Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1757/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1757
Ședința Publică de la 14.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 3034 din 29.05.2009 pronuntata de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar GRUP EXPERT.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care s-a învederat că recurenta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art. 242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de fata:
La data de 20.10.2008 a fost inregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția a VII a Comercială cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a paratului formulata de Comitetul creditorilor debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL, reprezentat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, intemeiata pe disp. art. 138 alin.1 lit. c) si d) din Legea nr. 85/2006.
In motivarea cererii s-a aratat ca starea de insolventa s-a datorat actiunilor si inactiunilor paratului, ce constau in management defectuos, continuarea activitatii in conditiile in care cheltuieleile de exploatare au fost mari, lipsa de preocupare pentru achitarea datoriilor, lipsa de preocupare pentru evidentierea in contabilitate a creantelor recuperate.
Se mai arata ca paratul a incalcat obligatia legala de a se solicita aplicarea dispozitiilor privind insolventa, continuandu-se cu activitati ce duceau in mod vadit la starea de incetare de plati a societatii debitoare. De asemenea, s-a sustinut ca raspunderea paratului are caracter contractual, culpa prezumandu-se, intrucat sunt aplicabile regulile mandatului.
II. Prin sentința comerciala nr. 3034 din 29.05.2009 pronuntata de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, s-a respins cererea formulata de Comitetul creditorilor, ca neintemeiata.
Judecatorul-sindic a retinut ca nedepunerea la dosar a actelor contabile poate conduce cel mult la tergiversarea procedurii, fara a putea reprezenta temei pentru atragerea raspunderii personale a paratului, cata vreme nu s-a facut dovada raportului de cauzalitate intre fapta acestuia si starea de insolventa a societatii. De asemenea, s-a retinut ca nici nedepunerea tuturor raportarilor contabile la institutiile bugetare, dezinteresul si pasivitatea in administrarea societatii, lipsa de experienta a managerului societatii, managementul defectuos sau lipsa de preocupare pentru functionarea normala si in conditii de legalitate a societatii nu pot reprezenta temei de atragere a acestei raspunderi.
Instanta de fond a retinut, de asemenea, ca in speta nu s-a facut dovada interesului personal al paratului in continuarea activitatii, creditoarea limitandu-se la a face afirmatii cu caracter general, nesustinute, insa, de probe.
S-a mai aratat ca normele referitoare la mandat se aplica numai intre raporturile dintre parat si societate, din modul de redactare a art. 138 rezultand ca vinovatia trebuie sa imbrace forma intentiei, nefiind prezumata, astfel incat trebuie dovedita.
De altfel, a mai aratat tribunalul, lichidatorul judiciar a retinut ca starea de insolventa a societatii debitoare s-a datorat conjuncturii economice nefavorabile, pierderilor inregistrate din cauza devalorizarii dolarului in raport cu leul, neincasarii creantelor, imprejurari care nu au permis in cele din urma redresarea societatii.
III. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL, intemeiat pe disp. art. 304 pct.9 si 304 pr.civ. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivare arata ca administratorul societatii debitoare nu a predat niciun fel de act contabil lichidatorului judiciar, astfel incat lipsa evidentei contabile sau nedepunerea acesteia, in totalitate, nu reprezinta o simpla neglijenta, ci intentia vadita de fraudare a legii, prin ascunderea situatiei financiare reale si a activului societatii in dauna creditorilor.
Se mai arata ca, in urma verificarilor, lichidatorul a constatat ca societatea debitoare si-a recuperat creantele de la debitori, dar nu le-a evidentiat in contabilitate, ci a dat banilor o alta intrebuintare, desi avea datorii la bugetul de stat, ce puteau fi acoperite in proportie de aproximativ 75% cu sumele recuperate.
In opinia recurentei s-a facut dovada indeplinirii tuturor conditilor prevazute de lege pentru a poera raspunderea reglementata de art. 138 alin. 1 lit. c) si d) din Legea nr. 85/2006, astfel incat solicita admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii cererii de atragere a raspunderii paratului si obligarea acestuia la suportarea datoriilor societatii astfel cum sunt evidentiate in tabelul definitiv.
Recursul nu este fondat.
1.Răspunderea reglementată art. 138 din Legea nr.85/2006 este o raspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, administratorul a contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Astfel, pentru a fi angajata, trebuie indeplinite conditiile generale ale raspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999.civ. caracterul special al reglementarii invocate in cauza constand in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa raspunda este facuta in concreto, cerandu-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in masura in care au fost savarsite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in masura sa contribuie la ajungerea societatii debitoare in insolventa.
In cazul in care se solicita antrenarea raspunderii patrimoniale a administratorului societatii, chiar daca raporturile juridice stabilite intre acesta si societate sunt guvernate de dispoziiile art. 71 -72 din Legea 31/1990, raspunderea, in temeiul art. 138 alin.1 din lege nu se circumscrie raspunderii civile contractuale. In consecinta, raspunderea administratorului societatii debitoare va fi analizata ca raspundere delictuala pentru fapta proprie, situatie in care se cer a fi intrunite cumulativ urmatoarele conditii: existenta prejudiciului, a faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul reprezentat de cauzarea starii de insolventa, iar fapta sa fi fost savarsita cu vinovatie.
2. In cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr.85/2006, aspect retinut in mod corect de instanta de fond. Potrivit acestor dispozitii se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei sa fie suportata de membrii organelor de conducere, care au contribuit la starea de insolventa, prin faptul că au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara documentele contabile sau au tinut contabilitatea conform legii.
Imprejurarea ca la dispozitia administratorului judiciar si, ulterior, a lichidatorului nu au fost puse documentele contabile nu valoreaza proba netinerii contabilitatii, a sustragerii sau a distrugerii acestor documente, ci, cel mult, poate crea o prezumtie in acest sens, insuficienta insa, in lipsa dovedirii in concret, in conditiile art. 1169.civ. a instalarii starii de insolventa ca efect al netinerii contabilitatii ori al distrugerii ei.
Mai mult, Legea nr. 85/2006 consacra, pe de o parte, sanctiuni penale pentru persoana care, desi avea obligatia de a pune la dispozitia judecatorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, in conditiile art. 35, documentele si informatiile prevazute la art. 28 alin. 1 lit. a-f (art. 147 din Legea nr. 85/2006), iar, pe de alta parte, mecanisme de remediere a unei asemenea situatii, statuand in sarcina administratorului judiciar si lichidatorului obligatia de a intocmi actele prevazute la art. 28 alin. 1, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inlauntrul termenelor legale, precum si sanctiuni pentru debitorul care impiedica cu rea-credinta, intocmirea documentatiei respective.
Nici nedepunerea declaratiilor fiscale nu este de natura sa determine atragerea raspunderii patrimoniale, pe de o parte pentru ca omisiunea inregistrarii situatiilor contabile la organele fiscale nu constituie, in sine, o dovada a neindeplinirii obligatiei de organizare si conducere a contabilitatii si, pe de alta parte, nu s-a probat legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciul constand in contribuirea la ajungerea în insolventă a societății. Recurenta s-a limitat la a formula afirmatii generale, nesustinute prin dovezi concludente si pertinente. Or, sarcina probei, conform art. 1169 Cod civil, ii incumba celui ce face o sustinere in fata judecatii.
De altfel, din analiza inscrisurilor aflate la dosar, Curtea constata ca, desi initial societatea debitoare, prin reprezentantii, nu a pus la dispozitia administratorului judiciar actele mentionate in art. 28 din Legea nr. 85/2006 (a se vedea raportul nr. 4 intocmit la data de 17.04.2007 de administratorul judiciar), ulterior aceste documente au fost depuse la dosar (a se vedea si raportul nr. 7 depus pentru termenul din 30.11.2007 de catre lichidator).
3. Creditoarei ii revenea, de asemenea, sarcina de a arata, pe de-o parte care au fost actiunile sau inactiunile paratilor care au avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al lor sau al altora, prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c) si care au dus la falimentul societatii si pe de alta parte rolul lor in determinarea falimentului, afirmatiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
4. Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumte legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii.
Asa cum s-a retinut in mod judicios si de catre judecatorul-sindic, recurenta nu a dovedit in concret ca nedepunderea bilanturilor sau a declaratiilor la organele fiscale sau nedepunerea actelor prevazute la art. 28 alin. 1 reflecta, in fapt, o alta realitate, respectiv aceea ca societatea debitoare a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara unele documente contabile sau nu a tinut contabilitatea in conformitate cu legea, imprejurari care sa fi contribuit la ajungerea in stare de insolventa. De asemenea, nu s-a dovedit nici interesul personal urmarit de parat prin imprejurari care sa conduca la incetarea platilor.
Asa cum rezulta din raportul nr. 4 din 17.04.2007, intocmit de administratorul judiciar desemnat de instanta, principalele cauze ale intrarii debitoarei in stare de insolventa au fost: (1) inregistrarea de pierderi la un numar de 5 contracte in suma de 741.680 RON, din care 3,6 miliarde ROL pierdere inregistrata ca urmare a devalorizarii USD in raport cu ROL, ceea ce nu a permis redresarea firmei si a condus la o decapitalizare evidenta si (2) neincasarea creantelor in suma de 267.329 RON, din cauza lipsei de disponibilitati a clientilor. Totodata, lichidatorul judiciar a retinut ca nu s-au constatat fapte care sa se incadreze in dispozitiile art. 138 din legea insolventei (aspect reconfirmat si in raportul nr. 10, intocmit pentru termenul din 17.10.2008).
In concluzie, recursul va fi respins, ca nefondat, in temeiul disp. art. 312.pr.civ. cu consecinta mentinerii, ca legala si temeinica, a hotararii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în calitate de președinte al Comitetului creditorilor debitoarei SC INTERNAȚIONAL SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 3034 din 29.05.2009 de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC INTERNAȚIONAL SRL prin lichidator judiciar GRUP EXPERT, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12. 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red. jud. /2 ex./ 17.12.2009
Judecator-sindic -
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Președinte:Izabela DolacheJudecători:Izabela Dolache, Alina Pănescu, Cristina Scheaua
