Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 152/ DOSAR NR-
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - judecător
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.702/Sind din 9 septembrie 2008, pronunțată de JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian l-sindic dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 martie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 26 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin acțiunea formulată lichidatorul judiciar al debitoarei falite PC, Expert a solicitat în contradictoriu cu pârâții și ca în temeiul art. 138 alin.1 lit.d și și g din Legea nr. 85/2006 să se dispună angajarea răspunderii materiale personale a acestora și să fie obligați în solidar la plata unei părți din pasivul debitoarei falite.
Prin sentința civilă nr. 702/9.09.2009 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta Expert împotriva pârâților și și în consecință a obligat pârâții în solidar să-i plătească din averea personală suma de 353.241,20 lei ce va fi adusă la masa credală a debitoarei PC -
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Conform tabelului definitiv consolidat și completat, depus la fila 67 din dosar, debitoarea are datorii în valoare totală de 345.241,20 lei.
Din cuprinsul bilanțului 31.12.2005 semnat de pârâta reiese că societatea avea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 111.970 lei, active circulante în valoare 4.449.441 lei.
La filele 41-43 din dosar au fost depuse contractele de mandat special încheiate de societate cu pârâtul, prin care a fost mandatat la încheierea unor contracte de închiriere și de vânzare-cumpărare. Însăși pârâta recunoaște prin întâmpinare, că pârâtul a îndeplinit funcția de director, deși nu au fost efectuate mențiuni în acest sens la Oficiul Registrului Comerțului, prezentând relevanță faptul că nu au fost prezentate documente și evidențe contabile care să permită verificarea legalității și realității acestor operațiuni.
Susținerile pârâtei cu privire la ținerea contabilității și a legalității operațiunilor patrimoniale nu sunt probate, această stare de fapt fiind reținută și de lichidatorul judiciar în cuprinsul rapoartelor întocmite de acesta.
Pentru a se putea verifica legalitatea transferurilor patrimoniale având ca obiect activele evidențiate în balanță, se impunea ca pârâții să depună o listă a transferurilor patrimoniale efectuate în ultimele 120 de zile anterior deschiderii procedurii, în contabilitatea debitoarei nefiind operate plățile, vânzările și compensările invocate.
privitoare la mijloacele de transport nu sunt de asemenea operate, nefiind depuse documentele contabile încheiate cu această ocazie.
Pârâta nu a depus documentele aferente acestor transferuri.
Faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile, conform art.33 din lege, creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetarea de plăți, prezumție care nu a fost răsturnată prin probele produse în cauză.
Nu prezintă relevanță faptul ca societatea a făcut obiectul unui control efectuat de Direcția de Control Fiscal deoarece nu au fost prezentate actele de control întocmite cu această ocazie.
Răspunderea delictuală operează și pentru culpa cea mai ușoară, obligația de a ține evidența contabilă conform legii rezultând din dispozițiile art.73 alin.1 lit. c și alin.2, ale art.134 alin.1și 2 și ale art.181 din Legea nr.31/1990, precum și din cele art. 11 alin.4 din Legea nr. 82/1991 republicată.
Înregistrarea corectă în contabilitate a operațiunilor efectuate reprezintă pentru creditori o garanție că operațiunile au fost legale, că pot fi verificate și că își vor putea recupera creanțele din bunurile înregistrate în contabilitate.
Având în vedere faptul că potrivit art.72 din Legea nr. 31/1990 obligațiile și răspunderea administratorilor sunt guvernate de regulile privitoare la mandat instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil.
Astfel, din cuprinsul rapoartelor întocmite de administratorul judiciar în dosarul de faliment rezultă că administratorul debitoarei nu a predat documentele contabile ale societății fapt ce creează prezumția că pârâții care au avut exercitat funcții de conducere în societate nu au procedat la organizarea acesteia în conformitate cu legea.
În lipsa acestora lichidatorul nu a putut verifica legalitatea operațiunilor patrimoniale efectuate anterior și ulterior deschiderii procedurii ceea ce creează prezumția că starea de insolvență se află în legătură de cauzalitate directă modul în care a fost condusă contabilitatea.
Aceasta deoarece pasivul debitoarei cuprinde toate datoriile care se regăsesc în patrimoniul acesteia, fiind egal cu totalitatea capitalurilor de care dispune societatea, indiferent de originea acestora, și care se găsesc înscrise în posturile pasivului bilanțier.
Dacă societatea a ținut o contabilitate riguroasă, acest prejudiciu se regăsește, în activul societății, sub forma unei creanțe, care are, în pasiv un corespondent echivalent.
Plățile pe care debitoarea le-a efectuat în luna precedentă declarării stării de insolvență către anumiți parteneri comerciali nu sunt plăți către furnizorii de utilități care ar releva intenția de a menține în activitate societatea. Nefiind prezentată lista plăților și transferurilor patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive și actele societății pentru a se putea verifica toate sumele plătite prin raportare și comparative cu graficul scadențelor și clauzelor contractuale.
În temeiul art.138 din lege, partea din pasiv la suportarea căreia pot fi obligați conducătorii societății este egală cu valoarea prejudiciului produs prin faptele culpabile ale acestora.
In cauză au fost produse dovezi privind efectuarea actelor de administrare de către ambii pârâți care nu au făcut dovada ținerii contabilității în conformitate cu legea, nu au justificat lipsa activelor contabile și au efectuat plăți preferențiale către creditori în luna precedentă încetării plăților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și solicitând în temeiul art. 304 Cod procedură civilă modificarea în tot în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului pârâții arată următoarele:
S-a reținut greșit că pârâta nu a probat ținerea contabilității. În urma acuzației lichidatorului, recurenții au răspuns prin notă de ședință arătând că registrul inventar, registrul jurnal și cartea mare nu le-au fost cerute niciodată de lichidator. Acestea au fost întocmite legal și au fost puse la dispoziția instanței și a lichidatorului însă instanța le-a ignorat.
Instanța a reținut că nici legalitatea operațiunilor patrimoniale nu este probată, însă recurenții au arătat că nu există transferuri patrimoniale în cele 120 zile anterior deschiderii procedurii. Singurul dubiu ar putea fi legat de autoutilitara Mercedes Sprinter care a fost dată principalului furnizor al debitoarei DISTRIBUTION. Însă nu poate fi considerată transfer patrimonial această tranzacție, întrucât recurenții au cedat în fapt un contract de leasing asupra unui bun mobil ce nu era în proprietatea lor, ci se află doar în posesia acestora prin chirie, urmând să devină proprietatea acestora la sfârșitul perioadei de leasing. Având în vedere că acest contract a fost compensat cu principalul furnizor de marfă al societății Aline Distribution și înainte de declanșarea procedurii de constatare a stării de insolvență, nu se poate spune că această tranzacție a fost făcută în beneficiul personal al asociatului sau directorului sau în detrimentul debitoarei.
Instanța a reținut că transferurile privitoare la mijloacele de transport nu sunt de asemenea operate nefiind depuse documentele contabile încheiate cu această ocazie.
Referitor la celălalt autovehicul care se regăsește în rulajele corespunzătoare mijloacelor de transport, acesta a fost un autoturism OPEL, arată că a fost vândut cu mult timp în urmă însă în prima Jaa nului 2006.
Toate documentele există și contabilitatea fost ținută legal.
Documentele cerute de lege au fost depuse de prima dată la tribunal în cele 10 zile de la introducerea cererii de insolvență. Este adevărat că jurnalul de vânzări, jurnalul inventar și cartea mare nu au fost depuse la acea dată, dar doar din motivul că nu a considerat că acestea sunt incluse în documentele prevăzute de art. 33 din Legea 85/2006.
Pârâții au depus lista plăților, nu există transferuri patrimoniale, s-au depus documentele contabile cerute de lege sau la care s-a făcut referire în dosar pentru că de cerut de către lichidator, nu ni s-a cerut niciodată nici un act.
Lichidatorul a depus întâmpinare arătând următoarele:
Cesiunea contractului de leasing este transfer patrimonial și are valoarea facturată, mai mult este o plată preferențială, avantajând un creditor în dauna celorlalți.
Rezultatele controalelor efectuate de Direcția de Control Fiscal B nu sunt pertinente, sunt tematice și nu știm ce cuprind.
Recurenții nu spun nimic despre nereflectarea în balanțele financiare a vânzărilor/ cesiunilor de contract de leasing privind autovehiculele (145.930,61 lei) și nici lista de plăți a efectuării unor plăți preferențiale (în cele 120 zile anterioare încetării de plăți) în valoare de 423.086,78 lei. Aceste date sunt extrase prin compararea balanțelor financiare datate 31.12.2005 și 28.02.2006 aflate la dosarul de insolvență.
lichidatorului se bazează pe compararea sumelor contabile puse la dispoziție chiar de recurenți. Susținerea că bunurile de la și M n-ar fi fost recuperate este falsă.
Neindicarea transferurilor patrimoniale efectuate în cele 120 zile anterioare încetării de plăți, în lista de plăți efectuate și depusă la dosar de recurenți, nu este de natură să-i disculpe pe aceștia ci, dimpotrivă, când s-a greșit cu ocazia întocmirii listei de plăți sau cu ocazia întocmirii balanțelor financiare pentru că cifrele nu permit ca acestea să fie simultan corecte.
S-a dovedit neținerea contabilității și existența unor plăți preferențiale, lipsa faptică a unor active contabile prezente în balanțe.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și probele dosarului, cu motivele de recurs formulate, Curtea constată că recursul este parțial fondat.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează. Simpla reprezentare a faptului că, prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate de lege, se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea stării de insolvență, este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și este cauzat societății și indirect creditorilor, prin diminuarea obiectului dreptului de gaj la acestora.
Răspunderea administratorilor și a directorilor este o răspundere delictuală solidară care are un dublu temei, respectiv starea de insolvență și săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Poate fi antrenată și răspunderea administratorilor de fapt, care deși nu mai figurează la registrul comerțului, au efectuat în continuare acte specifice funcției de administrator, cum ar fi semnarea de contracte, instrumente de plată bancară.
Însăși pârâta recunoaște prin întâmpinare că l-a angajat pe pârâtul în funcția de director al debitoarei, calitate în care a încheiat acte de administrare. De altfel, art. 138 din Legea nr.85/2006 reglementează nu doar răspunderea administratorilor ci și a directorilor, în măsura săvârșirii faptelor prevăzute de lege, în măsura în care au avut puteri de reprezentare.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr.85/2006 se poate săvârși prin ținerea unei contabilități fictive, constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false, de natură să denatureze situația financiară a debitorului, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale sau prin dosirea unor documente contabile, în scopul denaturării situației financiare.
S-a reținut greșit că pârâții nu au ținut contabilitatea conform dispozițiilor legale, la dosar s-au depus ulterior documentele contabile cerute de lege, respectiv balanțe de verificare, registre, bilanțuri contabile și alte acte contabile cerute de lege.
Fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit. din Legea nr.85/2006 este o faptă comisivă, se referă la efectuarea unor plăți cu preferință unui creditor a cărui creanță nu este scadentă, în dauna celorlalți creditori cu creanțe scadente, în luna precedentă încetării plăților, în condițiile cunoașterii declinului financiar și iminenței încetării plăților.
Nu s-a dovedit că pârâții ar fi efectuat transferuri patrimoniale în ultimele 120 zile anterior deschiderii procedurii neînregistrate în contabilitate.
Din raportul lichidatorului judiciar rezultă că debitoarea a efectuat operațiuni comerciale după introducerea de câtre debitoare a cererii de deschidere a procedurii falimentului nereflectate în contabilitate, care nu au relevanță în acțiunea în atragerea răspunderii administratorului având în vedere că art. 138 din Legea nr.85/2006 se referă la conduita administratorilor care a determinat intrarea debitoarei în stare de insolvență, anterioară cererii de deschidere a procedurii.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006 este o faptă comisivă, se referă la deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății pentru diminuarea activului patrimonial în scop personal, în dauna creditorilor, scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății sau ascunderea lor și la mărirea fictivă a pasivului societății, prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive sau prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii.
Pentru soluționarea strictă a acțiunii în răspunderea administratorului și nu a altor aspecte prevăzute de Legea insolvenței, interesează faptele administratorilor care au dus la intrarea debitoarei în stare de insolvență, deci anterioare cererii de deschidere a procedurii și nu faptele săvârșite în timpul procedurii falimentului.
Din cuprinsul bilanțului 31.12.2005 semnat de pârâta reiese ca societatea avea în patrimoniu active imobilizate în valoare de 111.970 lei din care 2710 lei imobilizări necorporale, 109.260 lei imobilizări corporale și active circulante în valoare 4.449.441 lei din care - lei stocuri, - lei creanțe neîncasate și 1789 lei casa și conturi.
În ceea ce privește imobilizările corporale, pârâții au dovedit că la 25.01.2006 au cesionat societății SC SRL autoturismul MERCEDES deținut în baza unui contract de leasing în contul unei datorii, deci după introducerea cererii de deschidere a procedurii, ca atare nu se încadrează în dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, în consecință, valoarea de 101.660,36 lei care este valoarea de inventar a autoturismului conform contractului de leasing la care a fost înscris în balanța financiară din 28.02.2006 trebuie scăzută din suma de activelor imobilizate de 111.970 lei, care se reduce astfel la suma de 10.310 lei
Cu privire la vânzarea autoturismului Opel nu s-a făcut nici o dovadă în dosar.
Pârâții nu au dovedit lipsa faptică a activelor imobilizate în sumă de 10.310 lei, a stocurilor în valoare de 153.199 lei și a sumei de 1789 lei casă și conturi, active care nu au putut fi prezentate de administratori, dar nici justificată lipsa acestora.
Acest fapt creează prezumția ascunderii sau deturnării acestor bunuri de către pârâți, de vreme ce activele imobilizate și stocurile menționate figurează în patrimoniul debitoarei și nu se mai găsesc, nejustificându-se nici legala ieșire a acestora din patrimoniu, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr.85/2006.
Există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârât și prejudiciul reținut, deoarece în situația în care s-ar fi identificat bunurile înscrise în bilanțul debitoarei ca active imobilizate și stocuri s-ar fi putut achita o parte din creanțele debitoarei.
Nerecuperarea creanțelor debitoarei nu se încadrează între faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006 care să atragă răspunderea administratorilor.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea va admite în parte recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței Tribunalului Brașov care va fi modificată în parte, sub aspectul sumei care va fi suportată de pârâți care se va reduce de la 353.241,20 lei la - lei, respingându-se celelalte pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 702/Sind /9.09.2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta EXPERT împotriva pârâților și .
Obligă pârâții în solidar să suporte din averea personală o parte din pasivul debitoarei PC, în sumă de 165.298 lei,în loc de 353.241,20 lei.
Menține celelalte dispoziții al sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 19.03.2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red.:./ 27.03.2009
Tehnored: /27.03.2009/ - 2 ex -
Judecător-sindic:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
