Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 147/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 147/R-com
Ședința publică din 03 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de creditoareaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1209/C/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL RM. V-PRIN LICHIDATOR - cu sediul în Rm. V,-,. 1,. C,. 14, județul V și lichidatorulCABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ- cu sediul în Râmnicu V,-, -. E,. 7, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier - juridic pentru recurenta - creditoare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentanta recurentei - creditoare, având cuvântul, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia pe fond.
Consilier - juridic, având cuvântul pentru recurenta -creditoare, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a cererii privind antrenarea răspunderii personale și obligarea intimaților să suporte pasivul SRL până la concurența sumei de 7030 lei.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând:
Constată că prin sentința nr.1209 din 19 octombrie 2009, Tribunalul Vâlcea - judecător sindic a respins cererea în răspundere formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V împotriva pârâților, și.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 987/C din 7 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de debitoarea SC SRL Râmnicu V, în creditorilor fiind menționată creanța creditoarei Direcția -ă a Finanțelor Publice V în sumă de 7030 lei, fără ca în patrimoniul debitoarei să se descopere bunuri urmăribile.
Prin cererea înregistrată sub nr- și conexată la dosarul de faliment, creditoarea Direcția -ă a Finanțelor Publice Vas olicitat obligarea pârâților, și, în solidar, la plata sumei de 7030 lei reprezentând obligații ale societății debitoare SC SRL față de bugetul general consolidat al statului, cu motivarea că pârâții se fac vinovați de ajungerea debitoarei în încetare de plăți prin aceea că au folosit bunurile societății în interes personal și nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
În fapt, s-a arătat că debitoarea figurează în ultimul bilanț cu bunuri în valoare de 4.704 lei, bunuri ce nu se regăsesc faptic, ceea ce demonstrează fie că pârâții le-au folosit în interes propriu, fie că le-au ascuns. S-a mai susținut că neținerea contabilității în conformitate cu legea rezultă din faptul că pârâții nu au predat lichidatorului nici un document contabil. În drept, s-au invocat disp. art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința nr. 1416 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins cererea reclamantei, cu motivarea că de la data formulării cererii și până la momentul soluționării pârâții au predat lichidatorului atât evidența contabilă cât și bunurile evidențiate scriptic, astfel încât faptele menționate în acțiunea în răspundere nu se pot reține în sarcina pârâților.
Prin decizia nr. 236/R/C din 13 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul reclamantei Direcția -ă a Finanțelor Publice V, a casat sentința susmenționată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că se impune completarea raportului lichidatorului cuprinzând cauzele insolvenței, pentru a preciza dacă documentele contabile predate respectă cerințele legale de ținere a contabilității și dacă bunurile înscrise în aceste evidențe se află în patrimoniul societății.
La data de 31 august 2009, lichidatorul a întocmit și depus la dosar completarea raportului arătând că bunurile evidențiate scriptic în bilanțul de la 30 iunie 2006 reprezintă de fapt 19 telefoane mobile uzate moral care există faptic în patrimoniul debitoarei, fiind inventariate la data de 25 aprilie 2008, însă având o vechime de peste 9 ani, sunt lipsite de orice valoare economică.De altfel, din cauza imposibilității de valorificare a acestor singure bunuri din patrimoniu, debitoarea nici nu și-a putut achita obligațiile fiscale. Lichidatorul a mai precizat că după verificarea bilanțului, a balanței de verificare și a corespondenței scriptice a stocului de mărfuri rămas nevândut a constatat că nu se poate reține în sarcina pârâților faptele menționate de reclamantă în cererea introductivă.
Așa fiind, tribunalul a constatat că pârâții nu se fac vinovați de folosirea bunurilor în interes personal sau de ascundere a lor, deoarece activul patrimonial în concordanță cu evidența sa scriptică, a fost descoperit și inventariat în patrimoniul debitoarei. De asemenea, nu s-au dovedit elemente de ținere necorespunzătoare a evidenței contabile care să aibă o legătură cauzală cu intrarea debitoarei în insolvență.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs creditoarea DGFP V, care a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea art.3 pct.29, art.44 din Legea nr.85/2006 și a art. 73 alin.c și e din Legea nr.31/1990, pentru că intimații nu au asigurat o bună gestiune, iar faptul că debitoarea a acumulat datorii la contribuțiile pentru asigurările de sănătate demonstrează că administratorii și-au însușit sumele respective în interes personal, la fel ca și în situația TVA-ului colectat.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, ce se încadrează în dispoz.art.304 pct.9 și 3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Solicitarea de antrenare a răspunderii administratorilor s-a întemeiat pe dispozițiile art.138 lit.a, d și e din Legea nr.85/2006, anume: folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al unei terțe persoane, ținerea unei contabilități fictive sau neținerea ei în conformitate cu legea, deturnarea unei părți din activul persoanei juridice sau mărirea fictivă a pasivului acesteia.
Din raportul lichidatorului judiciar efectuat conform îndrumărilor deciziei de casare nr.236/13 martie 2009 Curții de APEL PITEȘTI, s-a conchis că mărfurile ce compun stocuri din evidența contabilă constau în 19 telefoane mobile second-hand scoase din uz, iar din lipsa de disponibilități datorate nevânzării telefoanelor nu s-au achitat obligațiile față de bugetul de stat în sumă de 2540 lei la care s-au adăugat dobânzi de 3843 lei și penalități de 630 lei. Nu s-a constatat de către lichidator nici o abatere în sarcina administratorilor, în sensul temeiurilor de drept invocate de recurentă, fiind depuse documentele contabile. Toate acestea stau la baza concluziei instanțe de recurs că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.138 lit.a,d și e din Legea nr.85/2006, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea pârâților.
Faptul că nu s-ar fi achitat contribuțiile pentru asigurările de sănătate sau taxa pe valoarea adăugată nu creează o prezumție de vinovăție în sarcina administratorilor potrivit dispozițiilor art.138 lit.a,d și e din Legea nr.85/2006, trebuind ca în speță să fie probată fie însușirea respectivelor bunuri, fie deturnarea părții din activul social în folosul administratorilor, ceea ce nu s-a demonstrat. Art.138 din Legea nr.85/2006 creează cadrul instituțional pentru antrenarea răspunderii administratorilor sociali, fără posibilitatea extinderii pentru alte ipoteze, cum se cere de către recurentă, și cu condiția îndeplinirii cerințelor avute în vedere de legiuitor. Or, din raportul lichidatorului rezultă fără echivoc că nu se poate reține vinovăția pârâților sub aspectul faptelor pretinse de recurentă.
În concluzie în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 1209/C/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SRL RM. V-PRIN LICHIDATOR - cu sediul în Rm. V,-,. 1,. C,. 14, județul V și lichidatorulCABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ- cu sediul în Râmnicu V,-, -. E,. 7, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI -. Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
TC/5 ex.
8.02.2010
Jud fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
