Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1596/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1596
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 B, împotriva sentinței comerciale nr.3389/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimatul a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare în trei exemplare.
Apărătorul intimatului depune la dosar copia cererii de îndreptare a erorii materiale depusă la Tribunlul B - Secția a VII-a Comercială, cu privire la numele acestuia din considerentele sentinței atacate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Solicită să se constate faptul că intimatul nu a îndeplinit funcția de administrator al societății debitoare ci a fost doar director economic al acesteia, prin urmare răspunderea s-a nu poate fi de natură contractuală, ci numai delictuală. În mod greșit pretinde recurenta că răspunderea sa ar avea dublă natură și contractuală și delictuală câtă vreme acesta nu a fost administrator. Nu s-a dovedit de către recurentă nici fapta ilicită pretins săvârșită de către intimatul, nici legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și nici culpa acestuia. Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 12.09.2007 la Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în cauza constituind obiectul dosarului nr-, privind procedura insolvenței reglementată de Legea nr.85/2006 derulată împotriva debitorului - SRL, cerere precizată cu data de 27.11.2007, creditorul Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B, având autorizarea judecătorului sindic desemnat în cauză - potrivit încheierii date la 07.09.2007, a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților administratori ai debitorilor, și, pentru pasivul acesteia, în temeiul art.138 alin.1 lit. d din Legea 85/2006.
Prin sentința comercială nr.3389 pronunțată la data de 12.06.2009 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, prin Judecătorul sindic, a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale pentru pasivul debitorului iar în temeiul art.131 din Legea 85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea societății debitoare din registrul comerțului, precum și celelalte măsuri de ordin procedural aferente închiderii procedurii.
Pentru a pronunța aceasta sentință comercială tribunalul a reținut că pentru angajarea răspunderii pentru pasivul debitorului trebuie îndeplinite în mod cumulativ condițiile legale privind existența faptei ilicite, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția. Potrivit relațiilor de la registrul comerțului pârâții în cauză au fost administratori ai societății debitoare. Referitor la acestea reclamanta-creditoare a formulat doar afirmații generice, fără să indice în concret elementele de natură să conducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din legea insolvenței.
Oricum, simplul fapt al neținerii contabilității în conformitate cu legea nu este în măsură să atragă răspunderea pârâtelor, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între aceasta faptă și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență. Împrejurarea căd ebitorul nu a depus la dosar sau la organele fiscale actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 nu poate fi asimilată obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Pe de altă parte, în cauză s-a constatat că debitorul nu deține bunuri prin a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele sau cheltuielile de administrare a procedurii astfel încât nu se justifică o eventuală continuare a procedurii în scopul prevăzut de lege, fiind incidente prevederile art.131 din Legea 85/2006 în sensul închiderii procedurii.
Împotriva acestei sentințe comerciale creditorul-reclamant Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Bad eclarat recurs, în termen legal, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pentru pasivul debitorului.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, în raport cu dispozițiile art.304 pct.9 pr.civilă, în primul rând că acumularea obligațiilor de plată neîndeplinite de către debitor precum și a dobânzilor și penalităților aferente a constituit unul din motivele ajungerii acestuia în încetare de plăți, iar în cauză erau îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii pârâților pentru pasivul debitorului.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, în raport cu art.1 alin.1, art.73 alin.1 și 2 și art.5 din Legea 82/1991 debitorul avea obligația să țină contabilitatea potrivit legii, în caz contrar, răspunderea revenind în mod solidar administratorilor acestuia. În situația nedepunerii documentelor contabile prevăzute de lege la organele fiscale rezultă că nu s-a ținut în mod legal contabilitatea.
În privința prejudiciului, acesta poate fi reținut în raport cu deschiderea procedurii insolvenței și menționarea creanțelor în tabelul final al obligațiilor debitorului.
Sub aspectul vinovăției, răspunderea civilă are o sorginte atât delictuală cât și contractuală, privind calitatea de mandatari a pârâtelor. În raport cu art.1082 cod civil culpa trebuie prezumată, în acest sens trebuind să fie reținute și dispozițiile art.11 din Legea 82/1991, art.72 din Legea 31/1990 și art.1532-1533 Cod civil.
Referitor la raportul de cauzalitate, depunerea documentelor contabile, este o operațiune accesorie activității debitorului, la care se obligă administratorii acesteia. Manifestarea de către aceștia, a dezinteresului față de activitatea debitorului conduce la falimentul societății respective, ceea ce se constituie în raportul de cauzalitate dintre faptele privind neîndeplinirea obligațiilor de către administratori și prejudiciul creat creditorilor prin intrarea societății în faliment.
Documentele contabile ale debitorului nu au fost depuse nici după formularea cererii de atragere a răspunderii.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece prima instanță a reținut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru atragerea răspunderii pentru pasivul debitorului.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru a putea dispune atragerea răspunderii patrimoniale a mențiunilor organelor de conducere pentru pasivul debitorului față de care s-a deschis procedura insolvenței, potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 din Legea 85/2006 trebuie îndeplinite condițiile privind săvârșirea unei sau a mai multora dintre faptele ilicite avute în vedere în mod expres și limitativ de către legiuitor, privind prejudiciul specific în materia insolvenței, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăție. Îndeplinirea condițiilor menționate trebuie să intervină în mod cumulativ și, în contextul în care dispozițiile art.138 alin.1 din legea insolvenței, care are caracter special, nu prevăd nici o prezumție legală sub aspect, îndeplinirea condițiilor respective trebuie probată în mod concludent, în raport cu dispozițiile art.1169 Cod civil.
În cauză prin sentința atacată prima instanță a reținut în mod temeinic și legal că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru atragerea răspunderii pârâtelor în temeiul art.138 alin.1 lit.d din legea insolvenței.
Susținerile recurentei în sensul atragerii răspunderii sunt doar de ordin general, fără a avea caracterul concret necesar raportării la o cauză individualizată și, totodată constituie argumente eronate și/sau nu au fost probate potrivit legii.
Sub aspectul naturii juridice, răspunderea instituită prin art.138 alin.1 din legea insolvenței nu este contractuală ci are caracter special, similar răspunderii civile delictuale. Nedepunerea documentelor contabile la dosarul cauzei nu constituie una dintre faptele avute în vedere expres și limitativ de către legiuitor pentru atragerea răspunderii pentru că obligația depunerii survine ulterior intervenirii stării de insolvență; de asemenea, nici nedepunerea raportărilor financiare la organele fiscale nu poate fi echivalată, în lipsa unor probe certe (pe care în cauză recurenta nu a fost în măsură să le administreze) cu fapta privind neținerea contabilității, nedepunerea putând avea și alte cauze.
Manifestarea dezinteresului pârâtelor în privința îndeplinirii obligațiilor lor legale referitoare la buna funcționare a societății comerciale nu este prevăzută ca atare prin prevederile art.138 alin.1 din legea insolvenței și, de altfel, în măsura în care s-ar fi probat săvârșirea faptei/faptelor ilicite de către pârâți pentru atragerea răspunderii trebuiau administrate probe certe și cu privire la celelalte condiții, referitoare prejudiciu, la legătura de cauzalitate și la vinovăție.
Având în vedere considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 alin.1 pr.civ va respinge recursul, ca nefondat și, totodată în raport cu prevederile art.27 pr.civ. va obliga recurenta la plata către intimatul a sumei de 511,7 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, cu sediul în B,. nr.104, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.3389/12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator cu sediul în B,-,.4, camera 15, sector 3, cu domiciliul în B,B- G- G, nr.29,.6,.41, Sector 1, domiciliat în B,--6,.63,.A,.8,.50, Sector 2 și domiciliat în B, nr.139,.37, sector 1.
Obligă recurenta să plătească intimatului G suma de 511,7 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia
I
GREFIER,
Red. Jud.
Tehnored.
7 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte - Judecător sindic:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram, Cosmin Horia
