Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1344/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1605/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1344
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR I -
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.3253 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și - SN SRL prin lichidator judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea lichidatorului judiciar al societății debitoare cerere prin care arată că lasă la aprecierea instanței judecarea recursului declarat. Totodată mai arată că este lipsă de procedură cu intimatul, dovada procedurii de citare fiind restituită cu mențiunea " destinatar mutat".
Cu privire la dovada de citare în ce privește pe intimatul, Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 proc.civilă apreciind procedura de citare legal îndeplinită și având în vedere că în motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2. proc.civilă reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3253/9.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice Sector 4 în contradictoriu cu pârâții și.
S-a dispus închiderea procedurii față de debitoarea - SN SRL și radierea acesteia din registrul comerțului.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut că reclamanta în acțiunea sa, s-a rezumat în general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condițiile art.138 din Legea 85/2006, fără să arate în ce constau în mod concret faptele care se încadrează în aceste dispoziții și nici nu se arată care este legătura de cauzalitate între acestea și starea de insolvență a debitoarei.
În plus judecătorul sindic nu a mai fost investit cu alte cereri de natură juridică aferente procedurii.
Lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimoniul debitoarei bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile, astfel că nici nu a mai trebuit să întocmească un raport final, motiv pentru care făcând aplicarea art.131 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.3253/9.06.2009 a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 4 considerând sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală deoarece pârâtul însuși trebuia conform art.27 din Legea 85/2006 să ceară instanței de judecată să constate că se află în stare de insolvență, deoarece această dispoziție legală, consideră recurenta, este o obligație, un comandament pe care administratorul societății nu-l poate încălca.
De aceea consideră că aplicarea art.138 lit.c din Lege reprezintă o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor societății care au încălcat dispozițiile imperative ale legii cu cea prevăzută de art.27.
Că răspunderea administratorilor este o răspundere contractuală, izvorâtă din contractul de mandat conform art.72 din Legea 31/1990 pentru aducerea societății în incapacitate de plată a cărei culpă se prezumă, fără a mai fi nevoie de a face alte dovezi.
În plus, în speță se aplică și dispozițiile art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 deoarece nu au predat lichidatorului, deși au fost notificați de acesta, documentele contabile așa cum prevăd disp. art.28 din lege ceea ce și față de dispozițiile art.1 din Legea nr.82/1991, coroborate cu art.73 alin.1 lit.c și alin.2, toate acestea duc la culpa administratorilor care nu au ținut o contabilitate în conformitate cu legea.
În ce privește legătura de cauzalitate este vădit dezinteresul administratorilor în desfășurarea activității societății față de cele arătate mai sus, falimentul acesteia fiind previzibil.
Având și o creanță certă, lichidă și exigibilă consideră că răspunderea administratorilor este evidentă, cerând astfel admiterea recursului și pe fond obligarea pârâților la plata sumei de 58.112 lei.
Recursul este nefondat.
Față de cele de mai sus și având în vedere actele depuse la dosarul cauzei, Curtea constată și reține următoarele:
Răspunderea administratorilor prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006 este orăspundere civilă delictualăpentru antrenarea căreia trebuie îndeplinitecumulativurmătoarele condiții: existența prejudiciului, a faptei ilicite, legătura raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție.
Recurenta nu a putut dovedi în cauză, la dosar neexistând nici un fel de dovadă că pârâții au dispus în interes personal continuarea unei activități ce ar fi dus societatea în încetare de plăți.
Nici faptul că nu ar fi cerut din proprie inițiativă a fi supuși dispozițiilor prezentei legi conform art.27 din lege nu poate fi reținută drept culpă, față de dispozițiile imperative ale aliniatului (4) din același articol, în plus nu orice deficiență managerială duce societatea la faliment.
Față de cele reținute în speță nu-și au aplicabilitate nici dispozițiile art.72 din Legea 31/1990, deoarece răspunderea prevăzută de art.138 din Legea 85/2006 intervine în cazul în care în patrimoniul societății aflate în faliment nu se mai găsesc bunuri, nici creanțe ce ar fi putut fi aduse de masa credală.
Societatea nu mai există ca persoană juridică. Mai mult, recurenta nu are în vedere faptul că în cazul răspunderii civile delictuale este obligatorie îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru antrenarea ei, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, în plus nu s-a putut dovedi culpa care a fost doar prezumată, situație în care în speță nu poate fi antrenată nici răspunderea administratorului conform art.72 din Legea 31/1990.
Astfel fiind, simplele susțineri ale unei fapte prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 "invocate din punct de vedere teoretic cum reține și instanța de fond, fără a se face legătura cauzală între acestea și prejudiciu, și că numai aceste fapte au dus la prejudiciu suferit de reclamantă, nu au putut face convingerea instanței de fond, și nici Curții pentru a antrena răspunderea pârâților doar pentru simple afirmații, știut fiind că dovada celor susținute incumbă reclamantului conform art.1169 Cod civil, ceea ce în speță acesta nu a putut face.
În atare situație, față de cele reținute mai sus, Curtea constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală și pe cale de consecință va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.312 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 împotriva sentinței comerciale nr.3253 din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, și - SN SRL prin lichidator judiciar CABINET DE INSOLVENȚĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Iulia Manuela
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 24.11.2009
Tehnored. - 26.11.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia, Iulia Manuela
