Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 156/
Ședința publică din 26 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 1141/SIND din 13 noiembrie 2008, pronunțate de judecătorul - sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 19 martie și respectiv 26 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de fata:
Constată că prin sentința civila cu nr. 1141/sind/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov -Secția Comerciala și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta având ca obiect atragerea răspunderii acesteia din urmă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, pârâta a fost administrator și asociat al societății debitoare până în anul 2003 când a cesionat părțile sociale și nu a mai avut calitatea de administrator al acestei firme. Acest fapt rezultă din răspunsul la interogatoriul luat pârâtei precum și din adresa PJ. B - Serviciul de Investigare a Fraudelor nr. 31223/14.09.2005 ( fila 26 - dosar nr. 340/F/27.05.2005).
Din expertiza efectuată cu ocazia rejudecării și completată cu răspuns la obiecțiuni, care a analizat în extenso raporturile societății debitoare cu organul fiscal se rețin în rezumat următoarele aspecte și anume că organul fiscal a cunoscut din anul 2003 existența cesiunii anterior arătată, dovada fiind că în perioada 2003 - 2005 s-au efectuat o serie de sesizări și plângeri penale împotriva administratorilor desemnați cu ocazia cesiunii din 2003. Expertul mai precizează că pârâta a depus, până în 2002, bilanțuri financiar - contabile, a ținut contabilitatea la zi și nu a ascuns activul societății. Se menționează și faptul că la încheierea actului de cesiune toate facturile și documentele fiscale au fost predate noilor asociați ( fila 250). Cu privire la suma de 49.009.019 lei expertul concluzionează că răspunderea aparține noilor asociați care au preluat societatea cu sarcinile și obligațiile ei.
În final expertul concluzionează în răspunsul la obiecțiuni că obligațiile de plată către bugetul de stat nu aparțin pârâtei.
În raport de cele arătate mai sus și respectiv în raportul de expertiză contabilă, așa cum aceasta a fost completată prin răspunsul la obiecțiuni instanța concluzionează că nu este suficientă neținerea contabilității conform cu legea, ci mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență. Ori, sub acest aspect din probele administrate nu rezultă culpa pârâtei.
Cât privește fapta prevăzută de art. 138 (1) lit. e din Legea nr. 85/2006, fostul art. 137 lit. e din Legea nr. 64/1995 republicată, expertiza efectuată în cauză nu a relevat că pârâta, în calitatea ei de administrator al societății până în anul 2003, ar fi efectuat operațiuni contabile care să fi dus la deturnarea sau ascunderea vreunei părți din activul persoanei juridice ori să se fi mărit în mod fictiv pasivul acesteia, ceea ce presupune, potrivit practicii judiciare, schimbarea destinației unor bunuri ce aparțin societății și / sau respectiv prezentarea unor obligații patrimoniale fictive.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs reclamanta Direcția Generala a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru nelegalitate, motivându-se că greșit prima instanță a reținut că nu poate fi angajată răspunderea materială a pârâtei - în calitate de fost administrator a societății - întrucât din probele administrate în cauză rezultă că aceasta nu a întreprins demersurile necesare pentru stingerea obligațiilor societății debitoare față de bugetul de stat, prin aceea că nu a ținut evidența contabilă conform legii contabilității.
Mai arată recurenta că s-a înscris la masa credală cu suma rezultată din Decizia de impunere cu nr. 239/2/D/2005/17.01.2005 față de data creanțelor bugetare și față de faptul că pârâta nu a înscris în Registrul Comerțului contractul de cesiune încheiat la 07.04.2003. În raport de această situație recurenta susține că nu se poate reține respectarea de către pârâtă a legislației fiscale și că ea este singura ținută a răspunde patrimonial în temeiul art. 137 lit.b din Legea nr.64/1995 - în vigoare la data încetării plăților către bugetul de stat.(în prezent art. 138 alin. 1 lit.e din Legea nr. 85/2006).
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința modificării în tot a acesteia și admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată de reclamanta
Recursul este scutit de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacata, față de motivele invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
În speță nu sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, pentru a putea fi obligată la plata unei părți din pasivul societății în temeiul art. 137 lit. d si e din Legea nr. 64/1995 (în prezent art. 138 lit.d si e din Legea nr. 85/2006).
Nu este dovedită culpa pârâtei pentru ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare și nici legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite pretins a fi fost săvârșite de pârâta susmenționată și prejudiciul produs societății respective.
Pârâta intimată a avut calitatea de administrator al societății până la data de 07.04.2003 când aceasta și-a cesionat - prin act autentic toate părțile sociale către alte doua persoane. (acte filele 24-34 dosar 146/F/2005 al Tribunalului Brașov ). Prin actul autentificat sub nr. 1201/2003 la BNP pârâta - în calitate de cedentă - a convenit cu cei doi cesionari - cetățeni moldoveni - ca aceștia din urmă să "preia toate drepturile și obligațiile ce decurg din deținerea părților sociale cesionate", prevăzându-se în mod expres în conținutul actului că cesionarii au cunoștință de starea de fapt și de drept a societății
Prin declarațiile aflate la filele 28 din dosarul susmenționat cei doi cesionari au menționat că preiau pe proprie răspundere toate creanțele, debitele si operațiunile care provin din toata activitatea desfășurata"din urma până în prezent"de către societatea debitoare respectivă.
Este cert deci că la data promovării de către reclamanta recurentă Bac ererii de deschidere a procedurii insolvenței față de debitoarea (12.11.2003) pârâta intimată nu mai avea calitatea de administrator al debitoarei, aspect cunoscut de către recurenta reclamantă în condițiile în care împotriva respectivei societăți fuseseră demarate verificări financiar contabile de către organele de poliție.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei reclamante în sensul culpei pârâtei pentru nerespectarea legislației în vigoare întrucât obligația de înscriere la Registrul Comerțului a actului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr. 1201/2003 le- revenit în exclusivitate noilor administratori ai societății potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 26/1990.
Pe de alta parte, din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că "ieșirea bunurilor din bilanțul contabil la data de 31.12.2002 din gestiunea societății a fost făcută pe baza unor documente legale".
Faptul că în contabilitatea societății debitoare au existat deficiențe până la data cesionării părților sociale de către pârâta intimată nu duce automat la concluzia că aceasta din urma este răspunzătoare de ajungerea debitoarei în stare de insolventă. Dupa cum arată recurenta reclamanta, plățile societății către bugetul de stat au încetat a fi făcute abia la data de 25.04.2003, adică ulterior actului de cesiune, ceea ce exclude orice culpă a pârâtei în sensul arătat mai sus.
Nu este dovedită în cauză nici incidența temeiului de răspundere prevăzut de art. 138 alin.1 lit.e din Legea nr. 85/2006, din probele administrate nerezultând că pârâta intimată ar fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice în care avea calitatea de administrator sau că ar fi mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Ca atare, față de cele expuse, văzându-se prevederile art. 312 alin.1 Cod procedura civila recursul declarat va fi respins iar sentința civila atacata va fi menținută ca legală si temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către recurenta-reclamantă B - prin reprezentant legal - împotriva sentinței civile cu nr. 1141/sind/13.11.2008 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe,pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
- - - - - -
Grefier,
Red./27.04.2009
:/5.05.2009/2 ex.
Jud.sindic:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
