Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1398/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1398
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 526/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu debitoarea SC N & D SRL prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința comercială nr. 526/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, s-a respins ca inadmisibilă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei formulată de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență, iar în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 s-a închis procedura insolvenței față de debitoarea SC N & D - SRL, dispunându-se radierea societății din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din lege s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor, etc. și au fost notificate toate persoanele interesate în procedură.
Judecătorul sindic a stabilit că nu sunt întrunite condițiile din art. 138 al legii insolvenței, în raport de modificarea adusă prin OUG173/2008, iar în ce privește procedura deschisă la data de 01.11.2006, s-au întocmit și comunicat notificările din art. 61, nu sunt bunuri în averea debitoarei și nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii și acoperirii cheltuielilor administrative.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar modificarea în parte a acesteia în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii materiale a fostului administrator în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În motivele de recurs, creditoarea arată că în timpul administrării procedurii a solicitat antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator, susținută și de lichidatorul judiciar, iar instanța a respins greșit cererea pe excepția inadmisibilității, care nu se poate invoca cât timp nu a fost întocmit Raportul cauzelor insolvenței din lipsa actelor contabile.
Cerința înscrierii în raport a persoanei vinovate de starea societății nu era prevăzută de lege la data când trebuia întocmit raportul, ci a apărut o dată cu G nr. 173 începând cu data de 26.11.2008.
Consideră, pe de altă parte, că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât există prezumția de vinovăție a administratorului societății cât timp nu a depus actele contabile prevăzute de Legea nr. 82/1991, și cea conform cu care aceste acte nu au fost ținute conform legii, ceea ce constituie fapta prevăzută de art. 138 lit. d din legea insolvenței.
Instanța nu poate încuraja ca administratorii să nu depună actele societății, să manifeste rol activ, sancționând astfel de practici, iar în ce privește întinderea prejudiciului, acesta este dovedită prin creanța supusă controlului, orice altă sumă urmând a fi dovedită de administratorul pârâtei. Acest lucru nu s-a întâmplat, și prin atitudinea pasivă a acestuia consideră că a achiesat la cererea formulată de creditor.
Faptul că a predat actele altei persoane decât lichidatorul judiciar nu îl absolvă de obligația de a răspunde în fața creditorilor, urmând a se îndrepta împotriva persoanei respective. Păstrarea documentelor contabile este responsabilitatea exclusivă a administratorului societății care trebuia să le la sediul societății.
Solicită a se cerceta cauza sub toate aspectele conform art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Examinând calea de atac a creditoarei, prin prisma motivelor invocate în scris, și din oficiu pentru cele de ordine publică, conform art. 299 și urm. Cod procedură civilă, Curtea va aprecia recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Singurele critici aduse de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T se referă la neantrenarea răspunderii patrimoniale personale a, fostului administrator social al debitoarei falite, însă aceste critici nu pot fi primite. Aceasta, întrucât potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
În conformitate cu alin. 3 al acestui text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în răspundere împotriva persoanelor la care se referă alin. 1 și aceasta amenință să se prescrie.
Într-adevăr, lichidatorul judiciar prin cererea înregistrată la prima instanță a solicitat judecătorului-sindic, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea insolvenței, antrenarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator al debitoarei considerând că această normă este incidentă în speță deoarece pârâtul nu a depus la dosar actele și documentele prevăzute de art. 35, coroborat cu art. 28 din Legea nr. 85/2006, ceea ce poate duce la concluzia că el a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Cu toate acestea, prima instanță a apreciat că cererea lichidatorului nu poate fi admisă deoarece răspunderea întemeiată pe articolul menționat, fiind o răspundere civilă delictuală, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile generale ale acestei forme de răspundere civilă pentru ca persoanele prevăzute de acest text să răspundă cu averea persoană pentru datoriile societății pe care au condus-o, considerând-o astfel inadmisibil.
Așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi promovată numai de administratorul judiciar ori lichidatorul numit în cauză sau, în cazurile prevăzute de alin. 3, de comitetul creditorilor și nu de către oricare dintre creditorii care au înscrisă o creanță la masa credală. În speță, lichidatorul judiciar, deși a solicitat judecătorului-sindic să dispună angajarea răspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, el nu a mai înțeles să declare și calea de atac prevăzută de lege împotriva soluției primei instanțe, ci doar instituția creditoare a formulat prezentul recurs criticând hotărârea tribunalului sub acest aspect.
Cum în cauză practicianul nu a declarat recurs împotriva soluției de respingere de către judecătorul-sindic a cererii sale întemeiate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T nu poate fi primit, astfel că el urmează să fie respins ca fiind formulat de către o parte care nu are calitatea de a solicita cu prilejul căii de atac analizarea instituției răspunderii materiale cât timp titularul unei astfel de cereri nu a înțeles a promova recursul.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței comerciale nr. 526/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../03.12.2009
Dact. /11.12.2009
Prima instanță - Trib.
Judecători -
2 ex.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
