Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1438/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA | Operator date - 2928 |
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA | |
SECȚIA COMERCIALĂ | Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1438 /
Ședința publică de la data de 10 noiembrie 2009 |
Curtea compusă din: |
PREȘEDINTE: Raluca Suciu |
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu |
JUDECĂTOR 3: Csaba |
Grefier: - |
Pe rol judecarea recursurilor declarate de creditoarea AVAS, creditoarea DGFP C- împotriva Sentinței civile nr. 130/JS/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr- având ca obiect - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137), în contradictoriu cu intimata SRL PRIN LICHIDATOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsind:
- Recurenta creditoare AVAS,
- Recurenta creditoare DGFP C-,
- Intimata SRL PRIN LICHIDATOR.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că recurentele AVAS, DGFP C- au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.242 alin. 2.proc.civ. Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin Sentința civilă nr. 130/JS/19.03.2009 pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr- s-au respins obiecțiunile formulate de creditoarele AVAS, DGFP C-S și s-a admis propunerea lichidatorului, dispunându-se închiderea procedurii insolvenței debitoarei SRL.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C- a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, practicianul desemnat neidentificând bunuri în averea debitoarei ori sume de bani de recuperat și comitetul creditorilor nesolicitând autorizarea introducerii acțiunii în răspundere conform art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006.
Prin recursul declarat, creditoarea AVAS a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și continuarea procedurii.
Făcând referire la dispozițiile art. 25, 138 din Legea insolvenței, creditoarea a afirmat că se impunea identificarea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS; deturnarea sumelor, privită în contextul stării de insolvență a debitoarei, prezumă administrarea cu rea-credință sau cu neglijență a societății debitoare, astfel încât se impunea ca raportul întocmit de practician să menționeze persoanele cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvență.
În drept, recurenta a indicat dispozițiile art. 129 din Legea nr. 85/2006.
Creditoare a DGFP C- a solicitat admiterea recursului declarat și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul continuării procedurii, în subsidiar modificarea sentinței și dispunerea antrenării răspunderii patrimoniale a administratorului.
Criticile recurentei vizează imposibilitatea comitetului creditorilor de a solicita avizul judecătorului-sindic pentru a putea promova acțiunea în răspunderea materială a administratorilor sociali, procedura insolvenței fiind prematur închisă.
Examinând recursurile declarate de creditoarele AVAS B și DGFP C-S, prin raportare la dispozițiile art. 304 ind. 1, 304 pct. 9.proc.civ. Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din analiza art. 2 din Legea insolvenței rezultă că scopul acestei legi îl reprezintă instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, astfel cum prevede art. 5, prin urmare adunarea creditorilor nu este organ al procedurii, însă realizarea drepturilor și obligațiilor creditorilor este asigurată de organele de procedură, a căror obligație primordială este de a asigura cu celeritate derularea procedurii. Se observă totodată că, legea oferă creditorilor dreptul de a individualiza practicianul în insolvență, judecătorul-sindic fiind ținut de hotărârea adunării creditorilor prin care se alege practicianul; cu toate că practicianul este interfața judecătorului-sindic în raport cu ceilalți participanți la procedura colectivă, astfel încât exercițiul atribuțiilor sale presupune o relație de colaborare și coordonare cu judecătorul-sindic, bazată pe încredere, legea nu permite judecătorului să refuze creditorilor desemnarea practicianului pe considerente de oportunitate.
Contestând activitatea organelor de procedură, creditorii sunt ținuți a proba încălcarea obligației prevăzute de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în sensul că trebuie demonstrat ceea ce nu a făcut organul procedurii în cauză pentru a îndeplini obligația de asigurare a celerității și a realizării drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la procedură. Nimic nu împiedică creditorii ca, afirmând neexecutarea conformă a obligației practicianului în sensul art. 5 alin. 2, să solicite judecătorului-sindic în temeiul art. 20 înlocuirea acestuia, obligarea la plata amenzii ori la plata despăgubirilor.
Se retine totodată că, pentru închiderea procedurii în condițiile art. 131 lichidatorul judiciar convoacă toți creditorii în scopul avansării sumelor necesare continuării procedurii. În urma acestei convocări, dacă nu sunt avansate sumele necesare, se întocmește un raport de activitate, în care se propune închiderea procedurii pentru lipsa bunurilor. În această situație nu se impune întocmirea unui raport final în sensul art. 129, cum în mod greșit a apreciat recurenta AVAS B, cât timp dispozițiile art. 131 nu condiționează închiderea procedurii de întocmirea unui raport final, ci de avansarea sumelor necesare continuării procedurii.
În speță, recurentele creditoare au contestat activitatea practicianului, afirmând omisiunea acestuia de a identifica persoanele vinovate de starea de insolvență și respectiv neînștiințarea creditorilor cu privire la intenția de a nu promova acțiunea în răspundere patrimonială prevăzută de art. 138 din Legea insolvenței.
Într-adevăr, practicianul este obligat, conform art. 20 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, să examineze situația economică a debitorului și a documentelor depuse conform prevederilor art. 28 și 35, art. 25 alin. 1 lit. a obligând la examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura în raport cu situația de fapt și întocmirea un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138. Conform art. 20 alin. 1 lit. i, practicianul este obligat să sesizeze de urgență judecătorul-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, dispoziții legale menite a evita cheltuielile suportate din fondul de insolvență prevăzut de art. 4, inutile în raport de situația de fapt și scopul declarat al procedurii - acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
În exercitarea acestor atribuții, practicianul a învederat, prin raportul de activitate depus la dosarul cauzei la data de 27.01.2009, faptul că, în vederea preluării actelor și documentelor debitorului, s-a deplasat la sediul declarat al debitorului, constatând că nu se desfășoară activitate, administratorul nu a fost găsit și de asemenea nu au fost identificate bunuri care să poată fi valorificate în vederea acoperirii creanțelor, formulând propunerea de închidere a procedurii în condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006. A precizat totodată practicianul că, pentru creanțele neachitate nu se poate atrage răspunderea administratorului debitoarei conform art. 138 din Legea nr. 85/2006. Contrar susținerilor recurentei DGFP C-S, intenția practicianului de a propune închiderea procedurii colective, fără atragerea răspunderii patrimoniale, a fost notificată creditorilor, astfel cum rezultă din borderoul de expediție depus la dosarul de fond, judecătorul-sindic luând act de această comunicare încă de la data de 5 februarie 2009. Propunerii practicianului, de închidere a procedurii i s-a dat eficiență la data de 19 martie 2009, comitetul creditorilor având posibilitatea de a solicita autorizarea în sensul art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006; o astfel de cerere nu a fost formulată.
Conform art. 723.proc.civ. drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. În condițiile în care creditorii nu au înțeles să uzeze, anterior închiderii procedurii, de niciun mijloc pus la dispoziție de legea insolvenței pentru a cenzura activitatea practicianului, modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii colective, astfel cum au solicitat recurentele creditoare, nu se justifică.
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea judecătorului-sindic este temeinică și legală, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 85/ 2006, art. 312.proc.civ. urmează a se respinge recursurile creditoarelor AVAS și DGFP C-, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile creditoarelor AVAS, DGFP C- împotriva Sentinței civile nr. 130/JS/19.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL C- în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SRL PRIN LICHIDATOR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red. - 10.12.2009
Thred. - 2 ex - 11.12.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL CARAȘ-SEVERIN
Judecător-sindic: IONESCU TEODORA CORINA
Președinte:Raluca SuciuJudecători:Raluca Suciu, Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba
