Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 178/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.178
Ședința publică de la 14.02.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului formulat recurenta - - CREDIT BANK prin lichidator judiciar SC împotriva sentinței comerciale nr.841F/20.07.2007 pronunțată Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC 94 - prin lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin lichidator judiciar reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 117 dosar, intimatul pârât prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 118 dosar, intimatul pârât personal care se legitimează cu I seria - nr.- eliberată de poliția Mun. S și asistat de avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 35 dosar și intimatul pârât personal care se legitimează cu I seria - nr.- eliberată de poliția Mun. S și intimata pârâtă personal care se legitimează cu I seria - nr.- eliberată de poliția Mun. S, lipsind intimații pârâți și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulată de Credit Bank. Arată că pârâții în calitatea lor de acționari, administratori sau cenzori au participat în cadrul adunărilor generale la luarea deciziilor colective cu privire la modul de desfășurare a activității societății debitoare. Astfel, prin deciziile luate de aceștia sau prin lipsa acestor decizii, s-a cauzat starea de insolvență a societății.
Intimații pârâți și solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală. Arată că nu sunt susținute de probatoriul administrat în cauză criticile aduse sentinței atacate. A depus acte care fac dovada că a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Există dovezi că acest credit a fost rambursat în măsura în care a avut lichidități. Există la dosar situația plăților efectuate de debitoare. Apreciază că o culpă deosebită o are recurenta pentru că a refuzat primirea acestor plăți la intrarea în faliment. Instanța a reținut că nu există legătură de cauzalitate între faptele personale și starea de faliment a societății, neputând astfel reține culpa întregii conduceri. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Din probele administrate în cauză instanța a reținut că nu se poate reține în sarcina sa comiterea faptelor reclamante de creditoare. Raportul de expertiză este edificator. Nefiind contestat de nici una din părți a fost omologat de instanța de fond. Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 841F din 20 iulie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Ialomița, judecătorul- sindic a respins ca nefondată acțiunea creditoarei - - CREDIT BANK B, formulată prin lichidator SC audit SRL împotriva pârâților, - și, în contradictoriu cu SC - S - în faliment. I-a obligat pe pârâții și să consemneze diferența de onorariu de expert de câte 100 lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că societatea creditoare a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților în temeiul articolului 138 literele a,c și d raportat la articolul156 alineat 3 din legea nr.85/2006 pentru o creanță de 990.208,95 lei noi, dar că din raportul întocmit de lichidator a reieșit că societatea debitoare AGROI- a ajuns în insolvență din pricina refuzului creditoarei de a încasa ratele în lei, refuzului celorlalte bănci de a efectua schimbul valutar, din pricina dobânzilor mari, a penalităților calculate pentru neplata la timp a datoriilor și pentru deprecierea monedei naționale în raport de cu marca germană, toate fiind cauze obiective, fără indicii cu privire la vinovăția vreuneia din persoanele din conducerea societății.
A reținut și că aceleași aspecte au reieșit și din expertiza efectuată la cererea pârâților, expertiză necontestată și omologată de instanță, toate probele conducând la concluzia că acțiunea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 18 octombrie 2007 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului s-au invocat prevederile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și greșita aplicare a legii, sens în care recurenta a arătat că instanța a omis să analizeze întregul material probatoriu administrat în cauză. Astfel, recurenta a susținut că expertul a subliniat în raportul de expertiză că societatea debitoare, de la înființare și până la deschiderea procedurii,a generat numai pierderi, cu excepția anilor 1994 și 1996, aspect ce arată ineficiența capitalurilor investite și a activelor fixe din această societate. În același sens, recurenta a arătat și faptul că la dosar există informații de la registrul comerțului din care reiese că reprezentanții societății debitoare au depus numai bilanțurile contabile aferente anilor 2002 și 2006, pentru restul perioadei de funcționare a societății neexistând nici o evidență, iar instanța de fond nu amintește nimic de aceste aspecte, deși prevederile articolelor 26 și 27 reglementează în mod explicit această obligație.
În această perspectivă, recurenta a susținut că nedepunerea documentelor contabile se circumscrie cazului de răspundere prevăzut de articolul 138 din legea nr. 85/2006.
A criticat și unele concluzii ale raportului de expertiză, pe care le-a considerat eronate în special sub aspectul impunerii plății creditelor restante.
A susținut că sunt întrunite toate cerințele atragerii răspunderii membrilor organelor de conducere, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 299 și urm Cod procedură civilă, pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă și pe dispozițiile legii falimentului.
Intimații, și au depus întâmpinări, prin care s-au apărat în fapt și în drept față de motivele de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Se remarcă faptul că atât în cererea întemeiată pe dispozițiile fostului articolul 137 din legea nr.64/1995, actualul articol 138 din legea nr.85/2006, cât și pe parcursul procesului, inclusiv în căile de atac, recurenta creditoare s-a limitat la a invoca prevederile articolului 138 literele a,c, și d, fără ca, cel puțin în privința faptelor prevăzute la literele a și c, să individualizeze aceste fapte. Or, în condițiile în care prevederile legale determină exact faptele cu vocație de a antrena răspunderea membrilor organelor de conducere, recurenta - creditoare avea obligația de a arăta în concret faptele imputate intimaților - pârâți pentru ca asupra acestora să poarte cercetarea judecătorească. În atare situație, Curtea reține, pe lângă considerentele avute în vedere de judecătorul - sindic, că în speță nu s-a făcut dovada în condițiile articolelor 11169 - 1170 Cod civila existenței faptelorprevăzute de articolul 138 literele a și c din legea nr.85/2006, ceea ce face de prisos analiza celorlalte condiții de atragere a răspunderii patrimoniale relative la prejudiciu, culpă și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, se remarcă faptul că recurenta -creditoare critică în recurs punctual soluția judecătorului - sindic sub aspectul analizei incomplete a materialului probator, după cum critică și parte din concluziile expertizei efectuate în cauză.
Critica este nefondată și a fost înlăturată. Nici o dispoziție a legii nr. 85/2006 nu echivalează nedepunerea de către membrii organelor de conducere a documentelor contabile prevăzute de articolul 28 din lege cu fapta incriminată de articolul 138 litera d din același act normativ, iar o astfel de echivalență nu poate fi făcută nici de judecător, întrucât este fără fundament legal.
În plus, Curtea reține și faptul că o contabilitate regulată, astfel cum reiese din dispozițiile legii nr. 82/1991 și din dispozițiile codului comercial, nu se rezumă și nici nu se confundă cu documentele prevăzute de articolul 28 din legea nr.85/2006.
Tot astfel, Curtea reține și faptul că nedepunerea la registrul comerțului și la administrația financiară a bilanțurilor contabile nu valorează contabilitatea neregulată, cu atât mai mult cu cât nici lichidatorul judiciar și nici expertul contabil desemnat pentru efectuarea expertizei nu face vreo referire la neținerea contabilității legale, la o contabilitate fictivă sau la pierderea ori ascunderea de documente contabile, dimpotrivă, evidențele puse la dispoziție permițând efectuarea unei expertize care să răspundă obiectivelor încuviințate de instanță.
Tot sub aspectul existenței faptei în modalitatea prevăzută de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, Curtea reține și faptul că deciziile eronate sau lipsa deciziilor membrilor organelor de conducere nu poate valora nici contabilitate neregulată, nici contabilitate fictivă și nici pierdere sau ascundere de documente contabile, astfel cum impun prevederile legale precitate.
Mai mult, aceste fapte pretinse de recurenta - creditoare nu se încadrează în nici una din faptele expres și limitativ prevăzute de articolul 138 literele a-g din legea nr.85/2006.
Ca atare, față de probele administrate și în raport de criticile dezvoltate, Curtea apreciază că în speță nu s-a făcut dovadaexistenței fapteiprevăzute de articolul 138 litera d din legea nr.85/2006, ceea ce face de prisos analiza celorlalte condiții pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv prejudiciul, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, câtă vreme răspunderea civilă poate fi antrenată numai dacă aceste elemente sunt întrunite cumulativ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că sentința de fond este pronunțată cu riguroasa aplicare a dispozițiilor articolului 138 literele a,c și d din legea nr.85/2006 și a dispozițiilor articolului 998 și urm Cod civil, de aceea în privința sa nu subzistă cazul de modificare prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul articolului 312 alineat 1 teza a Ii Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat, luând act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - - CREDIT BANK prin lichidator judiciar SC împotriva sentinței comerciale nr.841F/20.07.2007 pronunțată Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți, și intimata debitoare SC 94 - prin lichidator judiciar
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
