Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 180/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 180/
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A împotriva sentinței civile nr. 2035/13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar ACTIV GRUP, având ca obiect închiderea procedurii insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și reținând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2035/13.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis cererea formulată de administratorului judiciar Activ Grup A; a dispus: închiderea procedurii prevăzute de Legea 85/2006, declanșată împotriva debitoarei - SRL și radierea acestei societăți din evidențele ORC; descărcarea participanților la procedură de toate atribuțiile legate procedură, debitoare, averea acesteia, creditori și asociat; notificarea acestei hotărâri cu Direcția Generală a Finanțelor Publice și ORC A, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare; precum și plata din fondul de lichidare, a sumei de 1000 lei lunar, reprezentând retribuția administratorului judiciar, începând cu data deschiderii procedurii, până la zi, precum și a sumei de 150,88 lei, reprezentând cheltuieli de procedură avansate de lichidatorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 2111/13 august 2007, judecătorul sindic a admis cererea formulată de creditoarea - SRL, și a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, desemnând ca administrator judiciar pe Activ Grup, stabilind obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea 85/2006.
În îndeplinirea atribuțiilor legale stabilite, administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar și cel definitiv al creanțelor societății debitoare, constatând că totalul pasivului societății debitoare este de 53.536,80 lei, iar prin rapoartele întocmite în cauză s-a invocat împrejurarea că lichidatorul judiciar nu a putut intra în posesia actelor societății debitoare, pentru a întocmi raportul privind cauzele și împrejurările ce au determinat starea de insolvență a acesteia și cu toate demersurile efectuate nu au putut fi depistate lichidități în conturile bancare ale debitoarei, ori alte elemente de activ patrimonial.
În exercitarea acelorași atribuții administratorul judiciar a formulat plângere penală împotriva fostului administrator al societății pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006, plângere ce a fost soluționată prin ordonanța din 30 aprilie 2008 dată în dosarul 236/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad în sensul scoaterii de sub urmărire penală și a al aplicării față de învinuit a unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv a unei amenzi de 100 lei, organele de urmărire penală apreciind că fapta săvârșită de acesta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu atât mai mult cu cât învinuit a recunoscut săvârșirea ei, fără a preda însă, actele contabile ale societății.
În lipsa acestor acte administratorul judiciar a făcut demersuri pentru identificarea eventualelor elemente de activ patrimonial, și a primit, în acest sens relații contradictorii de la Direcția de Venituri A, relații potrivit cărora debitoarea ar fi avut în proprietate un autoturism marca cu nr. B-47-, pentru care, de asemenea s-au făcut demersuri de identificare și reținere la Poliția Rutieră, lipsite însă de rezultat.
Administratorul judiciar a întocmit și raportul privind cauzei și împrejurările ce au determinat starea de insolvență a debitoarei în condițiile art. 59 din Legea 85/2006, deși nu a deținut actele prevăzute de art. 28 din aceeași lege, analizând activitatea economică a debitoarei, doar prin prisma situațiilor financiare postate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.
Din analiza acestor informații administratorul judiciar a concluzionat că nu există nici o șansă de reorganizare a societății cu atât mai mult cu cât la sediul declarat de acesta, nu se desfășoară nici o activitate, iar reprezentanții ei nu au manifestat nici un interes pentru propunerea vreunui plan de reorganizare.
De altfel, administratorul judiciar a constatat că deși în cursul anilor 2004-2005 rezultatele financiare ale activității debitoarei au fost pozitive și în creștere, profitul a fot mai mic deoarece volumul cheltuielilor s-a aflat în creștere majoră, creștere care a fost extremă la sfârșitul anului 2006, creanțele debitoarei înregistrând creșteri semnificative pe parcursul ultimilor ani de activitate.
Administratorul judiciar a concluzionat că, în lipsa actelor contabile ale societății prezumă că, fostul administrator al societății debitoare este vinovat de ajungerea ei în stare de încetare de plăți, una dintre cauze fiind inacțiunea pentru recuperarea creanțelor, ce a determinat, implicit nașterea blocajului financiar.
Față de aceste concluzii, ale analizei societății debitoare, în ședința adunării creditorilor din 29 aprilie 2008, administratorul judiciar a propus formularea acțiunii de atragere a răspunderii fostului administrator, domiciliat în Italia, solicitând creditorilor avansarea sumelor necesare promovării și susținerii acestei acțiuni, dar creditorii nu au fost de acord cu această cerere.
Judecătorul sindic a mai reținut că față de situația procedurii, concretizată în aceea că administratorului nu i s-au pus la dispoziție actele societății în vederea identificării și valorificării eventualelor elemente de activ patrimonial ale debitoarei, iar plângerea penală formulată în acest scop nu a avut efectele scontate, că adunarea creditorilor nu a fost de acord cu avansarea sumelor necesare formulării acțiunii de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, în condițiile art. 138 din Legea 85/2006, și nici cu sumele necesare continuării procedurii, administratorul judiciar a propus, prin raportul din 10 octombrie 2008, închiderea procedurii în condițiile art. 131 din Legea 85/2006, și a notificat acest raport tuturor creditorilor debitoarei.
Instanța de fond, constatând că împotriva acestei propuneri creditorii nu au formulat obiecțiuni în condițiile art. 129 din Legea 85/2006, iar pe de altă parte, că în cauză sunt îndeplinite cerințele pretinse de art. 131 din aceeași lege, în sensul că în averea debitoarei nu există bunuri ori alte elemente de activ patrimonial care să acopere cheltuielile procedurii, iar creditorii, deși au fost notificați în acest sens, nu au fost de acord cu avansarea sumelor necesare suportării acestor cheltuieli, a admis cererea administratorului judiciar și a dispus închiderea procedurii declanșată împotriva debitoarei cu consecințele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea prin ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate ca nelegală și netemeinică și continuarea procedurii prevăzute de Legea 85/2006.
În motivarea recursului s-a arătat că scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii. Astfel, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri, ori în speță, apreciază că nu s-au depus toate diligențele pentru identificarea bunurilor debitoarei, atâta timp cât împotriva administratorului nu a fost atrasă răspunderea doar pentru motivul neavansării sumelor pentru continuarea procedurii. Consideră că lichidatorul judiciar avea obligația să facă demersuri pentru identificarea de bunuri, respectiv verificări la Registrul de carte funciară, la Arhiva electronică de gajuri mobiliare, la agențiile bancare de pe raza municipiului A, precum și pentru bunurile personale ale celor răspunzători de starea firmei.
De asemenea, s-a menționat că potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006, organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, ei trebuie să asigure realizarea drepturilor participanților la procedură, sens în care se impunea atragerea răspunderii fostului administrator pentru acoperirea unei părți din pasiv.
Recurenta A arată că raportul final și bilanțul de închidere trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării Adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art. 129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii.
Creditoarea recurentă susține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, având în vedere că nu s-au depus toate diligențele de către lichidator pentru identificarea tuturor bunurilor mobile și imobile ale debitoarei și că nu a fost atrasă răspunderea persoanelor care au provocat starea de insolvență.
În drept, recurenta a invocat art. 3 (26), art. 5, art. 25 (a), art. 131 și 138 din Legea nr. 85/2006, art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic. Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 2035/2008 din dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.03.2009
Dact./02.03.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
