Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2410/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 174
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
JUDECĂTOR 3: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B împotriva sentinței comerciale nr. 3142 din 05.09.2007, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații EL, SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenta prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurentei cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul București în sensul admiterii cererii formulată în temeiul art. 138 din Legea 85/2006 și să se dispună ca numitul El să suporte în întregime datoriile la bugetul consolidat al statului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3142/05.09.2007 Tribunalul București Secția a VII-a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva pârâtului EL; a dispus închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL în contradictoriu cu creditorii ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1, notificarea închiderii procedurii și radierea societății din registrul comerțului.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006; se apreciază că simpla împrejurarea relevată în raportul de expertiză efectuat în cadrul cercetării penale cu privire la unele omisiuni în modul de ținere a contabilității nu este suficientă pentru angajarea răspunderii administratorului debitorului, în lipsa dovedirii legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciul invocat.
Nu a fost reținută nici incidența art. 138 lit. c din lege, nefiind suficientă pentru angajarea răspunderii simpla dispunere a continuării activității societății, ci este necesar să se probeze că această măsură a fost luată în interesul personal al administratorului. A fost înlăturată susținerea creditoarei în sensul că interesul administratorului în continuarea activității societății ar fi prezumat în baza teoriei mandatului comercial, natura răspunderii administratorului în cursul procedurii insolvenței nefiind una contractuală, ci una delictuală.
Pe fondul procedurii de insolvență, judecătorul sindic a reținut că a fost valorificat unicul bun aflat în patrimoniul debitorului, suma fiind distribuită către creditori, ca și sumele depuse de administrator în contul societății în vederea acoperii creanțelor. Nemaifiind alte bunuri în patrimoniul societății prin care să fie acoperite creanțele astfel cum au fost înregistrate în tabelul definitiv, judecătorul a constatat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, dispunând închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de angajare a răspunderii administratorului intimat.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că intimatul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu dispozițiile legale, fiind necesară refacerea acesteia pe parcursul cercetării penale; de asemenea, se arată că nu au fost depuse bilanțurile contabile anuale la instituțiile abilitate. Se susține că intimatul avea obligația să solicite deschiderea procedurii de insolvență, iar nu să dispună continuarea activității în interes personal. De asemenea, se susține că mandatul intimatului trebuie analizat mult mai strict față de împrejurarea că acesta este unul comercial, prezumat a fi oneros, administratorul răspunzând și pentru culpa în executarea mandatului său. În ce privește raportul de cauzalitate se susține că este reprezentat tocmai de neținerea contabilității în conformitate cu legea, prejudiciul constând în creanța neacoperită în cursul procedurii de insolvență.
Nu au fost administrate probe.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la termenele acordate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este fondat. Astfel, se reține că în cererea sa de recurs, recurenta reia aceleași considerații ca în cererea introductivă, fără a arăta concret ce anume critică din considerentele reținute de judecătorul sindic. Reanalizând aceste considerații, se apreciază că judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale invocate de parte în cererea sa de angajare a răspunderii administratorului. În ce privește incidența art. 138 lit. d din lege, se reține că nu poate constitui motiv al angajării răspunderii intimatului neconcordanțele evidențiate în raportul efectuat în cadrul cercetării penale. Era necesar să se dovedească faptul că prin aceste omisiuni s-a determinat intrarea societății în stare de insolvență, dovadă care nu a fost făcută de recurentă în ambele faze procesuale.
Nu poate fi reținută nici critica recurentei cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 148 lit. c din Legea nr. 85/2006, aplicabilitate dedusă de recurentă din simplul fapt al continuării activității societății. Textul legal invocat impune dovedirea interesului personal al intimatului administrator în luarea măsurii de continuare a activității, aspect nedovedit în cauză.
În mod corect a reținut judecătorul sindic că nu poate fi angajată răspunderea administratorului pe simpla prezumție a interesului personal al administratorului, ori pe baza teoriei mandatului comercial. În speță, răspunderea administratorului îmbracă forma răspunderii civile delictuale, fiind necesară dovedirea elementelor acestei răspunderi, coroborat cu dovedirea elementelor specifice impuse de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În lipsa dovezilor privind îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale și a celor specifice impuse de Legea insolvenței, în mod corect a apreciat judecătorul sindic netemeinicia cererii creditoarei.
În consecință, față de considerentele reținute și constatând că sentința pronunțată de judecătorul sindic este legală și temeinică, în baza art. 312.pr.civ. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în contradictoriu cu intimații EL, SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 1 B împotriva sentinței comerciale nr. 3142/05.09.2007 pronunțat de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.3008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. RP/2ex
03.03.3008.
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole, Roxana Popa
