Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 165
Ședința publică de la 20 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta - creditoareDirecția Generală A Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr. 1014/F din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul se află la primul termen de judecată și este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Văzând că prin cererea de recurs recurenta - creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată dosarul în stare de judecată trecând la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- din 13 octombrie 2005 creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Nas olicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și -, administratori ai debitoarei falite & L pentru un prejudiciu de 12.697 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâții au săvârșit faptele prevăzute de art. 138 al. l lit. a și d din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 1014/12 noiembrie 2008 Tribunalul Neamța respins cererea creditoarei ca nefondată reținând în motivare următoarele: Lichidatorul judiciar C CONT L desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei & CL( înlocuit în cursul derulării procedurii de lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență - ) în raportul referitor la cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți, a concluzionat că răspunzători pentru ajungerea debitorului în această stare sunt pârâții debitori și () -, întrucât nu au plătit la timp datoriile bugetare, ceea ce a condus la acumularea de majorări și penalități, au gestionat defectuos bunurile și nu au angajat un specialist care să țină contabilitatea.
Din această cauză, pe alocuri, contabilitatea a fost ținută în mod eronat, nu au existat inventare patrimoniale și contabilitate analitică, nu s-au respectat principiile contabilității și s-au efectuat înregistrări contabile fără documente justificative.
A opinat lichidatorul judiciar că resursele financiare ale societății au fost utilizate în alte scopuri sau însușite de administratorii statutari ai societății, pârâți debitori în cauză.
Concluziile lichidatorului judiciar C Cont L nu au fost susținute de dovezi privitoare la vinovăția pârâților debitori privind faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "a" și"d"din Legea nr. 85/2006.
Astfel, lichidatorul judiciar nu a indicat faptele sau actele materiale concrete, prin care pârâții debitori au folosit resursele financiare ale debitorului, în interes personal sau al altor persoane, precum și măsura în care resursele în discuție au fost folosite astfel.
De asemenea, nu a stabilit dacă între prejudiciul debitorului și deficiențele contabile a existat un raport de cauzalitate.
Răspunderea delictuală specială reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu poate fi antrenată decât în cazul în care există dovezi, în afară de orice dubiu, din care să rezulte săvârșirea de către persoanele chemate să răspundă material a unei dintre faptele prevăzute în mod expres și limitativ de articolul de lege sus indicat, prejudiciu cauzat printr-o astfel de faptă și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul debitorului.
Raportul sus analizat, nu a condus la o astfel de concluzie, motiv pentru care, pentru lămurirea pricinei, s-a dispus ca raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 să fie întocmit de expertul contabil.
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au cauzat starea de insolvență a debitorului și răspunsul expertului la obiecțiunile creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice N filele 40 - 46, 52 - 53 și 70,. II) a rezultat că pârâții debitori și () - nu au săvârșit nici una dintre faptele prevăzute de art. 138 alin. l lit. "a - g" din Legea nr. 85/2006.
A mai rezultat din lucrarea sus indicată, că apariția stării de insolvență a fost generată de managementul defectuos constând în lipsa unui plan de activitate pe termen mediu și, ineficiența deciziilor financiare privind recuperarea creanțelor, neachitarea datoriilor bugetare din cauza neîncasării creanțelor și diminuarea disponibilităților prin refuzul beneficiarilor de a achita în totalitate lucrările efectuate de debitor.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N criticând hotărârea primei instanțe, pentru următoarele motive:
În cauză erau întrunite condițiile răspunderii pârâților întrucât aceștia nu au ținut evidența contabilă în conformitate cu legea, efectuând înregistrări contabile fără documente justificative. Potrivit art. 10 coroborat cu art. 302alin. 1 din Legea nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului care are obligația de a se asigura că situațiile financiare anuale și raportul administratorului sunt întocmite și publicate în conformitate cu legislația națională.
Raportul întocmit de lichidatorul judiciar a fost concludent și bine argumentat din acesta rezultat că administratorii au folosit în sens personal resursele financiare ale societății. de către administratori a datoriilor societății falite a ignorat situația acesteia prin calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere.
Curtea, analizând recursul, constată că este întemeiat pentru cele ce vor fi arătate în continuare:
Concluziile primei instanțe referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii personale a administratorilor falitei nu sunt susținute de actele dosarului.
Astfel, lichidatorul judiciar, după cum rezultă din raportul depus la dosar, a analizat în amânunt cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a debitoarei. Din raport rezultă cu claritate că debitoarea nu a ținut evidența contabilă analitică, a efectuat înregistrări contabile fără acte justificative și nu a efectuat inventarierile patrimoniale. Administratorii societății nu au prevăzut nici un contract cu o persoană sau o firmă specializată în evidența financiar contabilă astfel că neregulile constatate le sunt imputabile în întregime.
Totodată la efectuarea inventarierii de către lichidatorul judiciar s- constata un minus de inventar în sumă de 62.762.383 lei (ROL), minus recuperat de administratorii societății și evidențiat în listele de inventar.
Mai mult, deși societatea a avut resursele financiare necesare nu și-a achitat creanțele către bugetul de stat și bugetul local, fapt ce a afectat situația financiară.
Expertiza contabilă pe care și-a întemeiat prima instanță concluziile s- mărginit doar să facă mențiunea că încetarea de plăți nu este imputabilă administratorilor societății și că aceștia nu au săvârșit niciuna din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Aceste concluzii nu au însă la bază o analiză detaliată a activității debitoarei și cuprinde mai multe informații inexacte printre care și cea referitoare la depunerea declarațiilor, deconturilor și bilanțurilor contabile la termen în condițiile în care societatea nu a depus în anul 2004 bilanțul contabil la unitățile fiscale teritoriale.
De altfel în răspunsul la obiecțiuni expertul contabil recunoaște cu seninătate că nu avut la dispoziție toate actele contabile necesare pentru a răspunde obiecțiunilor la raportul de expertiză. Cu toate acestea și- menținut concluziile prezentate anterior.
În raport cu cele arătate mai sus rezultă în mod evident că prima instanță trebuia să înlăture concluziile expertizei contabile raportul lichidatorului judiciar oferind suficiente elemente pentru atragerea răspunderii personale.
Astfel în condițiile în care deși existau resurse financiare societatea nu a achitat debitele iar evidența contabilă incompletă nu a permis urmărirea destinației pe care au avut-o aceste resurse, rezultă într-adevăr că administratorii societății au folosit aceste disponibilități bănești în interes propriu. Acest fapt a fost de natură să ducă la încetarea de plăți a debitoarei așa cum a concluzionat și lichidatorul judiciar.
Prin urmare în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, astfel că, în temeiul art. 3041Cod procedură civilă, recursul urmează să fie admis, iar hotărârea atacată să fie modificată în tot în sensul admiterii cererii și obligării intimaților - pârâți să plătească în contul averii debitoarei suma de 12.697 lei, reprezentând pasivul societății debitoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta - creditoareDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Nîmpotriva sentinței civile nr. 1014/F din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - debitoare & CLPN și intimații - pârâți - debitori și.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite cererea.
Dispune atragerea răspunderii personale a intimaților - pârâți.
Obligă intimații - pârâți să plătească în contul averii debitoarei suma de 12.697 lei reprezentând pasivul societății debitoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la20 februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. -
Red. 13 martie 2009
tehnored. 3 ex.
16 martie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Cătălin Șerban, Lăcrămioara
