Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1337/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 980/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1337
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
***********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IBî mpotriva Sentinței comerciale nr.1225/04.03.2009 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC COM SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că în cauză a fost solicitată judecarea în lipsă, după care:
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare conform art.242 Cod procedură civilă, astfel cum a fost solicitată.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1225/04.03.2009 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București, a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, în contradictoriu cu intimatul pârât și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC COM și radierea acesteia din registrul comerțului.
Instanța de fond a stabilit că din probele administrate in cauza nu se poate retine săvârșirea faptelor prevăzute de articolului 138 lit d din lege în sarcina pârâtului, așa cum a solicitat creditoarea. Chiar și în situația în care nedepunerea actelor arătate ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că fapta nedepunerii declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul statului și a raportărilor contabile a condus la starea de insolvență a debitoarei.
De asemenea, pentru nerespectarea obligației debitoarei aflată în încetare de plați de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de insolvență în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență nu este instituita o sancțiune care să conducă la aplicarea dispozițiilor articolului 138 lit c din legea 85/2006. Aceasta din urma prevedere legală incriminează o faptă distincta de obligația stabilită prin articolul 27 din lege, impunând condiția continuării activității de către membrii organelor de conducere în interes propriu.
Răspunderea reglementata de articolul 138 din legea - are o natura juridică delictuală, cu un caracter special. Si aceasta forma a răspunderii trebuie să cuprindă elementele prevăzute de articolele 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția, numai că sunt circumscrise situației speciale avute în vedere de Legea 85/2006.
Fără a se face dovada săvârșirii acestor fapte și a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru această răspundere, în speță a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt că nu au putut fi acoperite toate creanțele în urma lichidării.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IBc are a solicitat modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii cererii formulate în baza articolului 138 lit. din Legea nr. 85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond a susținut în mod greșit faptul că nu s-au probat faptele imputabile care se circumscriu dispozițiilor articolului 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Astfel, pârâtul nu a respectat dispozițiile articolului 27 din Legea nr. 85/2006 întrucât, deși debitoarea a înregistrat pierderi, până la data dizolvării de drept a acesteia, pârâtul nu a depus cerere de deschidere a procedurii, ci a continuat activitatea în interesul său personal.
Nedepunerea actelor contabile prevăzute de lege evidențiază faptul că administratorul a încercat să acopere modul de conducere a activității debitoarei.
Fapta culpabilă a administratorului constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății și s-a dovedit legătura de cauzalitate între aceasta și prejudiciul cauzat bugetului de stat prin neplata datoriilor.
S-a mai învederat de către recurentă că răspunderea prevăzută de Legea nr. 85/2006 este o răspundere delictuală specială întrucât faptele ilicite sunt prevăzute expres și limitativ de legiuitor.
Starea de insolvență a debitoarei este rezultatul managementului defectuos efectuat de pârât, fapta ilicită delictuală a pârâtului este materializată sub forma omisiunii depunerii actelor prevăzute de legea falimentului, iar pârâtul, în calitate de administrator al societății, a ținut o contabilitate fictivă.
Recurenta a apreciat că administratorul debitoarei a dat dovadă de rea credință în exercitarea atribuțiilor întrucât a condus debitoarea spre o incapacitate de plată de natură a prejudicia creditorii.
În drept s-au invocat dispozițiile articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul este scutit de timbraj conform articolului 17 din Legea nr.146/1997 și de plata timbrului judiciar conform articolului 1 din OG nr. 32/1995.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie o prezumție de culpă a organelor de conducere ale debitoarei în ceea ce privește activitățile desfășurate în legătură cu societatea comercială, iar stabilirea unor asemenea fapte se realizează pe baza probelor administrate de creditoare în susținerea cererii sale.
În prezenta cauză nu a fost dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită de neținere a contabilității și ajungerea societății în stare de încetare de plăți, aceasta constituind o condiție esențială a antrenării răspunderii civile delictuale în cazurile reglementate de articolul 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește prejudiciul creat statului, Curtea reține că organele fiscale aveau obligația, în momentul în care plătitorul nu a depus raportările contabile prevăzute de lege să stabilească din oficiu obligația de plată folosind metoda estimării sau efectuând un control de fond.
Curtea apreciază că, în lipsa administrării unui probatoriu pertinent în cauză, recurenta creditoare nu a dovedit ținerea unei contabilități fictive de către organele de conducere ale debitoarei.
Este reală susținerea că obligația ținerii contabilității în conformitate cu prevederile legale incumbă administratorilor societății în baza legii, dar simplul fapt al nedepunerii raportărilor contabile la organele fiscale nu este de natură să dovedească faptul că această împrejurare a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de încetare de plăți.
În cauză nu se poate reține incidența articolului 138 lit. c din legea procedurii insolvenței întrucât nu s-a dovedit săvârșirea unui ansamblu de activități vădit prejudiciabile pentru patrimoniul societății care au fost continuate în mod voit de membrii organelor de conducere cu scopul de a obține câștiguri personale. Condiția interesului personal la care se referă textul de lege nu a fost dovedită de către creditor.
De asemenea nu s-a dovedit nici caracterul evident al iminentei insolvabilități a debitoarei determinat de nerecuperarea creanțelor.
Față de considerentele expuse mai sus, apreciind că hotărârea pronunțată de judecătorul-sindic este legală și temeinică, Curtea în baza articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI IBî mpotriva Sentinței comerciale nr.1225/04.03.2009 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC COM SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
30.10.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
