Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1307/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1344/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1307
Ședința publică de la 21 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Roxana
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarate de recurentele - TRANS SRL și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr. 2704 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, - 2000 SRL, - SRL, - RB COM SRL, - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimata - SRL prin avocat, cu delegație de substituire, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii formulate în baza art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
Intimata - SRL, prin avocat, pune concluzii de admitere a recursului declarat de recurenta Trans, depunând și concluzii scrise în acest sens.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială creditoarea TRANS a solicitat deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 împotriva debitoarei pentru o creanță în valoare de 29.093,60 lei.
Prin sentința comercială nr.2457/20.06.2007 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitoarei, numindu-se lichidator judiciar.
La data de 19.11.2007, comitetul creditorilor a formulat cerere de atragere a răspunderii împotriva administratorului societății debitoare, conform art.138 lit.a, c și d din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.2704/11.06.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca nefondată și, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii împotriva debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în stare de insolvență este strict limitată de art.138 din lege, la săvârșirea faptelor din acest text de lege.
Instanța de fond a apreciat că faptul nedepunerii actelor contabile nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității, legea neinstituind o prezumție legală de vinovăție și de răspundere numai pentru nedepunerea la dosar a actelor contabile, sarcina probei revenind conform art.1169 Cod civil, reclamantului.
Cât privește înstrăinarea unui autoturism din patrimoniul debitoarei, instanța de fond a reținut că acest act juridic a intervenit înainte de intrarea societății debitoare în stare de insolvență, astfel încât nu se poate reține săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din lege.
Judecătorul sindic a mai reținut că nu este suficient ca administratorul debitoarei să fi dispus continuarea activității debitoarei, ci trebuie probată și împrejurarea că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, fapt nedovedit în instanță.
S-a mai reținut că răspunderea instituită de art.138 are o natură juridică delictuală, și un caracter special, astfel încât trebuie dovedite toate elementele prevăzute de art.998-999 Cod civil, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarele TRANS și Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, recursuri înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 14.07.2008 și, respectiv, 01.08.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta TRANS a arătat că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, întrucât administratorul debitoarei, începând cu anul 2004, nu a ținut contabilitatea conform legii prin nedepunerea raportărilor contabile periodice stabilite de legislația fiscală în vigoare. Or, nedepunerea actelor contabile echivalează cu neținerea contabilității debitoarei, ceea ce a condus la intrarea societății în insolvență.
Recurenta a arătat că administratorul societății debitoare în mod cu totul culpabil a continuat derularea unor activități, care, în mod vădit au dus la încetarea de plăți.
S-a mai învederat că Legea nr.85/2006 prevede obligația debitoarei de a-și declara starea de insolvență, cerință legală nerespectată de administratorul debitoarei. Totodată, a arătat recurenta, finanțarea activității debitoarei s-a făcut pe seama creditorilor și prin neachitarea creanțelor certe, lichide și exigibile, ceea ce atrage răspunderea administratorului.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Baa rătat în motivarea recursului declarat că sentința atacată este nelegală, întrucât, în speță, a fost dovedită săvârșirea unei fapte ilicite, constând în neținerea contabilității conform legi. Totodată, a fost probat prejudiciul creat creditorilor prin conducerea defectuoasă a societății, aspect dovedit prin întocmirea de către lichidator a tabelului final consolidat al obligațiilor debitoarei.
Cât privește existența culpei, conform art.1082 Cod civil, culpa este prezumată, fiind pe tărâmul răspunderii civile contractuale.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, recurenta a arătat că singurul rezultat previzibil al acestei atitudini de dezinteres față de prevederile legale ce guvernează și reglementează desfășurarea activității unei societăți este falimentul acelei societăți comerciale.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs formulate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speța de față, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului,.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a cărei îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Cât privește invocarea motivului relativ la fraudarea creditorilor prin înstrăinarea de active din patrimoniul debitoarei, Curtea reține că nici acest motiv nu este dovedit în condițiile impuse de principiile răspunderii delictuale, nefiind probată în cauză intenția de diminuare frauduloasă a activului, și, deci, culpa, bunul fiind înstrăinat conform actelor de la dosar pentru efectuarea de plăți.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
În ceea ce privește obligația debitoarei de a-și declara starea de insolvență, în sensul de a solicita instanței deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, republicată, Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, legea menționată neinstituind o atare obligație legală, ci doar o simplă facultate, lăsată la aprecierea societății aflate în stare de încetare de plăți. Ca atare, legea nu prevede nici sancțiune juridică pentru nerespectarea acestei dispoziții legale a cărei aplicare depinde de atitudinea debitoarei.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulat de recurentele TRANS și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.2704 din data de 11.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ, 2000, RB COM, prin lichidator judiciar și, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 25.11.2008
Tehnored. - 27.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Roxana
