Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 136 R 2
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 3: Ioan Speianu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta domiciliată în G,--.10,.29, jud. G, împotriva sentinței comerciale nr.313/5 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.175/LJ/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-pârâta, avocat și pentru lichidatorul judiciar al intimatei G, consilier juridic, lipsă fiind intimatul.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei susține oral motivele de recurs. Consideră sentința sentința recurată ca nefiind temeinică și legală, întrucât instanța de fond nu a analizat apărările formulate și a reținut că prețul de vânzare a imobilului a fost unul derizoriu. De asemeni, dispozițiile art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, reținute în motivarea hotărârii nu erau aplicabile speței, prin raportare la datele când a intrat legea respectivă în vigoare.
Solicită admiterea recursului formulat și în rejudecare respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Reprezentantul lichidatorului judiciar al intimatei depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului considerând că sunt incidente dispozițiile art. 84 lin. 2 din Legea nr. 85/2006.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 313/ 05.04.2007 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galațis -a admis acțiunea în anulare contract de vânzare-cumpărare formulată de reclamanta - G, prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâții Gr. și.
S-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1573 din 26.08.2004 la., încheiat între - și pârâta.
S-a dispus aducerea imobilului situat în G, cartier 16, str. G -, Complex Comercial, în patrimoniul debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut următoarele:
Înstrăinarea imobilului în litigiu la data de 26.08.2004, la scurt timp înainte de intrarea în procedură, s-a realizat la un preț de 100.000.000 lei, care nu poate reprezenta valoarea reală de piață a acestuia la momentul respectiv. În aceeași perioadă de timp, în mod succesiv debitoarea care înregistra pierderi și-a înstrăinat toate imobilele pe care le deținea, dar în acest mod nu și-a redresat situația economică, vânzările făcându-se în dauna creditorilor la prețuri cât mai mici, asociatul unic nedorind obținerea unor prețuri mai mari, pentru a putea salva starea societății, așa cum rezultă din precizările lichidatorului judiciar.
S-a mai reținut că pârâta a recunoscut la interogatoriu că este rudă cu asociatul unic al debitoarei, respectiv că acesta îi este nepot, fiind astfel incidente disp. art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, prezumându-se că a cunoscut starea de insolvență în care se află societatea și neputând invoca astfel buna- credință la încheierea contractului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta, înregistrat sub nr- la Curtea de Apel Galați.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
S-a arătat că nelegalitatea hotărârii pornește de la motivele acțiunii formulate de lichidatorul judiciar referitoare la prețul vânzării imobilului.
A motivat că în ceea ce privește existența unui preț neserios, în sensul art. 1303 Cod civil, chiar dacă situația ar fi fost reală, nu poate constitui o cauză de anulare a vânzării.
Se arată că în termenii în care a fost formulată acțiunea, se induce ideea unei vânzări fictive, fără însă ca această afirmație să fie probată cu dovezi din care să rezulte că prețul pieței practicat la același moment pentru spații comerciale din zonă ar fi fost cu mult mai mare.
Recurenta susține că Tribunalul a reținut, contrar disp. art. 1169 Cod civil, ca fiind reale, simplele susțineri ale reclamantei din acțiune, referitoare la faptul că prețul de 100.000.000 lei vechi nu poate reprezenta valoarea reală de piață a imobilului respectiv.
A mai susținut că, în teorie, s-a stabilit că un preț serios este atunci când nu este simulat sau derizoriu față de valoarea lucrului vândut.
Prin raportare la aceste elemente, recurenta consideră că ar trebui să se constate că dacă suma de 100.000.000 lei a fost real convenită de părți, ea nu reprezintă un preț derizoriu al bunului ci unul inferior valorii acestuia, caz în care actul este valabil.
Recurenta pârâtă arată că precizările mai sus făcute nu au legătură cu cerințele art. 80 alin. 1 lit. c din Lege care vorbesc de existența dovedită a intenției tuturor părților implicate în încheierea actelor de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile.
Solicită a se constata că reclamantul a evitat posibilitatea de a verifica existența acestor cerințe legale prin aceea că nu precizează care erau creditorii societății vânzătoare la momentul încheierii actului iar concluzia care se impune, este aceea că ei nu existau, neputându-se crede că în situația contrară reclamantul nu avea posibilitatea ca și interesul să îi precizeze.
Susține că a mai greșit instanța de fond când a reținut, în considerentele hotărârii atacate, că împrejurarea existenței gradului de rudenie dintre reprezentantul vânzătoarei și cumpărător ar atrage incidența disp.art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 întrucât dispozițiile aceste legi, în vigoare la 21.07.2006 nu pot fi aplicabile speței întrucât legea civilă nu retroactivează.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9. pr. civ. și art. 304 ind. 1. proc. civ.
Lichidatorul judiciar, în calitate de reprezentant legal al debitoarei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
A arătat că în cauză înstrăinarea bunului aparținând debitoarei a fost făcută în mod fraudulos, în dauna creditorilor, ceea ce rezultă din circumstanțele în care a avut loc încheierea contractului și anume:
- înstrăinarea tuturor imobilelor din patrimoniul debitoarei în lunile iunie, iulie, august 2004.
- atât înainte de înstrăinarea bunurilor imobile cât și după înstrăinarea lor debitoarea se afla în incapacitate de plată, fapt ce rezultă din bilanțul contabil de la data de 30.06.2004, potrivit căruia debitoarea înregistra pierderi în cuantum de 673.104.000 lei.
- toate imobilele au fost înstrăinate la prețuri mici, motiv pentru care societatea a rămas în incapacitate de plată, chiar și după înstrăinarea celor patru imobile.
- nu s-a încercat valorificarea unui stoc de marfă de 70.000 lei, care apare în evidența debitoarei.
- nu s-a încercat valorificarea imobilelor la un preț cât mai mare în vederea achitării datoriilor, ci dimpotrivă, s-a încercat salvarea acestora, în frauda creditorilor.
- cumpărătoarea recurentă este rudă cu unicul asociat, în calitate de vânzător; este bunica asociatului unic.
- factura fiscală nr. - nu are dată și nu este semnată de primire, nerespectându-se dispozițiile legale.
Față de toate aspectele arătate, intimata debitoare a concluzionat că actul de înstrăinare a fost încheiat cu intenția reală de a frauda toți creditorii înscriși în tabelul definitiv consolidat și că recurenta a cunoscut intenția administratorului debitoarei.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 61 alin. 1 lit. c din Legea nr. 64/1995 modificată și republicată, " lichidatorul poate introduce la judecătorul- sindic acțiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte:
c) acte încheiate, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile".
Din conținutul dispozițiilor legale mai sus enunțate rezultă că, pentru a se dispune anularea actului de vânzare- cumpărare este necesar să se dovedească faptul încheierii acestuia în intervalul de timp de 3 ani, anteriori deschiderii procedurii și intenția frauduloasă a părților de a-i leza pe creditori prin sustragerea unui bun din sfera celor urmăribile.
În ceea ce privește perioada de timp în care s-a încheiat actul de vânzare cumpărare, așa cum rezultă din copia contractului de vânzare- cumpărare, aflat la filele 6-7 dosar de fond, se poate constata că acesta se situiază în perioada suspectă a celor 3 ani ce preced declanșarea procedurii, mai exact la data de 26.08.2004, cu aproximativ 5 luni înainte de deschiderea procedurii, prin sentința comercială nr. 51/04.02.2005.
În această perioadă, societatea se afla într-o stare financiară dificilă înregistrând pierderi importante și implicit creanțe ale furnizorilor și creditorului bugetar, neachitate așa cum rezultă din bilanțul contabil la sfârșitul lunii iunie 2004, balanțele de verificare lunară pe lunile iulie 2004 și august 2004 și raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 13.04.2005 de către
Intenția reală frauduloasă a părților rezultă din circumstanțele în care s-a încheiat tranzacția. Relevant din acest punct de vedere este faptul că reprezentantul societății debitoare a cunoscut starea în care se afla societatea și pentru a salva bunul de constituie obiectul contractului de vânzare- cumpărare de la valorificare în cadrul procedurii, l-a vândut bunicii sale paterne. de rudenie dintre părțile convenției a fost recunoscută de recurenta- pârâtă, în răspunsul la interogatoriu, probă administrată în fața instanței de fond.
Este adevărat că în cauză nu s-a dovedit că prețul tranzacției ar fi fost neserios sau simulat, așa cum susține și recurenta pârâtă în recursul formulat.
Însă recurenta arată că prețul nu poate constitui o cauză de anulare a convenției dacă părțile au consimțit în mod liber, chiar dacă prețul este unul inferior valorii bunului.
Așa cum s-a reținut mai sus caracterul fraudulos al convenției decurge din relațiile interfamiliale în care se găsesc ambele părți, situația dificilă a societății la data efectuării actului, iminenta declanșare a procedurii insolvenței la acea dată și faptul că vânzarea bunului nu a avut consecințe în privința redresării societății.
În cauză prețul bunului, inferior valorii reale a bunului așa cum a recunoscut recurenta prin cererea de recurs, nu are relevanță în condițiile în care rezultă din circumstanțele în care s-a încheiat actul, intenția părților de a scoate bunul din masa bunurilor susceptibile de a fi valorificate în cadrul procedurii falimentului pentru acoperirea pasivului debitoarei. Prețul inferior se constituie într-un element suplimentar al intenției de a frauda creditorii, iar recurenta, bunica reprezentantului societății a cunoscut intenția nepotului său.
Faptul că judecătorul- sindic a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 84 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în loc de disp. art. 65 alin. 2 din Legea nr. 64/1995, republicată nu este de natură să aducă atingere principiului neretroactivității legii.
Conținutul art. 65 alin. 1 din Legea nr. 64/1995 a fost preluat în textul noii legi a insolvenței nr. 85/2006, prin art. 84 alin. 2. Indicarea greșită a articolului din legea nouă și nu a celui din legea veche care conține aceeași reglementare se constituie într-o greșeală materială, de formă care nu afectează conținutul argumentului reținut de judecătorul- sindic în motivarea hotărârii.
Față de considerentele expuse, în temeiul disp. art. 312 alin. 1. proc. civ. va respinge recursul, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta domiciliată în G,--.10,.29, jud. G, împotriva sentinței comerciale nr.313/5 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr.175/LJ/2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. RD
Tehnored. MC
2 ex. / 19.03.2008
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Simona Gavrila, Ioan Speianu
