Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1759/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1759
Ședința Publică de la 14.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Izabela Dolache
JUDECĂTOR 2: Alina Pănescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, împotriva sentinței comerciale nr.3411 din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea constatând că recurenta a solicitat judecarea recursului și în lipsă potrivit art.242 alin.2 proc.civ. reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată, pe rolul Tribunalului București sub nr-, lichidatorul a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC SRL.
În motivarea cererii s-a învederat că, prin încheierea nr.68402/27.11.2007, la cererea creditoarei SECTOR 3, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului a dispus desemnarea lichidatorului; în urma notificărilor efectuate a constatat că societatea înregistrează debite semnificative, reprezentanții societății au putut fi contactați.
În drept au fost invocate dispozițiile art.107 raportat la art.1 alin. 2 lit. c și e din Legea 85/2006, art. 26 din lege, art. 270 indice 1 din Legea 31/1990, art.1169 - 1170 cod civil și art.43 cod comercial.
Prin sentința comercială nr. 458/14.10.2008, Tribunalul Bucureștia admis cererea debitoarei, prin lichidator, a dispus deschiderea procedurii în temeiul art.107 alin.1 raportat la art.32 din lege, prin procedura simplificată; a ridicat dreptul de administrarea la debitoarei a desemnat lichidator judiciar.
Prin cererea, înregistrată la dosarul cauzei la 7.05.2009, creditoarea Administrația Finanțelor Publice sector 3 solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, în temeiul art.138 alin. 1 lit. d din lege.
În motivarea cererii, reclamanta creditoare s-a mărginit la afirmații generice privind răspunderea administratorului social, în condițiile art.72 și 73 alin. 2 din Legea 31/1990 raportat la art.374 cod comercial, potrivit cărora administratorul în temeiul contractului de mandat pe care l-a încheiat cu societatea este ținut a răspunde pentru prejudiciile cauzate prin nerespectarea obligațiilor ce îi incumbă, inclusiv cele referitoare la întocmirea contabilității conform legii.
S-a mai susținut raportat la art.1082 codul civil că, în cazul răspunderii contractuale culpa pârâtului este prezumată, raportat la art. 138 din legea insolvenței, apreciind ca societatea comercială nu poate funcționa viabil în condițiile unui dezinteres manifest al administratorului social.
Motivarea s-a întemeiat cu prioritate, pe faptul reținut de către lichidatorul judiciar în raportul de activitate întocmit, prin care s-a reținut neîndeplinirea obligației stabilite prin art. 28 din lege.
Prin sentința comercială nr.3411/15.06.2009, pronunțată în dosar -, Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată cererea creditoarei sector 3, privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului administrator.
În temeiul art.131 din lege a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut ca în cauză, nu sunt întrunite cerințele art.138 alin.1 lit. d raportat la art.998 - 999 cod civil.
În ceea ce privește obligația administratorului de asigura întocmirea contabilității înc onformitate cu legea, s-a reținut că faptul neîndeplinirii obligației de a depune documentele prevăzute de art.28 din lege nu creează prezumția săvârșiri faptei în nici una dintre ipotezele textului de lege.
De asemenea, s-a apreciat ca neîntocmirea evidențelor contabile conform legii trebuie să fi cauzat starea de insolvență aspect nesusținut de probatoriul administrat în cauză de către reclamanta creditoare.
Cu privire la măsura închideri procedurii s-a reținut a fi întrunite cerințele art.131 din lege, din probatoriul administrat rezultând că debitoare nu deține bunuri a căror valorificare să poată asigura continuarea procedurii, iar creditori nu s-au oferit să înainteze sumele necesare.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta creditoare, invocând motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 pr.civ. și ale art. 304 indice 1 pr.civ.
În motivarea recursului s-a susținut,ca instanța de fond a procedat la o greșita aplicare a legii.
Au fost reluate argumentele prezentate în cererea introductivă, în sensul că pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală este necesar a se proba raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a persoanei și prejudiciul cauzat, fapta ilicită constând fie într-o acțiune fie într-o inacțiune, în cauză omisiunea de a ține contabilitatea cu respectarea legii.
S-a învederat că din evidențele creditoarei a rezultat ca debitoarea a depus sporadic declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturile TVA, cu încălcarea art.79 - art.82 din OG 92/2003
și raportările contabile nu au mai fost depuse de debitoare începând cu anul 2000, ceea ce nu reprezintă o simplă neglijență ci o încălcare a dispozițiilor imperative privind întocmirea evidențelor contabile.
Au fost reluate susținerile privind răspunderea specială a administratorilor sociali raportat al mandatul acordat de societare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța va înlătura susținerile recurentei privind incidența dispozițiilor art.72 și art.73 alin.1 din Legea nr.31/1990, art.374 cod comercial și art.1082 cod civil, întrucât prin art. 138 din Legea nr. - este reglementată o răspundere patrimonială specială, de natură extracontractuală și cu privire la faptele săvârșite de administratori societății, aceștia fiind ținuți a răspunde patrimonial pentru fapte ce exced contractului de mandat în condiții probări cerințelor art.998 - 999 cod civil.
Așa cum rezultă din textul de lege, răspunderea personală poate fi atrasă numai în condițiile în care pentru săvârșirea faptelor prevăzute limitativ de lege s-a determinat insolvența societăți debitoare, condiții în care, sunt incidente dispozițiile art.998 - 999 cod civil.
Astfel, pentru a antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare, întrucât legea nu instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, este necesar a se administra probe concludente și pertinente care să dovedească atât săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art.138 din lege cât și întrunirea condițiilor prevăzute de art.998 - 999 cod civil, privind săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție, prejudiciul constând în insolvența societăți debitoare și legătura de cauzalitate.
Reclamanta creditoare nu a probat decât faptul neîndeplinirii obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței precum și faptul nedepunerii actelor prevăzute de art. 28 din lege.
Însă nu au fost administrate probe în dovedirea legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorului care nu a procedat la întocmirea contabilității în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.
În consecință, nu s-a dovedit că administratorul prin fapta sa culpabilă a cauzat starea de insolvență, aspect de altfel, nereținut nici în rapoartele de activitate întocmite de către lichidatorul judiciar.
Apreciază ca, în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind întrunite cerințele art.998 - 999 cod civil si ale art.138 alin.1 lit.d din lege.
Cu privire la măsura închiderii procedurii și a radieri societății, față de probatoriul administrat și de concluziile exprimate de către lichidatorul judiciar în raportul de activitate,apreciază că în mod corect, s-a reținut incidența art.131 din lege.
Apreciind legală și temeinică sentința atacată, nefiind întrunite cerințele art.304 pct. 9 pr.civ. în temeiul art. 312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6, împotriva sentinței comerciale nr.3411 din 15.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât și intimata debitoare SC SRL prin lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
2 ex.
Președinte:Izabela DolacheJudecători:Izabela Dolache, Alina Pănescu, Cristina Scheaua
