Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1308/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1865/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1308
Ședința publică de la 21 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Roxana
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr. 3327 din data de 29.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL prin LICHIDATOR JUDICIAR și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea lichidatorului judiciar al intimatei debitoare cerere de judecare a cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 proc.civilă, precum și dovada de comunicare a sentinței atacate.
Recurenta, prin consilier juridic, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul declarat.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr.3327/29.08.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtei, de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1, ca neîntemeiată, dispunând închiderea procedurii, conform art.131 din Legea nr.85/2006, republicată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința comercială nr.4007/26.10.2007, a fost admisă cererea lichidatorului judiciar și s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei
La data de 15.05.2008, creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei, conform 138 alin.1 lit.a și c din Legea nr.85/2006.
Prin sentința comercială nr.3327/29.08.2008, Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a respins cererea creditoarei de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în speță creditoarea nu a făcut proba faptelor ilicite ale pârâtei, conform art.1169 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 13.10.2008.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât, în speță, creditoarea a dovedit toate elementele răspunderii civile, respectiv, fapta ilicită constă tocmai în omisiunea valorificării activelor în vederea stingerii datorilor societății.
Cât privește culpa, recurenta a arătat că aceasta este prezumată, conform art.374 Cod comercial, întrucât s-a acționat în temeiul unui mandat comercial care este prezumat a fi cu titlu oneros.
Totodată, a arătat recurenta, debitoarea nu și-a îndeplinit obligația legală de a-și declara starea de insolvență și de a solicita aplicarea dispozițiilor Legii nr.85/2006, republicată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Răspunderea organelor de conducere a debitoarei se analizează drept răspundere civilă delictuală, literatura și practica judiciară fiind unanime sub acest aspect, iar Legea nr.85/2006 privind insolvența, de modificare a Legii nr.64/1995, republicată, lege aplicabilă în speța de față, nu aduce nici o modificare sub acest. Unul dintre argumentele juridice importante invocate în susținerea tezei răspunderii civile delictuale este acela că art.72 din Legea nr.31/1990, republicată, care face trimitere la dispozițiile din Codul civil privitoare la mandat, vizează exclusiv raporturile juridice dintre administratori și societatea debitoare.
Așadar, administratorii răspund în condițiile reglementate de contractul de mandat,dar numai față de societate, dispoziția legală fiind specială, și, deci de strictă interpretare. Nu se poate susține că răspunderea instituită de o dispoziție legală specială poate fi extinsă prin analogie și la raporturile dintre societate și terții creditori, astfel cum este cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art.138 din legea insolvenței, deoarece o astfel de extrapolare adaugă la lege și, conform principiului,.
Reținând teza răspunderii civile delictuale, față de argumentele logico-juridice arătate anterior, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal, instanța de fond a arătat că, în speță, trebuie doveditetoate elementelerăspunderii civile delictuale, motivele invocate de recurentă în susținerea recursului promovat, relative la răspunderea civilă contractuală și la prezumția culpei, neputând fi reținute de instanța de recurs.
Curtea reține că, în speță, recurenta nu a făcut dovada acestor elemente - condiție a cărei îndeplinire este impusă cumulativ de principiile răspunderii civile delictuale, nefiind probată nici culpa persoanelor vizate, nici legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptele reținute de lichidator în rapoartele sale de activitate, privind încălcarea dispozițiilor Legii nr.82/1991, republicată.
Curtea va respinge și motivul invocat de recurentă relativ la prezumția legală a culpei organelor de conducere, conform dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, Curtea reținând că noua dispoziție legală nu aduce nici o modificare sub acest aspect față de dispoziția din art.137 al Legii nr.64/1995, republicată, culpa administratorilor nefiind prezumată legal, astfel încât trebuie dovedită în instanță, în condițiile art.1169 Cod civil.
Curtea mai reține că, neținerea contabilității conform legii, ut singuli, nu este de natură să atragă răspunderea patrimonială a administratorului, atâta timp cât nu a fost dovedită legătura de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul creat creditorilor, respectiv, intrarea societății debitoare în stare de insolvență.
În ceea ce privește obligația debitoarei de a-și declara starea de insolvență, în sensul de a solicita instanței deschiderea procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, republicată, Curtea reține că nici acest motiv de recurs nu este întemeiat, legea menționată neinstituind o atare obligație legală, ci doar o simplă facultate, lăsată la aprecierea societății aflate în stare de încetare de plăți. Ca atare, legea nu prevede nici sancțiune juridică pentru nerespectarea acestei dispoziții legale a cărei aplicare depinde de atitudinea debitoarei.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.312 coroborat cu art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.138 din Legea nr.85/2006 privind insolvența, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B, împotriva sentinței comerciale nr. 3327 din data de 29.08.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații prin lichidator judiciar și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 24.11.2008
Tehnored. - 26.11.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Roxana
