Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1550/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1550R
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.207F din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și CABINET DE INSOLVENȚĂ lichidator al - SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În cadrul probei cu înscrisuri încuviințată la termenul anterior, apărătorul recurentului depune la dosar la termenul de față înscrisuri în susținerea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulată în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006, ca nefondată. Lichidatorul judiciar în raportul întocmit a reținut că recurentul ar fi folosit bunurile societății în interes propriu. Potrivit adresei depusă la dosar și emisă de către Poliția Municipiului U rezultă că în perioada întocmirrii raportului de către lichidator, actele contabile ale societății debitoare se aflau la acestă instituție pentru efectuarea unei expertize în dosarul penal. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 24.04.2009 la Tribunalul Ialomița, înregistrată distinct sub nr-, privind cauza constituind obiectul dosarului -, referitoare la procedura insolvenței deschisă împotriva debitorului - SRL, lichidatorul-reclamant "Cabinet Individual de Insolvență " a solicitat atragerea răspunderii materiale pentru pasivul debitorului față de pârâtul în temeiul art.138 alin.1 lit.a, c, d, e, f, din Legea 85/2006.
Prin sentința comercială nr.207 F pronunțată la 26.05.2009 în dosarul nr- Tribunalul Ialomița, prin Judecătorul sindic, a admis în parte cererea lichidatorului, obligând pârâtul să suporte din pasivul debitorului suma de 186.836 lei.
Pentru a pronunța aceasta sentință comercială tribunalul a reținut că potrivit raportului lichidatorului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, aceasta din urmă avea în patrimoniu active imobilizate în sumă de 3800 lei și active circulante în valoare de 183.036 lei, administratorul social nu a ținut contabilitatea conform legii, a practicat un management defectuos, sustrăgându-se de la plata obligațiilor și folosind sumele respective pentru susținerea unei activități curente ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți. De asemenea, pârâtul nu a făcut demersuri pentru recuperarea creanțelor societății și nu a predat lichidatorului actele prevăzute de art.28 lit.a din Legea 85/2006. Creanțele împotriva debitorului, în valoare de 73324 lei, înscrise în tabelul obligațiilor nu au putut fi recuperate în cadrul procedurii insolvenței.
Pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.a, în sensul că a folosit bunurile societății (activele imobilizate și circulante menționate anterior) în interes propriu, altfel din valorificarea lor se puteau plăti creanțele împotriva debitorului.
Dar, chiar dacă pârâtul nu a prezentat documentele contabile, nu se poate susține că prin activitățile negative invocate de reclamant s-a ajuns la starea de insolvență a debitorului. Pentru a se atrage răspunderea pârâtului și în temeiul art.138 lit.c, d și f trebuia ca reclamanta să probeze faptele prin care acesta a încălcat dispozițiile Legii 82/1991 precum și legătura de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență. Existența unui prejudiciu nerecuperat (constând în creanțele debitorului față de terți persoane) nu constituie o premisă obligatorie și suficientă pentru atragerea răspunderii.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâtul a declarat recurs, timbrat și în termen legal, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în totalitate a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu prevederile art.304 pct.9 pr.civilă că invocarea prevederilor art.138 alin.1 lit.a din Legea 85/2006 nu atrage automat răspunderea administratorului, legiuitorul neinstituind nici o prezumție legală de răspundere ci posibilitatea atragerii răspunderii doar după administrarea unor probe concludente în acest sens. Tribunalul a reținut răspunderea pârâtului pentru motivul că nu au fost identificate de lichidator, în cadrul procedurii, active imobilizate în sumă de 3800 lei și active circulante în valoare de 183.036 lei, în lipsa unor probe din care să rezulte fără dubiu că pârâtul ar fi folosit activele respective în folosul propriu sau al altor persoane. Cererea de atragere a răspunderii a fost însoțită doar de rapoartele întocmite de lichidator în temeiul art.59 din Legea 85/2006, respectiv, referitor la închiderea procedurii. Referirile din raport la activele imobilizate și circulante au fost luate de pe site-ul Ministerului d e finanțe iar aprecierea referitoare la nedepunerea documentelor societății nu ține cont de faptul că acestea au fost ridicate imediat după deschiderea procedurii împotriva debitorului, de către organele din poliție care, ulterior, este posibil să le fi predat organelor fiscale.
În realitate, activele imobilizate în valoare de 3.800 lei nu mai existau în patrimoniul debitoarei la data de 31.12.2008, suma de 109.712 lei, respectiv, suma de 73.324 lei, reprezintă conturi din care a fost plătită chiria pentru trei microbuze închiriate de deținător, respectiv, creanțe pe care debitorul trebuie să le recupereze de la terțe persoane și care sunt compensate, de altfel, până la concurența sumei de 45.000 lei.
Oricum, în cauză nu s-a făcut nici dovada raportului de cauzalitate dintre fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit. și apariția stării de insolvență a debitorului.
În susținerea recursului s-au depus la dosar înscrisuri.
Intimatul reclamant nu a formulat susțineri sau probe în apărare.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea reține că recursul formulat este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În raport cu prevederile art.138 alin.1 din Legea 85/2006 răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere, pentru pasivul debitorului în procedura insolvenței poate fi atrasă doar dacă sunt îndeplinite condițiile privind săvârșirea unei fapte ilicite, existența prejudiciului specific, a legăturii de cauzalitate dintre fapta săvârșită și ajungerea debitorului în stare de insolvență și a vinovăției pârâtului. Condițiile menționate trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ iar îndeplinirea condițiilor respective trebuie probată, în raport cu prevederile art.1169 Cod civil, dispozițiile art.138 din Legea 85/2006 neinstituind nici o prezumție legală sub acest aspect.
Prin sentința atacată prima instanță a admis în parte cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului, reținând săvârșirea de către acesta din urmă doar a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a din legea insolvenței și apreciind că răspunderea trebuie atrasă doar pentru partea din pasivul debitorului având legătură cu această faptă, respectiv suma reprezentând valoarea activelor circulante și imobilizate.
În ceea ce privește celelalte fapte invocate de reclamant în sarcina pârâtului, tribunalul a reținut că nu s-a probat săvârșirea acestora și, de altfel, nici legătura de cauzalitate dintre acestea și apariția stării de insolvență a debitorului, neconsiderând întemeiată sub acest aspect cererea de atragere a răspunderii.
Pentru a reține atragerea răspunderii pârâtului în raport cu prevederile art.138 lit.a tribunalul a avut în vedere, sub aspect probatoriu, mențiunile din raportul întocmit de lichidatorul desemnat în cauză privind cauzele și împrejurările intrării debitorului în stare de insolvență, mențiuni referitoare la faptul că în anul 2007 erau înregistrate în patrimoniul debitoarei active imobilizate în sumă de 3800 lei și active circulante în valoare de 183.036 lei, care după deschiderea procedurii nu au mai fost găsite de lichidator. În absența unor documente care să le justifice lipsa sau eventuala utilizare a valorii activelor respective în activitatea debitorului lichidatorul a apreciat în sensul folosirii de către pârât a bunurilor arătate în interes propriu. La aceste mențiuni prima instanță a adăugat faptul că dacă activele în discuție ar fi fost valorificate, sumele obținute puteau acoperi pasivul societății debitoare.
Or, singurul aspect din aceste mențiuni a cărui probare poate fi reținută îl constituie înregistrarea în anul 2007 în patrimoniul debitorului a unor active circulante și indisponibilizate în valoarea totală de 186.836 lei și aceasta doar în măsura în care raportările debitorului în acest sens către organele fiscale sunt valabile. Raportul lichidatorului nu are valoare probatorie în sine, cu excepția unor constatări de fapt personale ale lichidatorului în îndeplinirea unor atribuții legale, nefiind instituit de lege în acest sens, ci constituind doar o premisă în acțiunea de atragere a răspunderii, în sensul că, practic, stă la baza redactării acestei acțiuni de către lichidator și dacă i s-ar recunoaște valoarea de mijloc de probă în sine, acțiunea s-ar proba prin sine însăși, ceea ce nu este de admis. În cauză, la dosarul cauzei lichidatorul nu a indicat sau atașat alte probe, în raport cu care să se dovedească folosirea de către pârât a activelor menționate în interesul propriu sau al altor persoane. Aprecierile lichidatorului și, respectiv, ale judecătorului sindic în acest sens nu sunt justificate și/sau probate, neputându-se reține în susținerea lor nici eventuale prezumții legale sau judecătorești. Prin urmare, atragerea răspunderii pârâtului în baza art.138 lit.a s-a făcut în mod greșit de către tribunal, iar condițiile în care nu s-a probat în mod concludent săvârșirea de către pârât a faptei vizând folosirea bunurilor societății debitoare în interesul său sau al altor persoane. De altfel, în măsura în care săvârșirea faptei de către pârât ar fi fost dovedită de lichidator, în condițiile legii, ar fi trebuit dovedită îndeplinirea în mod cumulativ și a celorlalte condiții legale, referitoare la raportul de cauzalitate, prejudiciu și vinovăție, în lipsa dovezilor în acest sens nepunându-se nici problema administrării vreunei probe contrare de către pârât în recurs. În consecință, sentința recurată trebuie apreciată ca netemeinică și nelegală, în realitate cererea de atragere a răspunderii pârâtului fiind neîntemeiată în totalitate.
Având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.312 alin.1 pr.civ. va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul, domiciliat în Comuna, Județul I împotriva sentinței comerciale nr.207F din 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL cu sediul în Comuna, Județul I și CABINET DE INSOLVENȚĂ lichidator al - SRL cu sediul în C,-, -M2,.C,.4,.57, Județul
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Aurică
I
GREFIER,
Red. Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul Ialomița - Secția Comercială
Judecător sindic -
Președinte:Cosmin Horia MihăianuJudecători:Cosmin Horia Mihăianu, Iulia Prelipcean, Aurică
