Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1678/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2075/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1678
Ședința publică de la 26 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 3: Adriana
GREFIER
******************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI împotriva sentinței comerciale nr.3671/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința comercială nr.3671/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr- a fost respinsă cererea formulată de către creditoarea DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I împotriva pârâtului, având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale, iar în temeiul articolului 131 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu creditoarea DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
S-a dispus notificarea hotărârii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului, precum și radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul articolului 136 din lege, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, dispunându-se și plata remunerației lichidatorului judiciar L în sumă de 2380 lei și a cheltuielilor ocazionate de procedură în sumă de 408 lei din fondul prevăzut de articolul 4 alin. 4 din lege.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile articolului 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului. Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală, iar culpa pârâtului nu se prezumă.
Nedepunerea cu regularitate a situațiilor financiare la instituțiile abilitate nu este o cauză de atragere răspunderii în temeiul Legii nr.85/2006, reclamanta nefăcând nici o referire la modalitatea în care pârâtul a cauzat starea de insolvență a societății prin nedepunerea situațiilor financiare anuale.
S-a mai reținut că nu s-a dovedit nici existența unui interes personal al administratorului și în ce mod a fost cauzată starea de încetare de plăți. Faptul de a nu fi cerut administratorii singuri a fi supuși dispozițiilor legii insolvenței, conform articolului 27 din lege, nu poate fi reținut drept culpă, față de dispozițiile imperative ale alin. 4 din articol și în plus, nu orice deficiență managerială duce la faliment.
În ce privește propunerea de închidere a procedurii făcută de lichidatorul judiciar, instanța de fond a reținut că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu care pot fi valorificate pentru acoperirea creanțelor și a cheltuielilor administrative, motiv pentru care procedura de insolvență nu se mai impune a fi continuată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal și motivat, creditoarea DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de recurs că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderi patrimoniale a pârâtului, în temeiul dispozițiilor articolului 138 lit. c și d din Legea nr.85/2006.
Astfel, indiferent de cauza stării de insolvență, administratorii aveau obligația fie de a efectua o infuzie de capital pentru redresarea economică, fie de a aplica prevederile articolului 27 din Legea nr. 85/2006, în sensul de a se adresa instanței cu o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Debitoarea nu a depus bilanțurile contabile, declarațiile lunare, precum și celelalte documente contabile. Se mai invocă și reaua-credință a administratorului debitoarei în exercitarea atribuțiilor legate de conducerea SC SRL, concretizată în incapacitate de plată de natură să prejudicieze creditorii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă și ale articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei nu au fost depuse întâmpinări.
Examinând recursul declarat de către creditoarea DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă și ale Legii nr. 85/2006, Curtea apreciază că acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a - g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitatea cu legea, în lipsa unor dovezi certe.
Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu conduce în mod automat la angajarea răspunderii sale patrimoniale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, în speță nefăcându-se dovada acestui raport, existența lui nefiind prezumată.
Motivele invocate de recurenta - creditoare privind acuzele aduse pârâtului invocate și în fața instanței de fond și în recurs, privind dezinteresul în administrarea firmei și neplata datoriilor către creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiară, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget, nu sunt de natură a conduce la incidența dispozițiilor articolului 138 din lege, iar jurisprudența nu a validat astfel de cereri.
În mod corect s-a reținut de instanța de fond că recurenta nu a dovedit că pârâtul a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare la încetare de plăți, nefiind nici indicate și nici dovedite care sunt faptele prin care s-a continuat activitatea și nici existența unui interes personal al administratorului. Nu s-a dovedit modul prin care s-a cauzat starea de încetare de plăți.
Astfel, potrivit dispozițiilor articolului 1169 Cod civil, creditoarea trebuia să dovedească că pârâtul a săvârșit faptele invocate și să arate, precum și să dovedească care este legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei, aceasta neprezumându-se.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de către creditoarea DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI I cu sediul în B, sector 3,-, împotriva sentinței comerciale nr.3671/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR cu sediul în,-, Județ și în com. sat 1, com. 1,-, -. 1,. 12, Județ I și la sediul lichidatorului în B, sector 1,-,. 4,. 2,. 1,. 20.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică din data de 26.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex./7.12.2009
.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci, Adriana
