Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1353/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1864/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1353
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.3540 din data de 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR G, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. - din data de 18.11.2008, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură dovada de comunicare a sentinței atacate iar din partea lichidatorului judiciar a intimatei debitoare cerere de judecare a cauzei în lipsă. Totodată s-a mai depus din partea intimatului întâmpinare, în două exemplare.
Intimatul, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimatul prin avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Se susține că intimatul nu a avut niciodată calitatea de administrator și nici nu a fost membru al organelor de conducere în cadrul societății
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3540/10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii formulată de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva pârâtului, iar în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei - SRL în contradictoriu cu creditorii INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, precum și radierea societății debitoare de la.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Din relatiile emise de OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI B, rezulta ca paratul a detinut functia de administrator in cadrul societatii debitoare - SRL de la data constituirii acesteia pana la data cesionarii partilor sociale conform contractului de cesiune autentificat sub nr.1588/19.06.2000, mentiunea fiind operata in registrul comertului in baza incheierii judecatorului delegat nr.3758/30.06.2000.
Din analiza principalilor indicatori economico - financiari reflectati in bilantul contabil si contul de profit si pierdere incheiate la 31.12.2000 rezulta ca la sfarsitul anului 2000 sociatatea inregistra venituri totale in suma de 727.740 lei, pierderi de 333.637 lei, iar cheltuielile se cifrau la suma de 1.061.377 lei.
Raspunderea administratorilor pentru ajungerea societatii in incetare de plati este strict limitata de art.138 din Legea 85/2006 la savarsirea faptelor enumerate in acest articol.
Se invoca de catre creditoarea sector 2 savarsirea de catre paratul administrator al societatii a faptei de a nu tine contabilitatea conform prevederilor legale, prevazute de art.138 lit.d motivat de imprejurarea nedepunerii declaratiilor privind obligatiile de plata la bugetul de stat si deconturile privind TVA.
Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivaleaza obligatoriu cu faptul netinerii contabilitatii. In conformitate cu prevederile art.138 din Legea 85/2006 judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat încetarea de plăți a societații debitoare. Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditoarea trebuia să probeze faptele administratorului prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adica legatura de cauzalitate intre contributia administratorului si starea de insolventa.
Sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in judecatii, iar invocarea art.138 din lege nu atrage automat raspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevazand doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea de dovezi in acest sens.
Insa, din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, nu se poate retine savarsirea faptelor prevazute de art.138 lit.d din lege in sarcina paratului, asa cum a solicitat creditoarea. Chiar si in situatia in care nedepunerea actelor aratate ar echivala cu netinerea contabilitatii conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care sa rezulte ca fapta nedepunerii declaratiilor privind obligatiile de plata la bugetul statului a condus la starea de insolventa a debitoarei.
Mai mult, instanta a retinut ca de la data cesionarii partilor sociale operata prin contractul de cesiune autentificat sub nr.1588/19.06.2000 paratul nu a mai detinut calitatea de asociat si functia de administrator in cadrul societatii debitoare, astfel incat sa aiba obligatia de a depune raportarile contabile prevazute de legislatia fiscala, precum si actele contabile.
Cat priveste incidenta in cauza a dispozitiilor art.138 lit.c din legea 85/2996, judecatorul sindic retine ca potrivit acestei dispozitii se poate dispune ca o parte din pasivul societatii ajunsa in stare de insolventa sa fie suportat de catre membrii organelor de conducere care au cauzat ajungerea debitoarei in aceasta situatie prin aceea ca a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati.
Astfel, nu este suficient ca administratorul societatii debitoare sa fi dispus continuarea activitatii societatii, ci trebuia probata si imprejurarea ca paratul a dispus in interes personal continuarea activitatii societatii debitoare, fapt neprobat in speta.
De altfel, legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina conducatorilor societatii, numai pentru ca ar fi dispus continuarea activitatii societatii care ducea in mod vadit persoana juridica la incetare de plati.
Cazurile prevazute de lege pentru antrenarea raspunderii administratorului sunt limitative, iar motivele invocate de creditori nu se incadreaza in dispozitiile art.138 lit.c din Legea 85/2006.
In consecinta judecatorul sindic a apreciat ca nu sunt elemente care sa poata fi incadrate in situatiile prevazute de art.138 lit c din Legea 85.2006.
de inexistenta unor bunuri in patrimoniul debitoarei, conform raspunsurilor la adresele emise de catre sector 2, in temeiul dispozitiilor art.131 din Legea 85/2006, procedura de faliment impotriva debitoarei - SRL urmează a fi închisă.
Împotriva acestei sentințe formulează recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, în esență, pentru următoarele motive:
Scopul edictarii dispozitiilor 138 din Legea nr. 85/2006 a fost acela de a determina aparitia si mentinerea unui climat economic sanatos, bazat pe doua principii fara de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apararii drepturilor creditorilor societatii de faptele administratorilor care nu iau masurile cerute de lege in cazul in care societatea se afla in incetare de plati si principiul raspunderii administratorilor pentru continuarea unei activitati care prejudiciaza pe ceilalti creditori.
In vederea realizarii acestui deziderat a fost edictat art.27 din Legea nr.85/2006, republicata, potrivit caruia "debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor prezentei legi, in termen de maxim 30 de zile de la aparitia starii de insolventa". In aceasta situatie, formularea unei cereri intemeiata pe dispozitiile Legii nr.85/2006 nu este o optiune, ci o obligatie pe care administratorii nu o pot incalca. Avand in vedere ca in speta procedura nu a fost deschisa la cererea debitoarei, consideram ca dispozitiile art.138 lit.c) apar ca o sanctiune aplicata administratorilor pentru incalcarea dispozitiilor art.27 din aceeasi lege.
De asemenea, recurenta considera neintemeiata si motivarea instantei cu privire la incidenta ir cauza a disp. art.138, lit. d din Legea nr.85/2006, intrucat in opinia noastra neprezentarea documentelor catre lichidatorul judiciar conform art.28 din Legea insolventei, ar institui o prezumtie relativa a netinerii contabilitatii contabilitatii in conformitate cu legea si a legaturii de cauzalitate intre aceasta fapta si ajungerea societatii in incapacitate de plata.
La data de 21.XI.2008 intimatul formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform contractului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr.1588/19.06.2000 la, intimatul pârât a cesionat toate părțile sociale pe care le deținea în cadrul - SRL către.
La data de 30.06.2000 s-a înregistrat în Registrul Comerțului în baza încheierii judecătorului delegat nr.3758 mențiunea nr.71194/22.06.2000 referitoare la revocarea administratorului și numire de administrator, schimbare asociați, majorare capital social și schimbare sediu social.
Cu toate acestea, recurenta creditoare formulează cerere întemeiată pe disp. art.138 din Legea nr.85/2006 împotriva unei persoane ce nu mai deținea calitatea de administrator ori de asociat, pentru fapte pretins săvârșite de către acesta după data revocării din funcția de administrator și retragerii din societatea comercială debitoare.
Recurenta nu a justificat în nici un fel că faptele pentru care a formulat cerere au fost săvârșite de către fostul administrator și asociat, cu atât mai puțin faptul că insolvența societății se datorează acestor fapte.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței comerciale nr.3540 din data de 10.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - SRL - prin LICHIDATOR JUDICIAR G, și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. - 04.12.2008
Tehnored. - 05.12.2008
2 ex.
Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
