în vigoare Legea nr. 64/1995, cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 460/2005.
Curtea constată, de asemenea, că recurenta din cauza de față a înțeles să promoveze cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților nerezidenți, cerere întemeiată expres pe dispozițiile articolului 137 lit. d din Legea nr. 64/1995. Cererea este motivată, așa cum a reținut și judecătorul-sindic, pe fapta pârâților, în sensul ținerii unei contabilități fictive, respectiv în sensul determinării dispariției unor documente contabile sau a neținerii unei contabilități în conformitate cu legea. În concret, creditoarea a invocat rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, adresele transmise de Ministerul Finanțelor Publice și de Registrul Comerțului, precum și faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligația legală care le revenea conform articolului 196 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, respectiv nu au depus situația financiară anuală, în perioada 2001- 2004, nefiind depus nici un raport financiar.
În considerarea raportului întocmit de lichidatorul judiciar, raport invocat și în motivele de recurs (filele 181- 183 ale vol. 1 al dosarului de fond), precum și având în vedere limitele învestirii instanței cu cererea de atragere a răspunderii patrimoniale sub aspectul cadrului procesual pasiv și al temeiului juridic, Curtea apreciază ca lipsit de relevanță motivul de recurs relativ la aplicarea greșită a dispozițiilor legii noi, respectiv a Legii nr. 85/2006.
Se constată că, astfel cum a susținut și recurenta creditoare, dispozițiile articolului 137 din Legea nr. 64/1995 incriminează acele fapte care, săvârșite de membrii organelor de conducere ai societății debitoare, au contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Se constată, de asemenea, că dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006 incriminează fapte similare cu cele prevăzute de articolul 137 din Legea nr. 64/1995,dar care au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Numai că diferența de nuanță dintre fapta cauzatoare și fapta cu efect de contribuție la producerea stării de insolvență este în speță lipsită de relevanță. Fapta imputată este aceea a neținerii unei contabilități regulate, constând în nedepunerea situațiilor financiare pe perioada 2001 - 2004.
Principalul argument probatoriu adus de recurenta creditoare este raportul nr. 3 al lichidatorului, precum și trimiterea pe care acest raport o face la procesul-verbal de predare a gestiunii, anexă la contractul de cesiune autentificat sub nr. 723 din 25 octombrie 2004 proces-verbal care cuprinde o structură bilanțieră eronată a societății comerciale debitoare.
Numai că în acest raport de activitate se mai reține și împrejurarea că intimații pârâți pe care recurenta creditoare înțeles să -i cheme în judecată pentru atragerea răspunderii patrimoniale pentru fapta de neținere a contabilității au devenit asociați ai societății debitoare abia în urma încheierii contractului de cesiune din 25 octombrie 2004, ca atare acestora nu li se poate imputa neținerea contabilității în modalitatea nedepunerii situațiilor financiare pentru perioada 2001 - 2004.
Pe de altă parte, tot în funcție de raportul de activitate nr. 3 al lichidatorului, se constată că structura bilanțieră eronată predată noilor asociați - pârâți în cauza de față - nu constituie motiv al ajungerii societății debitoare în insolvență, lichidatorul apreciind implicit că la originea stării de insolvență se află pierderea în totalitate a capitalului social al societății debitoare încă din anul 2002.
Or, pe de o parte, această faptă se circumscrie celei prevăzute de articolul 137 lit. c din Legea nr.64/1995, respectiv articolul 138 lit. c din Legea nr. 85/2006. Numai că recurenta creditoare nu invocă această faptă în cererea introductivă de instanță, ci direct în recurs cu încălcarea dispozițiilor articolului 316, raportat la articolul 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că o faptă săvârșită înainte de anul 2002 nu poate fi imputată intimaților pârâți, care au dobândit calitatea de asociați ai societății debitoare abia la 25 octombrie 2004.
Având în vedere că reclamanta este cea care învestește instanța, stabilind, potrivit principiului disponibilității, atât cadrul procesul pasiv, cât și obiectul, temeiurile de fapt și de drept ale cererii, având în vedere că partea nu poate modifica direct în recurs nici obiectul și nici temeiurile de fapt și de drept ale cererii, având în vedere considerentele ce preced Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, întrucât a stabilit în mod corect situația de fapt, reținând inexistența în sarcina intimaților pârâți a faptei de neținere a contabilității sau de ținere a unei contabilități fictive sau de determinare a dispariției unor documente contabile, precum și lipsa oricărei legături între această faptă și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Hotărârea fiind legală și temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alin.1 teza a II a Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurent SC SA împotriva sentinței comerciale nr.872/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și SERVICIUL PUBLIC PENTRU FINANȚE PUBLICE LOCALE SECTOR 6, intimații pârâți, și ANVAR, intimata creditoare AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ B și intimata debitoare SC ROMÂNIA SA prin lichidator judiciar SRL.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
30.11.2009
.
Tribunalul București Secția a VII-a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur, Carmen
