Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 1845/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.1845
Sedința publică din 16 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs, formulate de recurentele creditoare DIRECȚIA GENERALA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.3238/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - G AGENT DE asigurare SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, intimatele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS și CASA DE INSOLVENȚA CRISTICA, și intimata pârâtă.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 25.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 02.12.2009, la 09.12.2009 și apoi la 16.12.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 18.08.2009, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererile de recurs formulate de recurentele creditoare SECTOR 1 B și SECTOR 1 B împotriva sentinței comerciale nr. 3238 din 9.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială.
Prin sentința sus-menționată instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea formulată de lichidatorul judiciar, în contradictoriu cu pârâta, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura insolvenței împotriva debitorului SC A & G AGENT DE ASIGURARE SRL, în contradictoriu cu creditorii AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVE STATULUI, DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul - sindic a reținut că la termenul din 17.03.2009, lichidatorul a depus la dosar cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva pârâtei - administrator statutar al societății debitoare, lichidatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile articolului 138 litere a și e din Lege anr.85/2006.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, continuarea activității a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere, iar titularul acțiunii face dovada săvârșirii de către pârât, cu vinovăție, a unei fapte prevăzută de art 138 lit a)-g) și a raportului de cauzalitate dintre această faptă și insolvența debitorului.
Or, în speță, lichidatorul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la folosirea bunurilor debitorului În folos propriu sau în cel al unei alte persoane, cât și la ascunderea unei părți a activului debitorului fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art 138 lit. a) și e) din lege.
În ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor a fost aceea că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate
În cauză, lichidatorul judiciar a arătat că nu a identificat faptic în patrimonial debitorului bunuri mobile sau imobile care să fie valorificabile.
Potrivit art.l31 din lege, în orice stadiu al procedurii, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperii cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare. Prin urmare, judecătorul-sindic a constatat că debitorul nu deținea bunuri prin a căror valorificare să poată fi acoperite creanțele sau cheltuielile administrative, astfel încât o continuare a procedurii nu s-ar justifica, atât timp cât finalitatea urmărită de lege nu ar putea fi atinsă. Față de lipsa disponibilităților din contul debitorului a dispus plata către lichidatorul judiciar, din fondul prevăzut la art 4 alin 4 din lege, a sumei de 1.750 lei, din care 1.500 lei reprezintă remunerație, iar 250 lei cheltuieli de procedură, apreciate ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenta creditoare SECTOR 1 B și SECTOR 1
Recurenta B apreciază soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică-cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor articolului 131 din Legea nr.85/2006 în sensul că atâta timp cât în patrimoniul SC A & G AGENT DE ASIGURARE SRL au rămas bunuri impozabile care puteau fi valorificate, este evident că instanța judecătorească de fond era datoare să facă o aplicare întocami a dispozițiilor legii nr. 85/2006, luînd în considerare această stare de fapt și de drept, cu consecințele legale corespunzătoare.
Susținerea recurentei în sensul că în patrimoniul debitoarei figurează următoarele bunuri impozabile - autoturism marca Skoda și autoturism marca Mitsubishi nu este de natură a afecta aplicarea dispozițiilor articolului 131 din legea nr.85/2006 atât timp cât - așa cum rezultă și din raportul nr.6 de activitate al lichidatorului (fila 172 vol.II dosar ) a intervenit o novație a contractelor de leasing privind cele două autoturisme iar în instanță nu s-a formulat nici o cerere de anulare a actului juridic de novație în condițiile articolului 80 din legea nr.85/2006.
Ca urmare a celor susținute de lichidator în raportul de activitate nr. 6 rezultă că autoturismele nu se aflau în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței pe de altă parte, conform contractelor de leasing s-a transmis utilizatorului doar dreptul de folosință asupra autoturismelor și nu s-a mai precizat în actele întocmite de lichidator dacă în fond autoturismele au intrat sau nu definitiv în patrimoniul societății debitoare ( a utilizatorului).
În lipsa unor astfel de precizări și față de concluziile raportului de activitate nr. 7 al lichidatorului din care rezultă că societatea debitoare nu deține bunuri în patrimoniu (fila 203 vol.II dosar ), în mod corect instanța de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor articolului 131 din Legea nr.85/2006.
Pentru aceste motive, recursul formulat de recurenta SECTOR 1 B va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B aceasta apreciază soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Astfel cum reiese din rapoartele de activitate intocmite de lichidatorul judiciar, s-a putut concluziona faptul ca in cauza au fost gasite temeiuri de atragere a raspunderii impotriva administratorului societatii in conformitate cu art 138, lit a) d) si e).
In conditiile in care nu mai desfasura activitate, societatea debitoarece a achizitionat in anul 2006, in leasing, doua autoturisme, care au fost folosite de catre doua-persoane fizice, iar începand cu anul 2008, sunt decontate de catre societate cheltuielile efectuate cu combustibilul autoturismelor.
Arată recurenta că instanta trebuie să retina in sarcina partei si fapta prevazuta la art 138, lit ) în sensul că au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
In urma verificarilor efectuate de recurentă a reiesit faptul că societatea debitoare nu a depus bilanțurile contabile pe anii 2003, 2004 și anul 2006.
In bilantul contabil aferent anului 2007 societatea debitoare inregistra scriptic active in suma de 66.275 lei, ce nu puteau fi identificate in realitate in patrimoniul societatii debitoare, faptele se circumscriu în dipozitiile art 138, lit e din legea isnolventei.
In cauza de fata legatura de cauzalitate intre fapta ilicita, culpabila a paratei si prejudiciu, constă in folosirea bunurilor si disponibilitatilor banesti ale societatii pentru satisfacerea propriilor interese, cauzand ajungerea societatii in incapacitate de plata si prejudicierea directa institutiilor statului, prin neacoperirea creantelor.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurenta-creditoare SECTOR 1 B, constată că aceasta nu a făcut nici o probă pentru a dovedi că prin faptele sale pârâta a cauzat ajungerea societății în incapacitate de plată.
Astfel, afirmația recurentei - creditoare potrivit cu care pârâta se face vinovată de ajungerea societății în faliment prin achiziționarea în leasing a două autoturisme nu este susținută de probe.
Astfel nu este dovedit că cele 2 persoane fizice care au folosit autoturismul le-au folosit în interes propriu și nu în interesul societății - (conform obiectului acestei societăți și anume acela de a încheia polițe de asigurare, activitate care așa cum se cunoștea presupune o muncă de teren ce necesită deplasări).
În ceea ce privește fapta prevăzută de articolul 138 litera d din Legea nr. 85/2006 - nu este suficientă existența neținerii contabilității în conformitate cu legea ci mai este necesar ca prin această faptă să se fi produs starea de insolvență - aspect ce suma fost dovedit în cauză.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor articolului 138 litera e din legea nr. 85/2006 nu s-a arătat în concret în ce modalități dintre cele prevăzute de lege (deturnarea, ascunderea unei părți din activul societății sau mărirea în mod fictiv a pasivului) ar fi săvârșit pârâta aceste fapte.
În situația în care se susține că se înregistrează scriptic în bilanțul anului 2007 active în sumă de 66.275 lei ce nu au putut fi identificate în realitate, acest aspect deși reținut și în cererea lichidatorului de atragere a răspunderii pârâtei - se limitează doar la o simplă susținere fără a se dovedi îndeplinirea cumulativă și a celorlalte condiții prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii (articolele 998 - 999 cod civil și cele speciale ale articolului 138 din Legea nr.85/2006).
De altfel, cum corect a reținut și instanța de fond astfel de active nu au fost descrise și dacă ar fi existat ar fi fost identificate și valorificare de către creditorul (prin executare silită -anterior deschiderii procedurii insolvenței).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge și recursul formulat de recurenta creditoare SECTOR 1, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate ambele recursuri declarate de recurentele creditoare DIRECȚIA GENERALA DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței comerciale nr.3238/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - G AGENT DE ASIGURARE SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, intimatele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS și CASA DE INSOLVENȚA CRISTICA, și intimata pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
14.01.2010
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Gabriela Vințanu
