Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1697/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1890/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1697
Ședința publică de la 30.11.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR debitoarei SC IN COM SRL - prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.2848/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că recursul este netimbrat, faptul că recurenta a depus la dosar precizări, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp.art. 242 pct.2 civ.
Curtea revine asupra timbrajului stabilit în sarcina recurentei, având în vedere că aceasta este scutită plata taxei de timbru, conform art. 17 din Lg.146/1997 și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr. 2848 din 25.05.2009 Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a respins cererea formulată de Comitetul Creditorilor debitori SC IN COM SRL în contradictoriu cu pârâtul ca nefondată și a închis procedura insolvenței debitoarei, dispunând radierea acesteia.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtului a fost formulată de către Comitetul Creditorilor prin președintele acestuia, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 B, fiind autorizat în acest sens de către judecătorul - sindic în baza articolului 138 alineat 3 din Legea nr.85/2006.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera d din Legea nr.85/2996, creditoarea susținând că societatea debitoare nu a depus declarații privind obligarea de plată la bugetul de stat aferente lunilor decembrie 2000, martie, aprilie, mai 2001, raportări contabile aferente perioadelor 31.12.2006, 30.06.2007, 30.06.2008, fapt ce denotă că nu a fost ținută contabilitatea conform legii, administratorul societății răspunzând în baza contractului de mandat, culpa acestuia fiind prezumată.
De asemenea, administratorul societății nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute de articolul 28 din lege, încălcând dispozițiile articolului 29 din Legea nr.82/1991, rep.
Judecătorul - sindic a apreciat că dispozițiile articolului 138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a administratorului societății, ci faptele trebuie dovedite ca și măsura în care ele au cauzat ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare.
Judecătorul - sindic a apreciat că nu va reține incidența articolului 138 litera d din lege întrucât textul de lege reglementează situațiile în care a fost ținută o contabilitate fictivă, au dispărut documente contabile sau contabilitatea, nu a fost ținută în conformitate cu legea, fapte ce nu au fost dovedite în sarcina pârâtului.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar toate actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la. a mai arătat judecătorul - sindic, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligațiilor de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe, mai ales că pentru nedepunerea actelor prevăzute de articolul 28, legea nr.85/2006 stabilește sancționarea administratorului în condițiile articolului 147 și nu în condițiile articolului 138, astfel încât fapta nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comitetul Creditorilor debitoarei SC IN COM SRL - prin FP. SECTOR 5, criticând-o pentru greșita aplicare a legii, în baza dispozițiilor articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 30.07.2009.
În motivarea recursului, creditoarea a susținut că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea deoarece declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse la organul fiscal teritorial.
A mai arătat recurenta că potrivit articolului 1082 Cod civil, culpa pârâtului este prezumată și, că din rapoartele lichidatorului judiciar rezultă dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală a societății și în condițiile de legalitate și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia, administratorul omițând cu bună știință să solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciară a societății.
În fine, recurenta a arătat că inacțiunea constă în nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității, fără a mai fi nevoie să se probeze elemente ce compun răspunderea civilă obișnuită, după cum inacțiunea mai constă și în nedepunerea actelor contabile prevăzute de legea nr. 85/2006, articolului 28.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Nu au fost solicitate probe în recurs.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma motivelor de recurs, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Prin motivele de recurs recurenta creditoare nu a adus în fapt nici o critică hotărârii recurate, deși temeiul de drept invocat a fost greșita aplicare a legii prevăzută de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, recurenta nearătând în ce constă modalitatea în care instanța de fond a aplicat greșit legea și mai ales de ce consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale invocate în considerentele hotărârii.
Curtea reține că recurenta creditoare nu a făcut altceva decât să reitereze prin cererea de recurs motivarea cererii de atragere a răspunderii depusă la instanța de fond, motivarea celor două cereri fiind aproape identică.
Cum cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului pârât a fost analizată în mod temeinic de către instanța de fond care, față de situația de fapt corect reținută, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente, iar prin motivele de recurs creditoarea nu a combătut nici în fapt și nici în drept considerentele instanței de fond, recursul este nefondat.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 8 alineat 1 din Lege anr.85/206, articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta COMITETUL CREDITORILOR debitoarei SC IN COM SRL - prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.2848/25.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte- Judecător:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
