Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1533/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1533
Ședința publică de la 13 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții și G împotriva sentinței nr. 386 din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul O l t- Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator judiciar al debitoarei SC -GRUP SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți personal și asistați de avocat și lichidatorul judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, lichidatorul judiciar depune copia procesului verbal din 27.03.2005 copia unei declarații dată de numitul la data de 16.02.2006, un exemplar fiind comunicat apărătorului recurenților.
Avocat nu solicită amânarea cauzei pentru observarea înscrisurilor ce i s-au comunicat.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru recurenții pârâți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii formulată de lichidatorul judiciar ca fiind prescrisă. Pe fondul cauzei, susține că administratorii sociali nu au întreprins acțiuni de natura celor care ar putea atragere răspunderea lor, starea de insolvență a debitoarei datorându-se în principal, condițiilor climaterice existente în anii 2001 și 2002.
Lichidatorul judiciar solicită respingerea excepției privind prescripția dreptului la acțiunea având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor, susținând că cererea este formulată în termen față de data numirii sale în calitate de lichidator și de data preluării arhivei debitoarei. Pe fond, susține că în cauză există dovezi care atestă că recurenții au săvârșit fapte de natură a determina atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv folosirea bunurilor persoanei juridice în interes propriu, vânzarea activelor societății și însușirea prețului, etc.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.386/09.06.2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul O l t-Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis acțiunea lichidatorului judiciar, s-a dispus ca pasivul de 292.000 lei - să fie suportat de pârâți, iar suma să intre în averea debitoarei pentru acoperirea pasivului.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că acțiunea este întemeiată, raportat la obiectul și temeiul juridic al acesteia (răspunderea administratorilor în baza dispozițiilor art. 138 lit. a,d,c,g, Legea 85/2006).
Prin decizia nr. 232 din 13 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a admis recursul declarat împotriva sentinței nr. 97/2007, care a fost modificată în sensul respingerii ca prescrisă a acțiunii având ca obiect anularea unor acte juridice ale debitoarei, însă această soluție nu împietează asupra inexistenței răspunderii organelor de conducere.
S-a constatat că pârâții au folosit bunurile persoanei juridice în folos propriu, că au dispus continuarea activității debitorului în interes propriu, ceea a dus la încetarea plăților, fiind înlăturată apărarea acestora în sensul că insolvența s-a datorat calamităților din agricultură din anii 2002 - 2003.
În anul 2004 pârâții au încheiat contracte de prestării servicii cu terții, folosind utilajele și carburanții, deși starea de insolvență era previzibilă.
Bonurile de consum nr.68/24.02.2002 și nr. 69/30.09.2002, conform cărora s-a trecut pe costuri o cantitate de 11.977 litri motorină, respectiv costuri materiale, nu au la rubrica "primitor" vreo semnătură, iar utilajele fuseseră achiziționate de administratorii sociali ai debitoarei, ceea ce dovedește săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006.
S-a reținut că pârâții nu au respectat dispozițiile Legii contabilității, nu au întocmit registrul jurnal, registrul inventar, nu au efectuat inventarul patrimoniului, nu au ținut evidența imobilizărilor corporale, făcând imposibilă identificarea bunurilor.
Din registrul de casă din 18.09.2002, rezultă incidența faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. G, dispunându-se plata cu preferință a unui creditor în dauna celorlalți.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că instanța nu a făcut o analiză obiectivă a situației de fapt și a respins nejustificat probele administrate în apărare.
Textul de lege prevede ca o parte din pasiv să fie suportat de organele de conducere, ori, în speță s-a dispus ca întreg pasivul să fie suportat de către foștii administratori.
Răspunderea reglementată de Legea 86/2006 este o răspundere civilă delictuală, astfel că trebuie întrunite următoarele elemente: prejudiciul, fapta, raportul de cauzalitate și culpa.
S-a arătat că, din procesul-verbal nr.5652/03.09.2004, încheiat de DGFP O, rezultă că la 31.12.2001 societatea avea un profit de 2.609.282.097 lei, repartizat pe dividende, care nu au fost încasate din lipsă de disponibil, asociații hotărând ca în contul dividendelor să se repartizeze mijloace fixe din patrimoniu, pentru care s-a achitat și impozitul.
Asociații nu au avut intenții frauduloase, nu și-au însușit bunurile cu intenția de a falimenta societatea.
Activitatea a continuat cu costuri mari, contravaloarea întreținerii utilajelor a fost suportată de către asociați din patrimoniul propriu, iar în perioada 2002-2003, culturile agricole au fost calamitate 100%.
Cu privire la activitatea contabilă, recurenții au arătat că societatea a avut contabil angajat, de la care s-a ridicat întreaga arhivă, că toate documentele contabile sunt semnate de către acesta, iar activitatea respectivă era supusă controlului legal al altor organe și nu al recurenților pârâți.
Ulterior, prin cererea din 10 octombrie 2008, recurenții au invocat motivul de ordine publică privind prescripția dreptului de a solicita antrenarea răspunderii, deoarece de la data hotărârii de deschidere a procedurii până la înregistrarea acțiunii lichidatorului, au trecut peste trei ani.
A fost depusă sentința nr.352/24.05.2004, pronunțată în dosarul nr.12/F/2004 și copia raportului de expertiză efectuat în dosar.
Lichidatorul a depus, în apărare, copia procesului-verbal din 27.03.2005.
Criticile formulate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 pr.civ.
Recursul este fondat.
Prin cerere separată, recurenții au completat motivele inițiale, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune, care constituie un motiv de ordine publică, ce poate fi invocat oricând.
Potrivit art.139 din Legea 85/2006, acțiunea prevăzută la art.138 (antrenarea răspunderii) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii.
Legea stabilește momentul când începe să curgă termenul de prescripție de 3 ani, respectiv din momentul în care a fost cunoscut sau trebuia cunoscut cel vinovat de apariția insolvenței.
Persoanele cărora le este imputabilă apariția insolvenței se menționează în raportul amănunțit care se întocmește în cel mult 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar, potrivit art.20 lit.b din Legea 85/2006.
În speță, prin sentința nr.352 din 24 mai 2004, s-a deschis procedura, desemnându-se și administratorul judiciar, care trebuia că întocmească raportul amănunțit prevăzut de lege, în 60 de zile, astfel că cel mai târziu la expirarea acestui termen -26 iulie 2004, trebuia cunoscută persoana vinovată de apariția insolvenței.
Potrivit art.5 din lege, lichidatorul judiciar este un organ care aplică procedura, acesta continuând activitatea și atribuțiile administratorului judiciar desemnat prin hotărârea de deschidere cât și ale lichidatorului pe care, eventual l-a înlocuit.
Prin urmare, nu poate fi primită apărarea lichidatorului, în sensul că termenul de prescripție a început să curgă de la data numirii sale, o astfel de măsură neconstituind o cauză de întrerupere a cursului prescripției, după cum nici preluarea arhivei debitoarei pe parcursul derulării procedurii, nu întrerupe prescripția, acest din urmă demers trebuia să se efectueze imediat după deschiderea procedurii.
Pe de altă parte, legea impune condiția ca împlinirea termenului de 3 ani să nu fie mai devreme de 2 ani de la deschiderea procedurii, ceea ce înseamnă că în anumite cazuri, termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă anterior deschiderii procedurii, când se cunosc persoanele vinovate, însă cel mai târziu acestea trebuiau cunoscute la expirarea termenului de 60 de zile, când raportul amănunțit trebuia întocmit.
Cum acțiunea de antrenare a răspunderii s-a înregistrat la 24 septembrie 2007, după împlinirea termenului de 3 ani de la data la care trebuiau cunoscute persoanele vinovate de apariția insolvenței, aceasta este prescrisă, situație în care nu se mai impune analizarea motivelor de nelegalitate invocate de fondul cauzei.
În temeiul art.312 alin.1 și 3 pr.civ. se va admite recursul, se va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii de antrenare a răspunderii, ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții domiciliat în comuna, jud. și G cu domiciliul în O,-, jud. O împotriva sentinței nr. 386 din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul O l t- Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul cu domiciliul în C,-,. 21-36.2,. 4 lichidator judiciar al debitoarei SC -GRUP SRL
Modifică sentința nr. 386 din 09.06.2008 pronunțată de Tribunalul O l t- Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în sensul că respinge acțiunea ca prescrisă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
14 2008
Jud. red. TD/2.12.2008
Tehnored. MP
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
