Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 14
Ședința publică de la 12 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 3: Rodica Zaharia
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții - -, DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B, - SRL, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 2058/7.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în contradictoriu cu intimatii - -, BANCA COMERCIALĂ -, - SRL, G, G, G, G -, A -, -, -, G, N, -,. SECTOR 4, INSPECTORATUL GENERAL PENTRU COMUNICATII ȘI TEHNOLOGIA INFORMATIEI, AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA SI ADMINISTRAREA COMUNICATIILOR, ADMINISTRAȚIA ZONEI C -SUD ȘI A ZONEI, - B -, ASOCIATIA DE LOCATARI BL.127, ASOCIATIA DE proprietari - 10, ASOCIATIA DE PROPRIETARI, - GLOBAL -, ASOCIATIA DE PROPRIETARI, ASOCIATIA DE LOCATARI, ASOCIATIA DE PROPRIETARI, ASOCIATIA DE LOCATARI, ASOCIATIA DE PROPRIETARI - 105C, INTERNAȚIONAL B -OTOPENI -, - SRL, - -, ASOCIATIA PROPRIETARILOR, - SRL, BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, CABINETUL DE AVOCATURĂ "GH.", BANCA PENTRU INDUSTRIE ȘI LIBERA - -, BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - PRIN LICHIDATOR INSOLVENCY, BCR ASIGURARI, COMPANIA DE INFORMATICĂ -, -, -, - DISTRIGAZ SUD, - SRL, MUNTENIA SUD, FILIALA DIN ROMÂNIA A FONDULUI ROMANO-AMERICAN PENTRU INVESTITII, - -, - -, - NM-, - SRL, - ROMANIA -, - -, - ROMANIA -, BANK, - B -, - -, SNS. -, - -, SOCIETATEA DE SERVICII IN, - V -, - SRL, - -, ROMANIA, - ROMANIA SRL, ASOCIATIA DE PROPRITARI -/1, ASOCIATIA DE PROPRIETARI - C, - -, ASOCIATIA DE PROPRITARI - 2, -, I, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - - prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.6/2009, recurenta sector 1 prin consilier juridic, cu delegația la dosar, recurenta SRL prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. - /2009 și intimatele și prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. 93910/2009, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. -/2009, și Banca Națională a României prin consilier juridic cu delegația la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-au transmis de către T, relațiile solicitate de instanță, privind numele agentului poștal care completat procesul verbal al citației privind pe intimata - NM-.
Curtea dispune debitarea agentului poștal, cu suma de 200 lei, pentru neîndeplinirea dispozițiilor instanței de la termenul din 15.12.2009.
Curtea pune în discuție excepția tardivității recursului formulat de recurenta - SRL cât și fondul recursurilor formulate în cauză de celelalte recurente.
Recurenta - prin avocat solicită admiterea recursului său, modificarea în parte sentinței atacate și pe fond admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorului, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul formulat de recurenta - SRL, solicită admiterea excepției tardivității, iar pe celelalte recursuri formulate în cauză, pune concluzii de admitere.
Recurenta SECTOR 1 prin consilier juridic solicită admiterea recursului său astfel cum fost formulat, modificarea în parte sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii de atragere a răspunderii administratorului, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul formulat de recurenta - SRL, solicită admiterea excepției tardivității, iar pe celelalte recursuri formulate în cauză, pune concluzii de admitere.
Recurenta - SRL prin avocat solicită admiterea recursului său, modificarea sentinței atacate, respingerea excepției lipsei calității procesuale active a -, admiterea cererii de atragere a răspunderii organelor de conducere, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul formulat de recurenta - SRL, solicită admiterea excepției tardivității, iar pe celelalte recursuri formulate în cauză, pune concluzii de admitere.
Intimata BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI prin consilier juridic solicită admiterea recursurilor formulate în cauză, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de atragere răspunderii organelor de control și lasă la aprecierea instanței excepția tardivității recursului formulat de - SRL.
Intimatele și prin avocat solicită admiterea excepției tardivității recursului formulat de - SRL. Cu privire la celelalte recursuri formulate în cauză, pune concluzii de respingere a acestora ca nefondate, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București
ca fiind temeinică și legală, conform motivelor prezentate prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită admiterea excepției tardivității recursului formulat de - SRL. Cu privire la celelalte recursuri formulate în cauză, pune concluzii de respingere a acestora ca nefondate, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra cererii de recurs de față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr. 2058/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului creditor - SRL, fiind respinsă cererea sa ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. De asemenea, s-au respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei I și a prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, iar cererile reclamanților creditori - -, DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva pârâților și au fost respinse ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-au respins ca nefondate cererile reclamanților creditori DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva pârâților, I, și. Tot ca nefondată a fost respinsă și cererea formulată de - - împotriva acelorași pârâți cu excepția pârâților, și împotriva cărora această creditoare nu s-a îndreptat.
Cererea formulată de - SRL Baf ost respinsă ca nefondată, cerere privind pe pârâții, și.
Totodată, în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, s-a închis procedura insolvenței împotriva debitorului - -
În motivarea soluției, instanța de fond a reținut, în esență că, dreptul de a formula cererea întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006 aparține Comitetului Creditorilor și nu creditoarei - SRL.
De asemenea, s-a reținut că termenul de prescripție se calculează din 23.11.2003, când s-a desemnat administratorul judiciar și de când creditorii trebuiau să cunoască persoanele care au cauzat insolvența debitorului.
S-a mai reținut că atâta vreme cât pârâta Iaf ost cenzor până la 21.04.2003 potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 are calitate procesuală activă. Tot astfel în privința pârâților și s-a reținut că probele nu fac dovada că aceștia au făcut parte din organele de conducere și/sau supraveghere ale debitorului, ori că au îndeplinit în fapt astfel de atribuții, în sensul dispozițiilor art. 138 din lege, aceștia fiind doar asociați.
Pe fond, s-a reținut că probele nu au făcut dovada incidenței în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. d) și f) dar, au dovedit incidența în speță a dispozițiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței precitate au formulat recurs creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, - -, - SRL și - SRL Otopeni care au criticat-o pentru considerentele ce se vor expune mai jos:
1. DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B critică sentința precitată pentru motivele ce se vor expune, în esență, mai jos.
În primul rând, recurenta prezintă pe scurt situația de fapt reținută de instanța de fond, după care, expune motivele de casare care s-ar întemeia pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, considerând că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
- Un prim motiv de casare vizează excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții și și I în sensul că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu condiționează atragerea răspunderii de existența calității de administrator, cenzor, asociat, lăsând la suveranitatea judecătorului sindic de a stabili în sarcina cărei persoane se poate dispune suportarea pasivului rămas neacoperit. Recurenta susține că imposibilitatea recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă suficientă pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile la suportarea pasivului din tabelul definitiv consolidat. Astfel, recurenta arată că, din întreg materialul probator administrat în cadrul procedurii, reiese clar căadministratorii societățiiau desfășurat o activitate ce a generat pierderi pentru societatea debitoare. Ca urmare, se solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților și și I.
- În subsidiar, se arată că hotărârea este lipsită de temei legal, solicitându-se modificarea în parte pentru motivele ce se vor expune, în esență, mai jos.
Recurenta susține cădebitoareanu a depus toate actele contabile potrivit prevederilor legale și că această "omisiune" reprezintă o încălcare a dispozițiilor legii contabilității,fiind enumerate dispozițiile art. 10, art. 28 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 rep. art. 198 alin. 1) și 2), art. 148 și art. 73 lit. c) din Legea nr. 31/1990 rep.
Se consideră că, lipsa actelor contabile și neîndeplinirea obligațiilor legale precitate creeazăo prezumțieîn legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârâți în alte scopuri, lasă să se înțeleagă o intenție de fraudare a legii cu scopul de a sustrage controlului statului activitatea generatoare de venituri a societății, dovedește culpa pârâților în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.
Se mai susține că raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a pârâților, constă în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea în faliment a societății. Deci,administratoriisocietății aveau obligația legală să depună bilanțurile contabile anuale și să predea lichidatorului judiciar actele societății.
Recurenta trece de la răspunderea civilă delictuală la cea contractuală, susținând că în cazul celei contractuale, culpa este prezumată potrivit art. 1092 cod civil și că răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate pentru că s-a acționat în temeiul unui mandat comercial, fiind făcută referire și la dispozițiile art. 72, art. 73 și art. 185 din Legea nr. 31/1990 rep. art. 1540 Cod civil, art. 374 Cod comercial, Legea nr. 82/1991, art. 1 și 5. Se redă din reținerile administratorul judiciar în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, cu concluzia că sunt incidente dispozițiile art. 137 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
În privința incidenței prevederilor art. 137 lit. f) din Legea nr. 85/2006, se susține că probele constând în cele arătate de lichidatorul judiciar fac dovada faptului căorganele de conducereale societății debitoare au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura fonduri în scopul întârzierii de plăți, ajungând la situația precară de a nu-și mai îndeplini obligațiile asumate, generând starea de faliment a societății.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului cum l-a formulat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, dispozițiile Legii nr. 64/1995 modificată prin Legea nr. 85/2006.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecarea în lipsă.
În temeiul art. 26 alin. 2 din Ordinului Ministrului Justiției nr. 760/1999, pentru aprobarea normelor metodologice date în aplicarea Legii nr. 146/1997 și art. 229 din nr.OG 92/2003 cod procedură fiscală, se susține scutirea de la plata timbrajului.
2. Recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței comerciale atacate și, în principal, modificarea hotărârii și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, să se admită cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere ai - - și respingerea cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Recurenta, după o scurtă prezentare a situației de fapt, formulează criticile de mai jos:
- Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 85/2006, ar fi avut calitate procesuală pasivă și pârâții și și I, care au avut calitatea de acționari, respectiv, cenzor ai debitoarei întrucât, textul nu distinge. Altfel, materialul probator administrat în cadrul procedurii relevă căreprezentanții organelor de conducere ai societățiiau desfășurat o activitate ce a generat pierderi pentru societățile debitoare, devreme ce recurenta nu și-a recuperat debitul.
- Hotărârea este lipsită de temei legal potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și se solicită modificarea sa pentru motivele ce se vor expune mai jos:
Recurenta se referă la reținerile lichidatorului judiciar din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a societății și este de acord cu concluziile acestuia că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. d) și f) din Legea nr. 85/2006.
În concluzie, recurenta apreciază că, nedepunerea documentelor financiar contabile a pus lichidatorul judiciar în imposibilitatea de a verifica modalitatea de înregistrare a evidențelor contabile, legalitatea acestora, înstrăinarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la încetarea plăților și astfel,se creează o prezumție relativăa neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și prejudiciul cauzat creditorilor iar, aceasta constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și nu în condiții de legalitate a societății.
- Instanța de fond a aplicat greșit prevederile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, dispunând închiderea procedurii mai înainte de se soluționa irevocabil cererea de atragere a răspunderii întrucât, în cazul admiterii acestei cereri, instanța trebuia să numească un executor judecătoresc. Așadar, lichidatorul judiciar nu trebuia descărcat de sarcini, pentru a putea să predea executorului tabelul creanțelor, fapt imposibil după închiderea procedurii.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului cum a fost formulat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 85/2006.
Se invocă prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 din nr.OG 92/2003 Cod procedură fiscală în temeiul cărora recurenta este scutită de timbraj.
În baza art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
3. Recurenta - SRL B solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea excepția lipsei calității procesuale active a sa și al admiterii cererilor de atragere a răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere a societății debitoare - -.
- Recurenta susține că nu i s-a comunicat sentința atacată și că a luat cunoștință de aceasta din Buletinul Insolvenței din 15.05.2009 de când apreciată că a început să curgă termenul de formulare a recursului. Se susține că, în cursul judecății s-a depus copie după Certificatul de Înregistrare și că în ședința publică, s-a solicitat comunicarea actelor de procedură la sediul din B,- A modul 2, Conect III, etaj 4, sector 2.
- Astfel, s-au încălcat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât, recurenta a depus la dosar cerere întemeiată pe dispozițiile art. 138 (filele 129-130, vol. 13) și că greșit s-a considerat că nu are calitate procesuală activă față de dispozițiile Legii nr. 85/2006, solicitând respingerea acesteia și admiterea cererii sale.
Deși, excede soluției instanței de fond, recurenta a adus argumente și pe fondul cauzei pe care curtea însă nu le va lua în considerare, întrucât ar fi de prisos.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Legea nr. 64/1995 modificată prin Legea nr. 85/2006
Ca probe s-au depus propus înscrisuri.
S-a indicat sediul social pentru comunicarea actelor de procedură și s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxa judiciară de timbru și cu 0, 15 lei timbru judiciar.
4. Recurenta - - Bas olicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și admiterea cererii întemeiată pe art. 138 lit. d) și f) din Legea nr. 85/2006 cum a fost formulată.
Se arată că s-au încălcat prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
După o scurtă expunere a situației de fapt, recurenta prezintă criticile sale după cum urmează mai jos:
- Se susține că s-au înregistrat debite încă din perioada în care
intimatul pârât a avut calitatea de administrator și președinte al consiliului de administrație.
Altfel, din rapoartele de activitate întocmite de lichidatorul judiciar în derularea procedurii insolvenței debitoarei, rezultă că persoanele care au făcut parte din organele de conducere ale debitoarei nu au colaborat cu administratorul/lichidatorul judiciar, nu au răspuns notificărilor, nu și-au îndeplinit obligațiile legale potrivit cu prevederile art. 47 din Legea nr. 64/1995 rep. împrejurări față de care recurenta apreciază că organele de conducere ale debitoarei nu și-au îndeplinit obligația de a ține contabilitatea potrivit legii, fiind incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 din d) din Legea nr. 85/2006.
În continuare, recurenta redă aspecte rezultate din raportul întocmit de lichidatorul judiciar și care vizează activități întreprinse de organele de conducere ale debitoarei, cu concluzia că nu au fost avantajoase pentru societate și că au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
- Având în vedere dispozițiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pârâții și aveau calitate procesuală pasivă și sunt responsabili de prejudiciul creat societății recurente, alături de organele de conducere ale societății debitoare, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 85/2006, urmare contractării unor credite împovărătoare, cu consecința generării stării de insolvență.
- Pe fondul cererilor, recurenta redă prevederile Legii nr. 26/1990, rep. art. 5 alin. 1) și 2), concluzionând în sensul că, probele adminJ. în cauză, fac dovada îndeplinirii în speță a condițiilor generale și speciale pentru atragerea răspunderii organelor de conducere/supraveghere ale societății debitoare.
Recurenta consideră că față de situația financiară a societății debitoare, nu era firesc să se întreprindă măsuri care au adus prejudicii de miliarde de lei vechi, multor creditori.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului cum a fost formulat.
În drept, se invocă dispozițiile art. 12 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct. 8 și pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă.
Ca probe, s-au propus înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxa judiciară de timbru și cu 0, 15 lei timbru judiciar.
5. Recurenta - SRL Otopeni a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate și admiterea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a foștilor administratori ai - - și obligarea foștilor administratori la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză în care sunt aplicabile dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
După o scurtă prezentare a situației de fapt, recurenta consideră că soluția instanța de fond, este greșită, fiind rezultatul interpretării și aplicării defectuoase a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, Legea nr. 82/1991 și a art. 73 din Legea nr. 31/1990.
Recurenta redă dispozițiile art. 72 și 73 din Legea nr. 31/1990, art. 10. alin. 1 din Legea nr. 82/1991, art. 1540 alin. 1, 2 Cod civil, art. 374 Cod comercial și consideră că prin raportul lichidatorului, se face dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorilor, constând în dezinteresul privind funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Se mai arată că, speța de față intră în sfera unor reglementări speciale aplicabile prin excepție de la normele de drept comun.
În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului cum a fost formulat.
Ca probe s-au propus înscrisuri.
În drept, se invocă Legea nr. 85/2006, art.299-316 Cod procedură civilă.
Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor formulate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTORULUI 1 B, - SRL și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, - -, întrucât și-a dat demisia din funcția de cenzor la 30.09.2002 și nu a mai mers la societate și cât a lucrat 11 luni a desfășurat activitatea potrivit legii. Creditele s-au contactat în perioada 1999 - 2000, iar probele nu fac dovada culpei sale.
Tot astfel, au depus întâmpinări intimații, și, care, în esență, susțin că probele nu fac dovada culpei lor în ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, solicitând respingerea recursurilor.
- TRANSILVANIA a probat că a devenit succesoare a -""-, însușindu-și declarația de creanță a acesteia.
În cauză au fost acordate mai multe termene, datorită faptului că sunt multe părți în cauză și s-a asigurat în condiții dificile procedura cu toate părțile.
S-au luat măsuri și de amendare a agentului poștal care a efectuat în mod repetat citarea, cu aceleași greșeli de procedură. La termenul de azi, instanța din oficiu a pus în discuție excepția tardivității formulării recursului de - SRL.
Examinând motivele de recurs, ca și excepția de tardivitate, curtea reține situația de mai jos:
Având în vedere că motivele de recurs formulate de recurentele DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și - - sunt în general asemănătoare, Curtea va motiva soluția respingerii pentru toate aceste recurente, scoțând în relief, însă, aspectele diferite sau în plus pe care aceste recurente le susțin.
Motivul de recurs privind admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și apare nefondat cât timp probele nu relevă că aceștia au cauzat starea de insolvență. Este adevărat că art. 138 din Legea nr. 85/2006 relevă, că răspunzători pentru starea de insolvență a societății pot fi, inclusiv "orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență" dar, judecătorul sindic în raport de probele adminJ. în cauză poate să aprecieze inclusiv în privința persoanelor răspunzătoare potrivit prevederilor art. 138 precitat.
Ori, pârâții au avut calitatea de asociați ai societății debitoare așa cum rezultă inclusiv din raportul de activitate nr. 16 întocmit de lichidatorul judiciar (vezi fila 171 și urm. dosarul de fond, vol. XII).
Din același raport rezultă că, lichidatorul judiciar s-a referit la faptul că organele de conducere ale debitoarei nu și-au îndeplinit obligația de a ține contabilitatea conform legii, etc nu și asociații sau alte persoane. Probele nu relevă că aceștia ar fi condus la insolvența societății debitoare.
Așadar, nu este suficient ca textul de lege precitat să prevadă posibilitatea ca cei doi pârâți intimați să fie trași la răspundere ci, trebuie probată culpa acestora ceea ce, în speță, nu s-a dovedit.
Din această perspectivă, nu pot fi primite criticile recurentelor pe această excepție.
Recurentele DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B critică faptul că, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei intimate I, dar critica apare nefondată întrucât, din conținutul sentinței criticate nu rezultă că s-ar fi admis față de intimata I excepția lipsei calități procesuale pasive ci, dimpotrivă, această excepție a fost respinsă.
Pe fond, cele trei recurente se referă la atragerea răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare fără a descrie faptele săvârșite de către fiecare dintre membrii organelor de conducere în consens cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și art. 998- 999 Cod civil, întinderea răspunderii fiecăruia dintre ei respectiv, legătura de cauzalitate dintre eventualele fapte pe care aceștia le-ar fi săvârșit și prejudiciul produs de către fiecare dintre aceștia.
De altfel, recurentele nu au solicitat probe în dovedirea cererilor formulate ci, s-au limitat la probele adminJ. pe parcursul procedurii, respectiv, la rapoartele efectuate de lichidatorul judiciar.
Ori, din conținutul raportului judiciar nr. 16/2009, rezultă un punct de vedere generic cu privire la stabilirea aplicării dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep.
S-au redat asociații, administratorii/cenzorii și s-a descris activitatea prestată de lichidatorul judiciar, arătându-se generic ce nu au făcutorganele de conducere ale debitoarei, unde au fost găsite documentele contabile ale societății debitoare și în ce condiții și situația inventarierii bunurilor. În concluzie, lichidatorul judiciar a considerat căorganele de conducereale debitoareinu și-au îndeplinit obligația de a ține contabilitatea conform legii și au făcut să dispară documentele contabile, fiind incidente dispozițiile art. 137 lit. d) din Legea nr. 64/1995 rep.
În fine, printr-o activitate defectuoasă societatea debitoare nu și-ar mai fi putut îndeplini obligațiile asumate, situație care a generat starea de faliment a societății debitoare, faptă ce se încadrează în art. 137 lit. f) din Legea nr. 64/1995 rep.
Lichidatorul judiciar nu a identificat persoanele vinovate de starea de insolvență a societății debitoare și nu a descris faptele pe care personal fiecare dintre acestea le-ar fi săvârșit, întinderea prejudiciului produs de fiecare vinovat, legătura de cauzalitate dintre fapte și prejudiciu. Practic, raportul din această perspectivă, apare incomplet.
Recurentele nu au solicitat completarea cu aceste aspecte în consens cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 (Legea nr. 64/1995), dar nici nu au propus probe în completare.
Răspunderea instituită de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este specială și personală și în raport cu prevederile art. 998- 999 Cod civil este și una delictuală, iar în raport cu art. 1169 Cod civil, trebuia probată, în concret, cu probe concludente și pertinente.
De aceea, Curtea nu va avea în vedere criticile întemeiate de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 pe răspunderea civilă contractuală.
Curtea reține că răspunderea întemeiată pe dispozițiile art. 998- 999 Cod civil trebuie probată și în nici un caz prezumată cum tind recurentele să susțină. sunt începuturi de dovezi care trebuie completate cu probe concludente și pertinente.
Dar, recurentele bazându-se pe raportul întocmit pe parcursul procedurii de lichidatorul judiciar care este incomplet cum mai sus s-a expus, sigur că și cererile acestora, respectiv, criticile din recurs cuprind tot referiri generice la incidența în speță a dispozițiilor prevederile art. 138 lit. d) și f) din Legea nr. 85/2006, respectiv la răspunderea generică a reprezentanților organelor de conducere fără a proba, în concret, persoanele vinovate și ce fapte ar fi săvârșit fiecare dintre aceștia de natură să conducă la starea de insolvență a societății debitoare.
Cu aceste considerente, Curtea confirmă argumentele instanței de fond.
În privința închiderii procedurii, critica recurentei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B apare nefondată, întrucât chiar din dispozițiile art. 142(2) din Legea nr. 85/2006 rezultă că, lichidatorul pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul consolidat "după închiderea procedurii falimentului" și aceasta pentru că, executorul judecătoresc nu este numit de judecătorul sindic, executarea silită efectuându-se potrivit dispozițiilor prevăzute de dreptul comun iar, lichidatorul judiciar este exceptat la descărcarea de sarcini în privința punerii la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului consolidat. În fine, închiderea procedurii nu împiedică executarea silită a bunurilor foștilor administratori.
În ceea ce privește recursul promovat de recurenta - SRL, Curtea reține că apare nefondat față de prevederile art. 138 (1) și (3) din Legea nr. 85/2006.
În concret, cum a reținut și instanța de fond, recurenta a formulat cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 după intrarea în vigoare a acestei legi care relevă că, după caz, aceste cereri în condițiile prevăzute de lege, pot fi formulate doar de administratorul/lichidatorul judiciar sau de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic, dacă cererea nu a fost formulată de administrator/lichidator.
Ori, în speță, lichidatorul judiciar nu a formulat o astfel de cerere, cum nici comitetul creditorilor.
Cu aceste considerente, Curtea confirmă argumentația instanța de fond.
Recursul formulat de - SRL Otopeni este tardiv formulat.
În concret, sentința comercială nr. 2058/7.04.2009 atacată, a fost comunicată recurentei la data de 11.05.2009 potrivit dovezii de comunicare aflată la fila 187 din dosar, iar cererea de recurs a fost transmisă prin poștă la data de 25.05.2009 potrivit ștampilei aplicate pe plicul poștal (vezi fila 177 din dosar).
Aceeași sentință s-a publicat la data de 15.05.2009 (vezi fila 196 din dosar).
Termenul de recurs a fost de 10 zile de la comunicarea hotărârii, ceea ce în speță a fost depășit, inclusiv față de data publicării hotărârii.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept arătate, Curtea, în baza art. 301 Cod procedură civilă cu referire la art.8 alin.2 din Legea nr. 85/2006 modificată, va respinge recursul formulat de recurenta - SRL Otopeni ca tardiv formulat, iar în temeiul art. 312(1) Cod procedură civilă, va confirma soluția instanței de fond și va respinge ca nefondate celelalte recursuri, nefiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - SRL Otopeni, împotriva sentinței comerciale nr. 2058/7.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și ca tardiv formulat.
Respinge ca nefondate celelalte recursuri formulate de - -, DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B, - SRL și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimații - -, BANCA COMERCIALĂ -, - SRL, G, G, G, G -, A -, -, -, G, N, -, SECTOR 4, INSPECTORATUL GENERAL PENTRU COMUNICATII ȘI TEHNOLOGIA INFORMATIEI, AUTORITATEA NATIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA SI ADMINISTRAREA COMUNICATIILOR, ADMINISTRAȚIA ZONEI C -SUD ȘI A ZONEI, - B -, ASOCIATIA DE LOCATARI BL.127, ASOCIATIA DE PROPRIETARI - 10, ASOCIATIA DE PROPRIETARI, - GLOBAL -, ASOCIATIA DE PROPRIETARI, ASOCIATIA DE LOCATARI, ASOCIATIA DE PROPRIETARI, ASOCIATIA DE LOCATARI, ASOCIATIA DE PROPRIETARI - 105, INTERNAȚIONAL B -OTOPENI -, - SRL, - -, ASOCIATIA PROPRIETARILOR, - SRL, BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, CABINETUL DE AVOCATURĂ "GH.", BANCA PENTRU INDUSTRIE ȘI LIBERA - -, BANCA INTERNAȚIONALĂ A RELIGIILOR - PRIN LICHIDATOR INSOLVENCY, BCR ASIGURARI, COMPANIA DE INFORMATICĂ -, -, -, - DISTRIGAZ SUD, - SRL, MUNTENIA SUD, FILIALA DIN ROMÂNIA A FONDULUI ROMANO-AMERICAN PENTRU INVESTITII, - -, - -, - NM-, - SRL, - ROMANIA -, - -, - ROMANIA -, BANK, - B -, - -, SNS. -, - -, SOCIETATEA DE SERVICII IN, - V -, - SRL, - -, ROMANIA, - ROMANIA SRL, ASOCIATIA DE PROPRITARI -/1, ASOCIATIA DE PROPRIETARI - C, - -, ASOCIATIA DE PROPRITARI - 2, -, I, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
JUD. DR. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.dr. - 18.01.2010
Tehnored. - 20.01.2010
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Liliana Crîngașu, Rodica Zaharia
