Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1667/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1667
Ședința Publică de la 30.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 3: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs, formulată de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței comerciale nr.2675 din 9.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR, - & SRL, COMPANIA NAȚIONALĂ IMPRIMERIA NAȚIONALĂ SA, - SA, - SRL, - ROMANIA SA, PRIMĂRIA B, PRIMĂRIA T, PRIMĂRIAA O, PRIMĂRIA B, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C N, - SRL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și COMITETUL CREDITORILOR DEBITOAREI - SRL prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier care, după care:
Având în vedere susținerile din cererea de abținere formulată sub aspectul legalității sesizării instanței cu soluționarea recursului declarat de recurenta A împotriva sentinței comerciale nr.2675 din 9.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, raportat la dispozițiile art.991din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Curtea se va pronunța cu precădere asupra acestui aspect.
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 2675/09.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost respinsă cererea formulată de Comitetul creditorilor în contradictoriu cu pârâtul, cerere având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea în contradictoriu cu creditorii menționați în hotărâre, precum și radierea societății debitoare de la registrul comerțului.
Împotriva sentinței a formulat recurs recurentul Comitetul creditorilor prin președinte Administrația Finanțelor Publice Sector 4 Acesta a criticat hotărârea judecătorului sindic de respingere a cererii de antrenare a răspunderii pârâtului, administrator statutar al debitoarei, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Prin decizia comercială nr. 675/R/04.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurent.
Pe parcursul soluționării acestui recurs, la dosar a fost depus la data de 18.08.2008, înaintat prin poștă la data de 14.08.2008, recursul formulat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței nr. 2675/F/27.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială. Prin recurs este criticată hotărârea judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței C.
Constatându-se aplicabile prevederile art. 991din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, s-a dispus, pe cale administrativă, formarea unui supliment la dosarul nr-, respectiv dosarul nr-, în vederea soluționării acestui recurs.
În opinia majoritară se consideră aplicabile prevederile art. 991alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005. Astfel, alin. 1 al art. 991din Regulament prevede că "pentru toate cererile de recurs formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic în cadrul procedurii deschise împotriva unui debitor se constituie un singur dosar", iar alin. 2 al aceluiași articol dispune că "cererile de recurs ulterioare formulate împotriva altor hotărâri care vizează același debitor vor primi coperte inscripționate cu același număr unic de dosar, atribuit prin repartizarea aleatorie a primului recurs, și cu mențiunea "supliment - recurs" 1,2,3după caz. Pentru soluționarea fiecărui recurs, completul astfel investit poate pronunța câte o decizie".
În cauză sunt aplicabile prevederile alin. 2 al art. 991din Regulament, întrucât cererea de recurs este formulată de A ulterior depunerii primei cereri de recurs formulată de Comitetul creditorilor prin Administrația Finanțelor Publice Sector 4 B și împotriva altei hotărâri a judecătorului sindic decât cea de respingere a cererii de antrenare a răspunderii întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv împotriva hotărârii de închidere a procedurii insolvenței aceluiași debitor.
Se constată astfel legal sesizată instanța de recurs cu soluționarea recursului declarat de recurenta A împotriva sentinței comerciale nr. 2675/F/2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială.
Referitor la hotărârea judecătorului sindic de închidere a procedurii insolvenței față de debitoarea, prin sentința comercială nr. 2675/F/2008 s-a reținut că la termenul de judecată din data de 09.06.2008 lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că societatea debitoare a încetat activitatea și că nu are bunuri a căror valorificare ar duce la acoperirea creanțelor și a cheltuielilor de procedură. Constatând îndeplinite condițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei din registrul comerțului. De asemenea, conform art. 142 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus ca, după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită să fie repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile legii, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de lichidatorul judiciar.
Recurenta Aac riticat hotărârea de închidere a procedurii insolvenței invocând faptul că instanța de judecată nu a avut în vedere la pronunțare principiul maximizării valorii averii debitoarei, principiu care corespunde scopului Legii nr. 85/2006, constând în instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitoarei. S-a arătat că prin închiderea procedurii insolvenței debitoarei recurenta-creditoare A nu a recuperat creanța înscrisă în tabelul definitiv consolidat. S-a mai invocat și încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 care prevăd că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare". În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. și art. 2, art. 4 alin. 4 și art. 8 din Legea nr. 85/2006.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse și care vizează prevederile art. 304 pct. 9.pr.civ. și ale art. 3041.pr.civ. se constată că nu este fondat.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, referitor la principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitoarei, se constată că acesta poate fi aplicat atâta timp cât în patrimoniul debitoarei există bunuri ce pot fi valorificate și din al căror preț poate fi acoperit pasivul.
În condițiile în care în patrimoniul debitoarei nu se mai află bunuri sau creanțe de recuperat, atunci chiar procedura insolvenței rămâne fără obiect. În acest sens și art. 131 din Legea nr. 85/2006 dispune că judecătorul sindic poate da o sentință de închidere a procedurii insolvenței "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare".
Împrejurarea că recurenta-creditoare nu și-a recuperat creanța înscrisă în tabelul definitiv nu constituie o în calea închiderii procedurii, deoarece art. 131 din Legea nr. 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii de recuperarea creanțelor înscrise în tabelul definitiv.
Referitor la motivul de recurs privind aplicarea art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, se constată că nici acesta nu este întemeiat.
Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 dispune că: "toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului", iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul-sindic".
Aplicarea acestor texte de lege își găsesc justificarea în condițiile în care în patrimoniul debitorului se găsesc bunuri din a căror valorificare se pot acoperi creanțele creditorilor înscrise în tabelul definitiv al creditorilor.
În situația în care în patrimoniul debitorului nu se mai găsesc bunuri însuși scopul Legii nr. 85/2006 nu se mai poate realiza și deci nu se justifică aplicarea art. 4 alin. 4 din lege, adică utilizarea disponibilităților din fondul de lichidare.
Având în vedere aceste considerente, se constată că recursul declarat de recurenta A nu este fondat, astfel că, în baza art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE:
Constată legală, potrivit art. 991din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, sesizarea instanței cu soluționarea recursului declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței comerciale nr. 2675/F/2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială.
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței comerciale nr.2675 din 9.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, - SRL prin lichidator judiciar ACTIV LICHIDATOR, - & SRL, COMPANIA NAȚIONALĂ IMPRIMERIA NAȚIONALĂ SA, - SA, - SRL, - ROMANIA SA, PRIMĂRIA B, PRIMĂRIA T, PRIMĂRIAA O, PRIMĂRIA B, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C N, - SRL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N și COMITETUL CREDITORILOR DEBITOAREI - SRL prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I
GREFIER,
Red. /.2 ex/17.12.2009
OPINIE SEPARATĂ
Apreciază nelegală măsura dispusă ulterior soluționării irevocabile a cauzei prin pronunțarea deciziei 675/R/04.05.2009, de a desprinde cererea de recurs formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE A, la data de 18.08.2008, împotriva sentinței comerciale 2675/F/27.06.2008, înaintată de către instanța de fond la același dosar în care se afla înregistrată și cererea de recurs formulată de către creditoarea Comitetul Creditorilor - SRL împotriva aceleiași sentințe.
A rezultat că, dintr-o regretabilă eroare, instanța învestită legal, a omis soluționarea cererii de recurs formulată de către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE
Prin decizia comercială 675/R/04.05.2009 Curtea de APEL BUCUREȘTIs -a desesizat, cu respectarea principiului legalității și al disponibilității fiind inadmisibilă dispunerea oricărei alte măsuri în dosar, cu atât mai puțin desprinderea cererii de recurs nesoluționată și constituirea unui dosar separat.
În mod greșit s-au apreciat incidente dispozițiile art. 99 indice 1alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, câtă vreme acesta privește o ipoteză distinctă, a cererilor de recurs ulterioare formulate împotriva altor hotărâri ce vizează același debitor aflat în insolvență.
Cu respectarea art. 99 indice 1 alin. 1din regulament, pentru toate cererile de recurs formulate împotriva sentinței 2675/F/27.06.2008, s-a constituit dosar -, una dintre cereri, aflată în dosar nefiind soluționată, din eroare.
În consecință, apreciază nelegală măsura dispusă ulterior desesizării prin soluționarea irevocabilă a cauzei, chiar prin omisiune soluționării unei cereri de recurs aflate la dosar, omisiune ce putea fi îndreptată numai cu respectarea principiului disponibilității, la cererea părții interesate, instanța neavând dreptul de a îndrepta pe cale administrativă o eroare de judecată.
JUDECĂTOR
Președinte:Alina PănescuJudecători:Alina Pănescu, Cristina Scheaua, Iulia Prelipcean
