Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 135/
Ședința publică din 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și pârâta împotriva sentinței civile nr.1071/Sind din 3 noiembrie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 martie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea formulată reclamanta AVAS, în calitate de creditor al debitoarei SC INTERNATIONAL SRL - în faliment, a chemat în judecată pârâții și, în calitate de administratori sociali ai debitoarei, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a pârâtului, până la concurența sumei de 121,31 USD reprezentând creanța nerecuperată în procedura de faliment deschisă împotriva debitoarei menționate în temeiul art. 138 lit. d,e și f din legea 85/2006.
În motivarea de fapt a acțiunii reclamanta a menționat că din rapoartele depuse de lichidatorul judiciar numit în cauză rezultă că administratorii, prin faptele lor au contribuit în mod direct și cu rea credință la ajungerea societății în stare de insolvență. Potrivit ultimului bilanț contabil, depus la 31.12.2002, rezultă că societatea debitoare deținea active imobilizate în valoare de - ROL și active circulante în valoare de - ROL din care stocuri de mărfuri în valoare de - ROL și creanțe de recuperat în valoare de - ROL, active care nu au putut fi prezentate de administratori dar nici justificată absența acestora. De asemenea societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituită de Legea nr. 64/1995 rep. datorii față de.
Administratorii nu au ținut contabilitatea conform legilor contabile. În dosarul conex reclamanta DGFP Bas olicitat de asemenea obligarea pârâților și în temeiul art. 137 lit. d din Legea nr. 64/1995, de a suporta din averea personală suma de 20692 RON, reprezentând suma cu care creditoarea DGFP B este înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor în temeiul art. 138 lit d din Legea 85/2006.
Prin sentința civilă 1071/Sind /3.11.2008 Tribunalul Brașova admis în parte acțiunile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, cu sediul ales în B, str. -, nr. 21, sector 1 și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B, str. -, nr. 7 în contradictoriu cu pârâții, și și în consecință a obligat pârâții, în calitate de administratori ai debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL să suporte din averea personală parte din pasivul acestei societăți, în cuantum de 12530,73 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Pârâții au calitatea de administratori sociali ai debitoarei, deci fac parte din categoria persoanelor la care se referă art.138 al.1 din Legea nr. 85/2006.
Pârâții nu s-au preocupat de ținerea unei contabilități în conformitate cu legea, astfel încât aceștia au comis fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Obligația de a organiza și conduce contabilitatea unei societăți comerciale și de a depune la autoritățile statului competente (ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B) situațiile financiare periodice (bilanțul contabil de semestru, bilanțul contabil anual, precum și alte declarații) le revine administratorilor sociali, potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.82/1991.
Se constată că pârâții îndeplinesc funcțiile de administratori sociali ai debitoarei, având în vedere actul constitutiv al debitoarei și mențiunile înscrise în registrul comerțului. Atâta timp cât cei doi pârâți figurează în evidențe ca administratori ai debitoarei, aceștia vor răspunde împreună pentru prejudiciul produs în exercitarea acestor funcții.
Debitoarea nu a înregistrat din 31.12.2001 nici un bilanț contabil la ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, încălcând dispozițiile legale în materie.
De asemenea fapta de a reține suma de 205,73 RON, reprezentând contribuția personală a angajaților la și de a nu o vira lunar la acest fond, încălcându-se dispozițiile legale în materie, se circumscrie faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Sunt deci incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 (fostul art. 137 lit. d din Legea nr. 65/1995).
Din ultimul bilanț contabil depus la Administrația Finanțelor Publice B ca și din bilanțul prescurtat la data de 30.06.2006, depus la fila 101 din dosarul nr. 484/C/R/2006 reiese că societatea debitoare avea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 9917 lei și active circulante în valoare de 62030 lei, din care stocuri de 2408 lei. Deși activele imobilizate și stocurile menționate figurează în contabilitatea debitoarei, în fapt acestea nu au fost identificate de lichidatorul judiciar, iar pârâții nu au făcut în nici un fel dovada ieșirii acestor bunuri din patrimoniu. Acest fapt creează prezumția ascunderii sau deturnării acestor bunuri de către pârâți, de vreme ce activele imobilizate și stocurile menționate figurează în patrimoniul debitoarei și nu se mai găsesc, nejustificându-se nici legala ieșire a acestora din patrimoniu. Aceasta atrage răspunderea pârâților și în temeiul art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006 (fostul art. 137 lit. e din Legea nr. 65/1995).
Față de aceste constatări rezultă că pârâții au comis faptele prevăzute de art. 138 al.1 lit. și e din Legea nr.85/2006.
Ca urmare a încălcării acestor obligații debitoare a înregistrat datorii la bugetul statului, pentru neîndeplinirea acestor obligații de către pârâți.
Având în vedere că creanțele DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE B și AVAS înscrise în tabelul creditorilor reprezintă creanțe bugetare ale debitoarei, se constată că faptele pârâților de a nu ține o contabilitate în conformitate cu legea și de a deturna sau a ascunde o parte din activul debitoarei au cauzat și starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic apreciază că în cauză s-a dovedit existența săvârșirii unei fapte ilicite și a vinovăției pârâților.
Referitor la prejudiciu judecătorul sindic apreciază că acesta este egal cu valoarea activelor imobilizate care nu se mai regăsesc în patrimoniul debitoarei (9917 lei), valoarea stocurilor care nu se mai regăsesc în patrimoniul debitoarei (2408 lei) și valoarea sumelor reținute din salarii și nevirate lunar la (205,73 lei).
Nu poate fi reținut ca prejudiciu în dauna creditorilor și valoarea creanțelor nerecuperate (59508 lei conform bilanțului prescurtat din 30.06.2006) deoarece nu s-a făcut în nici un fel dovada culpei pârâților în nerecuperarea acestora. Nu se poate prezuma intenția frauduloasă a pârâților cu privire la nerecuperarea creanțelor, în lipsa oricărui element de fapt pe care să se bazeze această prezumție. Neîncasarea creanțelor debitoarei nu este suficientă pentru a se reține această intenție frauduloasă a pârâților, care să se circumscrie dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. e și f din Legea nr. 85/2006, invocate de reclamante. Pentru aceste motive sunt neutile soluționării cauzei înscrisurile depuse de pârâtul, odată cu concluziile scrise, la data de 3.11.2008.
De asemenea există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul reținut.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta autoritatea pentru valorificare activelor statului și pârâta.
Prin recursul declarat pârâta a solicită schimbarea în parte în sensul respingerii acțiunilor în întregime deci și cu privire la obligarea pârâților de a suporta din averea personală parte din pasivul acestei societăți, în cuantum de 12530,73 lei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 indice 1 Cod procedură civilă arată următoarele:
Din momentul în care recurenta a aflat de deschiderea falimentul l-a căutat pe pârât care nici acesta nu a avut cunoștință de existența acestor cereri, și în baza documentelor financiar contabile puse la dispoziție de acesta, a făcut demersuri pentru refacerea evidenței contabile depusă la dosar.
Recurenta a luat legătura cu lichidatorul pentru a-i preda toată documentația contabilă găsită (acte primare) precum și evidența contabilă refăcută. Pentru că acesta prezentase deja raportul final, nu a mai primit aceste acte. Însă în prezentul dosar recurenta a depus evidența contabilă refăcută.
Datorită angajării într-o altă localitate în anul 2002, recurenta a convenit cu pârâtul să lichideze această societate, acesta urmând să se ocupe de formalitățile necesare. Tocmai din acest motiv și anume că urma ca societatea să nu mai desfășoare activitate recurenta nu a procedat la îndeplinirea formalităților privind preluarea administrării în mod exclusiv de către celălalt administrator. Dar, faptul că acesta a preluat conducerea societății, documentele contabile rezultă chiar din ultimele raportări contabile depus de acest la și anume cele pentru data de 30.06.2003.
Din raportul de gestiune întocmit de pârât și care a însoțit documentația depusă rezultă că societatea nu a mai desfășurat activitate, că era în stare de faliment că era în procedura de dizolvare.
În aceste condiții este evident că nu avea recurenta cum să prezinte documente justificative care normal au rămas în documentele contabile ale societății aflate la pârât, care urma să se ocupe de lichidarea societății.
Atâta timp cât documentele contabile au rămas în păstrarea celuilalt administrator pentru lipsa prezentării acestora răspunderea aparține acestuia.
Valoarea prejudiciului raportat la datele ce rezultau din ultimul bilanț depus precum și din ultimul bilanț refăcut, aferent anului 2006 la nivelul sumelor cu care figurau înscrise în aceste acte activele imobilizate și stocurile pentru fapta prevăzută de lit. e arătând că respectivele bunuri nu au fost identificate de lichidator, iar pârâții nu au făcut dovada ieșirii acestor ieșirii acestor bunuri din patrimoniu, ceea ce este de natură să creeze prezumția ascunderii sau deturnării acestor bunuri de către pârâți.
Prin art. 138 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților prevăzându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi dar numai administrarea de dovezi în aceste sens. Din nici o probă nu rezultă că ar fi folosit recurenta bunurile în interes propriu.
Nu se face nici o referire la faptul că lichidatorul nu a putut identifica nici un bun pentru că nu a găsit administratori.
personal, marfa nu a putut fi vândută a necesitat depozitarea. Având în vedere că pe societate nu mai existau fonduri, pârâții au fost nevoiți ca din propriile lor resurse să achite costurile de depozitare. Firesc au optat pentru cheltuieli minime, însă spațiul găsit s-a dovedit a fi impropriu astfel că materialele sau deteriorat.
Având în vedere că nu s-a probat fapta omisivă sau comisivă a recurentei prin care a obținut foloase în interes propriu
Nu s-a avut în vedere că în categoria activelor imobilizate nu fac parte doar bunuri. Activele imobilizate se diferențiază la rândul lor în trei grupe: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.
Din valoarea înscrisă în ultimul bilanț depus ar trebuit să fie avută în vedere doar valoarea înscrisă exclusiv pentru această categorie, iar nu totalul valorii înscrisă pentru categoria activelor imobilizate.
Activele imobilizate corporale cu excepția terenurilor, își pierd în timp din valoarea lor ca urmare a uzurii determinată de utilitatea lor, de acțiunea agenților naturali și tehnic.
Constatarea contabilă a pierderii de valoare suferită de activele fixe materiale și includerea sa în cheltuielile exercițiului se realizează prin intermediul amortizării.
Și în acest sens, în bilanțurile refăcute, se reflectă acest procedeu contabil și ca atare, ar trebui să fie avută în vedere valoarea înscrisă în aceste acte.
În privința sumelor nevirate la în acel moment deja societatea se afla în blocaj financiar, iar acești bani efectiv nu au existat astfel că nu se poate imputa administratorilor că nu au efectuat virările.
Prin recursul declarat, recurenta AVAS solicită modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în tot a cererilor de atragere a răspunderii pentru 21.089,87 lei, în temeiul art.304 pct. 9, 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Pârâții nu s-au preocupat de recuperarea creanțelor societății în cuantum de 59.508 lei.
La inventariere a fost constatată lipsa unor active imobilizate în valoare de 9.917,40 lei și active circulante în valoare de 6.4565,30 lei din care stocuri de mărfuri în valoare de 3.018,50 lei.În acest context în sarcina lor poate reține și deturnarea activelor lit.
Față de cele menționate este evident și faptul că pârâți abuzând de prerogativele conferite de lege, au folosit bunurile și creditele societății în interes personal, 138 lit.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului reiese cu claritate din art. 73 al 1 lit c și al 2, ale art. 134 al. 1 și 2 și art. 181 din Legea nr. 31/1990 și art. 11 al. 4 din Legea nr. 82/1991. Răspunderea specială care presupune că prin săvârșirea de către administratori a uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 se va angaja răspunderea acestora prejudiciul creditorilor fiind prezumat dovedirea faptelor făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată cu excepția cazurilor de forță majoră.
Prejudiciul creat creditorilor este de 21.089,87 lei din care creanța 397,87 lei și creanța 20.692 lei.
Intimatul pârât prin întâmpinare solicită admiterea recursului formulat de pârâtă și respingerea acțiunilor în totalitate.
Decizia nu este motivată și nu s-a pronunțat instanța asupra apărărilor.S-a reținut o stare de fapt în parte inexactă. Din apărarea formulată de pârâți reiese că bunurile din stocuri s-au deteriorat întrucât nu mai existau fonduri pentru depozitarea acestora, societatea neavând activitate și rulaj.
Pe de altă parte activele imobilizate corporale și-au pierdut valoarea, intervenind amortizarea așa cum rezultă din bilanțurile refăcute.
Nici o probă nu demonstrează că aceste bunuri au fost folosite în interes propriu sau că administratorii au obținut foloase în interes propriu.
la sunt aferente veniturilor salariale ale recurentei singurul angajat și nu au putut fi achitate întrucât societatea nu avea disponibil astfel încât nu se poate reține vreo culpă a administratorilor.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele dosarului, cu motivele de recurs formulate, Curtea constată următoarele:
Ambii pârâți îndeplinesc funcțiile de administratori sociali ai debitoarei. Susținerea pârâtei, că de comun acord cu celălalt administrator, pârâtul, ar fi convenit ca acesta să se ocupe de lichidarea și radierea societății, deoarece aceasta nu a prezentat niciun act și nicio altă probă cu privire la transmiterea atribuțiilor de administrator către pârâtul. Faptul că din anul 2002 recurenta s-a mutat în Făgăraș nu o absolvă de răspundere în condițiile în care nu s-a dovedit transmiterea atribuțiilor de administrator celuilalt pârât
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează. Simpla reprezentare a faptului că, prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate de lege, se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății și indirect creditorilor, prin diminuarea obiectului dreptului de gaj la acestora.
Răspunderea delictuală operează și pentru culpa cea mai ușoară, obligația de a ține evidența contabilă conform legii rezultând din dispozițiile art. 37 al 1 lit. c și al. 2, ale art. 134 al. 1 și 2 și ale art. 181 din Legea 31/1990, din art. 2 și 10 al 1 din Legea 82/1991.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului potrivit art. 10 al 1 din Legea nr. 82/2001, iar potrivit art. 2 din legea anterior menționată, contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea persoanelor juridice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, ori în speță s-a dovedit neținerea contabilității în conformitate cu legea, cronologic și sistematic refacerea ulterioară contabilității de către recurenta nefiind o cauză de exonerare de răspundere.
Fapta prevăzută de art. 138 al. 1 lit. din Legea nr. 85/2006 este o faptă comisivă se referă la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății pentru diminuarea activului patrimonial în scop personal, în dauna creditorilor, scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății sau ascunderea lor și la mărirea fictivă a pasivului societății, prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive sau prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii.
În speță s-a dovedit că, potrivit ultimului bilanț contabil, depus la 31.12.2002, dată de la care a încetat activitatea debitoarei, rezultă că societatea debitoare deținea active imobilizate în valoare de 9917,4 lei și active circulante sub forma de stocuri de mărfuri în valoare de 3018,5 lei, active care nu au putut fi prezentate de administratori dar nici justificată lipsa acestora.
Acest fapt creează prezumția ascunderii sau deturnării acestor bunuri de către pârâți, de vreme ce activele imobilizate și stocurile menționate figurează în patrimoniul debitoarei și nu se mai găsesc, nejustificându-se nici legala ieșire a acestora din patrimoniu, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006.
Susținerea recurentei în sensul că din valoarea înscrisă în ultimul bilanț depus ar trebuit să fie avută în vedere doar valoarea înscrisă exclusiv pentru imobilizările corporale, iar nu totalul valorii activelor este nerelevantă având în vedere că ultimul bilanț încheiat la 31.12.2002 dată de la care societatea a intrat în stare de insolvență, în categoria activelor imobilizate figurează doar imobilizările corporale nu și imobilizările financiare și imobilizările necorporale.
În ceea ce privește pierderea valorii activelor corporale, interesează valoarea acestora la data ultimului bilanț de la data încetării plăților, nu valoarea acestora după acest moment.
Susținerea recurentei potrivit căreia marfa aflată în stoc s-a deteriorat întrucât din lipsa fondurilor necesare a fost depozitată necorespunzător nu este o cauză exoneratoare de răspundere întrucât pârâților în calitate de administratori le revenea obligația să ia toate măsurile în vederea conservării bunurilor debitoarei. Lipsa de diligență nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere.
Fapta prevăzută de art. 138 al. 1 lit. din Legea nr. 85/2006 este o faptă comisivă se referă la folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți și constă în angajarea unor împrumuturi foarte oneroase, ori în vânzarea unor mărfuri la prețuri inferioare cheltuielilor făcute, pentru a procura societății sumele necesare plății unor datorii scadente, în scopul întârzierii încetării plății, dar cu consecințe negative pentru creditori, pe perioade mai îndepărtate. Fapta de a reține suma de 205,73 RON, reprezentând contribuția personală a angajaților la și de a nu o vira lunar la acest fond, nu se circumscrie faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea cum a reținut instanța și nici faptei comisive de a folosi folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura societății fonduri societății prevăzute de art. 138 lit. f, neîncadrându-se în niciuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
răspunderii civile presupune îndeplinirea condiției existenței unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul reținut, deoarece în situația în care s-ar fi identificat bunurile înscrise în bilanțul debitoarei ca active imobilizate și stocuri existente și în situația în care s-ar fi virat sumele reținute salariaților către, s-ar fi acoperit o parte din pasivul debitoarei.
Nerecuperarea creanțelor nu constituie o faptă care să se încadreze în prevederile art. 138 lit. a - g din Legea nr. 85/2006.
Nu s-a dovedit că între faptele săvârșite de pârâți și prejudiciul solicitat în recurs de creditoarea peste suma la care pârâții au fost obligați prin sentința Tribunalului Brașov există legătură de cauzalitate.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâta împotriva sentinței Tribunalului Brașov care va fi modificată în parte sub aspectul sumei la care au fost obligați pârâții care va fi de 12325 lei în loc de 12530,73 lei, diferența reprezentând suma de 205,73 lei contribuții nevirate de debitoare la, și va respinge recursul declarat de creditoarea
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1071/3.11.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică, în parte, în sensul că:
Obligă pârâții să suporte din averea personală parte din pasivul acestei societăți, în cuantum de 12325 lei în loc de 12530,73 lei.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./20.03.2009
: /23.03.2009/3 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
