Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 185/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.185
Ședința Publică de la 11.02.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererilor de recurs, formulate de recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, DIRECȚIA VENITURI BUGET LOCAL SECTOR 2 și -, împotriva sentinței comerciale nr.2105 din 29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, -, - SRL prin lichidator judiciar - -, RA -, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR, CONSILIUL LOCAL SF. G, PRIMĂRIA COMUNEI GHIMPAȚI, T ROMTELECOM - - DIRECȚIA TELECOMUNICAȚII I, SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE B, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, - SRL, ROMTELECOM - - DIRECȚIA TELECOMUNICAȚII
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - prin lichidatori judiciari, reprezentată de consilier juridic dna., intimații, reprezentați de avocat dna., personal, reprezentat de avocat dna. și, reprezentat de avocat dna., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimatul invocă excepția tardivității declarării recursurilor formulate de - prin lichidatori judiciari și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și excepția nulității recursului formulat de - prin lichidatori judiciari.
Curtea pune în discuția părților excepțiile invocate de intimat.
Intimatul solicită admiterea excepției tardivității declarării recursurilor formulate de - prin lichidatori judiciari și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și excepției nulității recursului formulat de -, având în vedere următoarele considerente:
Sentința comercială recurată a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență la data de 26.07.2007.
Recursul trebuia declarat în 10 zile libere de la data publicării.
- prin lichidatori a depus motivele de recurs la data de 13.09.2007, la 48 de zile de la data publicării sentinței, ceea ce determină declararea acestui recurs, ca tardiv introdus. Pe de altă parte recursul - a fost depus direct la Curtea de APEL BUCUREȘTI, ceea ce constituie motiv de nulitate absolută potrivit art.302 proc.civ.
Direcția Venituri Buget Local Sector 2 a depus recursul motivat la data de 27.08.2007, la 31 de zile de la publicarea sentinței în Buletinul procedurilor de insolvență, atrăgând tardivitatea acestuia.
Recurenta -, prin consilier juridic, solicită respingerea excepțiilor tardivității și nulității recursului, ca neîntemeiate, arătând că luat cunoștință de hotărârea recurată la data de 5.09.2007 iar recursul a fost depus la Curtea de APEL BUCUREȘTI întrucât, dosarul era deja înaintat instanței de recurs.
Intimatul, prin apărător, solicită admiterea excepțiilor, având în vedere dispozițiile art.301 și art.302 proc.civ. în raport de data publicării sentinței recurate și data declarării recursurilor, ambele recursuri sunt tardive. De asemenea, solicită admiterea excepției nulității recursului formulat de -.
Intimații, reprezentați de avocat și intimatul, reprezentat de avocat, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea excepției tardivității recursurilor formulate de - prin lichidatori judiciari și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și excepției nulității recursului formulat de -, pentru aceleași considerente invocate de intimatul.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, au arătat că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Curtea urmează a se pronunța asupra excepțiilor invocate și, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, în subsidiar acordă cuvântul în recurs.
Recurenta - prin lichidatori, reprezentată de consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii excepției prescripției extinctive și, pe cale de consecință, admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale și obligarea intimaților pârâți la suportarea pasivului debitoarei - -, rămas neacoperit în cadrul procedurii de insolvență.
Intimatul solicită respingerea recursului formulat de AVAS, ca nefondat, având în vedere motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Intimații, reprezentați de avocat, au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Intimatul, prin apărător, a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.
Intimatul, prin apărător, solicită respingerea recursului formulat de AVAS, ca nefondat, urmând a se constata că a fost desemnat în calitate de administrator al debitoarei, ulterior înregistrării cererii întemeiate pe dispozițiile Legii nr.64/1995; depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 2105/29.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost admisă excepția prescripției extinctive invocată de pârâții și și au fost respinse ca prescrise extinctiv cererile formulate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, și. A fost aprobat raportul final de activitate, iar în baza art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 a fost închisă procedura insolvenței împotriva debitorului în contradictoriu cu creditorii, Ministerul Sănătății, Direcția Generală a Vămilor, Consiliul Local Sf. G, jud. I, Primăria Comunei Ghimpați, jud. G, Romtelecom - Direcția de telecomunicații I, Sucursala de distribuție a energiei electrice B, Consiliul Local al Comunei, jud. A, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, - Direcția de telecomunicații B și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 S-a dispus radierea societății debitoare din registrul comerțului și, în baza art. 135 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Generale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului B, pentru efectuarea mențiunii.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că, prin sentința civilă nr. 1905/28.03.2000 pronunțată în dosarul nr. 6133/1997 a Tribunalului București -Secția Comercială, ca urmare a respingerii de către Adunarea Creditorilor a planului de reorganizare depus de către debitoare, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, iar prin încheierea de ședință din data de 09.05.2000 s-a numit lichidator judiciar
S-au formulat cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale în temeiul dispozițiilor art. 137 din Legea nr. 64/1995, după cum urmează: la data de 29.03.2005, creditoarea Direcția de Venituri Buget Local Sector 2 Bas olicitat să se dispună ca pasivul rămas neacoperit al debitoarei să fie suportat de către pârâții:, și, în baza art. 137 lit. a,c și d din Legea nr. 64/1995; tot la aceeași dată, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 Bas olicitat ca pârâții, și să suporte pasivul neacoperit al debitoarei în baza art. 137 lit. a și d din Legea nr. 64/1995, la data de 30.03.2005 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat ca pasivul debitoarei să fie suportat de pârâții:, și, conform art. 137 lit. a,c și d din Legea nr. 137 /1995; la data de 30.05.2005, creditoarea a solicitat ca pasivul debitoarei să fie acoperit din averea pârâților:, și, în temeiul art. 137 lit. a și e din Legea nr. 64/1995.
La data de 14.11.2005 creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului, respectiv:, cerere ce a fost admisă la data de 15.11.2005.
Prin încheierea de ședință din data de 28.11.2006 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și care au fost scoși din cauză.
La data de 23.01.2007, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată și de către pârâtul. În motivarea excepției s-a susținut că potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunile introduse în temeiul acestui text de lege se prescriu în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii. Deschiderea procedurii de lichidare s-a realizat din anul 1997, iar cererile pentru angajarea răspunderii sunt din anul 2005, ceea ce face ca dreptul la acțiune să fie prescris. Deoarece art. 139 din Legea nr. 85/2006 nu are corespondent în legea anterioară, termenul de prescripție pentru acțiunile exercitabile în temeiul vechii legi este de trei ani, potrivit Decretului nr. 167/1958.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, cu privire la excepția invocată, s-a reținut de către judecătorul sindic că aceasta este întemeiată.
În acest sens, au fost analizate prevederile art. 124 din Legea nr. 64/1995 fiind redate modificările legislative ale acestora, precum și prevederile art. 138 și art. 139 din Legea nr. 85/2006.
S-a considerat că, fiind vorba despre o răspundere civilă delictuală, dreptul la acțiune ia naștere din momentul în care persoana interesată ia cunoștință de fapta cauzatoare de prejudicii și de persoana care a cauzat prejudiciul, în cadrul procedurii, acest moment fiind, de regulă, cel al depunerii de către administrator/lichidator a raportului prevăzut la art. 18 lit.a - în redactarea anterioară modificării Legii nr. 64/1995, republicată în 13.12.1999, prin nr.OG 38/2002, respectiv art. 56 în redactarea ulterioară modificării Legii nr. 64/1995 prin Legea nr. 149/2004 și art. 59 din Legea nr. 85/2006.
Chiar dacă nu se prevede expres în legea veche, termenul de prescripție extinctivă a dreptului la acțiune în răspundere patrimonială a organelor de conducere ale debitorului est cel general de 3 ani, care începe să curgă din momentul în care persoana interesată, respectiv creditorul înscris la masa credală, ia cunoștință de fapta cauzatoare de prejudicii și de persoana care a cauzat prejudiciul, prin depunerea de către administrator/lichidator a raportului asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, ori din alte informații sau documente din dosarul cauzei.
Față de motivele invocate în cererile de atragere a răspunderii personale, adică a dispozițiilor art. 138 lit. a,c,d și e din lege și din faptul că debitoarea figurează cu bilanțuri și raportări contabile nedepuse la organul fiscal pentru perioada anterioară anului 1997, instanța a apreciat că reclamanții creditori aveau cunoștință despre faptele cauzatoare de prejudicii încă din anul 1997, de la data deschiderii procedurii falimentului. S-a arătat că, din informațiile de la Oficiul Registrului Comerțului reclamanții au luat cunoștință despre componența organelor de conducere și de asociații debitorului.
Având în vedere prevederile art. 1 din Decretul nr. 167/1958 și faptul că nu s-a făcut dovada suspendării sau întreruperii termenului de prescripție, s-a considerat că cererile formulate în anul 2005 au fost introduse după împlinirea termenului general de prescripție de 3 ani.
S-a arătat că, pentru aceste considerente, este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune și că cererile reclamanților-creditori vor fi respinse ca prescrise.
După lichidarea bunurilor din averea debitorului, la data de 04.10.2005, lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul final și situațiile financiare pe care le-a comunicat părților și care au fost afișate la ușa instanței.
A fost convocată adunarea creditorilor pentru punerea în discuție a raportului final, creditorii neformulând obiecțiuni la raportul final, astfel că acesta a fost aprobat.
Constatându-se îndeplinite condițiile art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, respectiv toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate, iar sumele obținute au fost distribuite conform planului de distribuire între creditori, s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitorului și, pe cale de consecință, radierea societății debitoare din Registrul Comerțului
Împotriva sentinței comerciale nr. 2105/29.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială au declarat recurs recurenții-creditori: Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, și, în faliment, prin lichidatori și
Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B arată în recursul său că a formulat declarație de înregistrare a creanțelor împotriva, solicitând înscrierea în tabelul obligațiilor debitoarei a sumei de 298.630 lei, reprezentând obligații de plată restante la bugetul general consolidat. În cadrul procedurii nu a fost posibilă recuperarea integrală a creanței debitoarei față de recurentă, astfel că aceasta a formulat cerere întemeiată pe dispozițiile art. 137 lit. a și d din Legea nr. 64/1995, în prezent art. 138 din 85/2006, solicitând obligarea pârâților, și, la suportarea pasivului neacoperit al debitoarei. În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției extinctive invocată de pârâții și și a respins ca prescrise extinctiv cererile formulate în baza art. 137 din Legea nr. 64/1995. Aceasta deoarece data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana răspunzătoare de producerea stării de insolvență coincide cu data publicării raportului privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență. Cum raportul lichidatorului judiciar cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor referitoare la atragerea răspunderii personale patrimoniale a fost depus la dosar la data de 18.01.2005, depunerea de către recurentă a cererii întemeiată pe dispozițiile art. 137 lit. a și d din Legea nr. 64/1995 la data de 29.03.2005 este realizată în cadrul termenului de prescripție a dreptului la acțiune. Recurenta a mai invocat și motive referitoare la temeinicia pe fond a cererii întemeiate pe dispozițiile art. 137 lit. a și d din Legea nr. 64/1995. În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. cele ale Legii nr. 85/2006, ale Legii nr. 31/1990 și ale Legii nr. 82/1991.
Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului invocă în recursul formulat de ea, lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii la pronunțarea sentinței atacate, întemeiându-și recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, susține că cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei au fost formulate de către toți creditorii în perioada 29.03.2005-30.05.2005. Deoarece în această perioadă erau în vigoare prevederile Legii nr. 64/1995, aceasta este legea aplicabilă cererilor formulate de creditori și nu Legea nr. 85/2006, care a intrat în vigoare ulterior și care nu retroactivează, potrivit principiului neretroactivității legii civile. Punctul de vedere al lichidatorului judiciar cu privire la răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitoarei, în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată, a fost depus la termenul din data de 18.01.2005, motiv pentru care față de depunerea cererilor de atragere a răspunderii patrimoniale până la primul termen de judecată ce a urmat depunerii raportului lichidatorului, excepția prescripției nu poate fi admisă. S-a învederat și faptul că excepția prescripției extinctive a fost invocată după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, astfel că dacă motivația judecătorului sindic cu privire la termenul de 3 ani ar fi existat anterior, nu s-ar mai justifica judecarea pe fond. Au fost invocate și motive cu privire la fondul cauzei și temeinicia atragerii răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei în baza art. 137 lit. c și d din Legea nr. 64/1995.
Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. susținând lipsa de temei legal și aplicarea greșită a legii la pronunțarea sentinței recurate, precum și examinarea cauzei sub toate aspectele. În cuprinsul cererii, precizează că a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei cu suma de 46.543,86 lei reprezentând obligații de plată la bugetul local al sectorului 2, respectiv impozit asupra mijloacelor de transport și impozit pe clădiri. Deoarece nu și-a putut recupera integral creanța, la data de 29.03.2005, a depus cerere întemeiată pe dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995, cerere cu privire la care a fost admisă excepția prescripției extinctive și a fost respinsă ca prescrisă extinctiv. Întrucât raportul cu privire la răspunderea membrilor organelor de conducere ale a fost prezentat creditorilor la data de 18.01.2005, iar cererea a fost depusă de către recurentă la data de 29.03.2005, termenul de prescripție a dreptului la acțiune trebuie calculat de la data de 18.01.2005, care este data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență. Sunt invocate și considerente de fond cu privire la incidența prevederilor legale referitoare la antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei.
În recursul declarat de, prin lichidatori judiciari, se menționează că, pentru că o parte din creanța înregistrată de această recurentă nu a putut fi acoperită ca urmare a valorificării bunurilor din patrimoniul debitoarei, la data de 30.05.2005, a solicitat instanței ca, în temeiul art. 137 lit. a și e din Legea nr. 64/1995, pasivul neacoperit să fie suportat de către persoanele care au avut calitatea de administratori ai debitoarei. În mod eronat instanța a respins cererea, ca urmare a admiterii prescripției extinctive a dreptului la acțiune, considerând că, în cauză, a intervenit prescripția extinctivă. Pentru a se atrage răspunderea organelor de conducere, atât în economia textului art. 124 (137) din Legea nr. 64/1995, cât și în cea a textului art. 138 din Legea nr. 85/2006, termenul de prescripție începe să curgă de la data cunoașterii faptei cauzatoare de prejudicii și a persoanei care a cauzat prejudiciul, a pasivului rămas după valorificarea bunurilor din patrimoniul debitoarei, ceea ce se realizează prin depunerea de către administrator/lichidator a raportului asupra cauzelor sau împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului. Lichidatorul judiciar a depus raportul asupra cauzelor care au determinat starea de insolvență la data de 18.01.2005, dată de la care curge termenul de prescripție, astfel că cererea recurentei de atragere a răspunderii patrimoniale este depusă în termenul prevăzut de lege.
La termenul din data de 11.02.2008, intimatul-pârât a invocat excepția tardivității declarării recursurilor de către recurentele și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B, cu motivarea că sentința comercială nr. 2105/29.05.2007a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență de la data de 26.07.2007, iar recursul trebuia declarat în termen de 10 zile libere de la data publicării. De asemenea, a invocat excepția nulități absolute a recursului formulat de, conform art. 302.pr.civ. pentru nedepunerea cererii de recurs la instanța a cărei hotărâre a fost atacată prin prezentul recurs.
Cu privire la excepția tardivității declarării recursurilor de către recurentele și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B, se constată că recursurile declarate de acestea vizează modul de soluționare a cererii lor de antrenare a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei și au fost depuse la datele de 14.09.2007 și, respectiv, de 28.08.2007.
Termenul de recurs de 10 zile prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 curge de la comunicarea hotărârii atacate.
Prin excepție de la dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006, care prevede că "citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență", art. 19 din nr.HG 1881/2006 prevede că "publicitatea actelor de procedură se efectuează conform dreptului comun, în cazul soluționării de către instanțele judecătorești a acțiunilor privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului".
Cum normele de procedură sunt de imediată aplicare, față de data pronunțării sentinței atacate, 29.05.2007, se constată că sunt aplicabile în cauză dispozițiile legale arătate ale nr.HG 1881/2006, act normativ care a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 17/10.01.2007.
Rezultă că termenul de recurs nu curge de la data publicării sentinței atacate în Buletinul Procedurilor de Insolvență, ci de la data comunicării acestei hotărâri potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă.
Deoarece nu s-a făcut dovada publicării către recurente a sentinței comerciale atacate în conformitate cu prevederile Codului d e procedură civilă, se constată că nu este întemeiată excepția tardivității declarării recursurilor menționate, astfel că, în baza art. 137 alin.1 pr.civ. va fi respinsă.
Este însă întemeiată excepția nulității recursului formulat de
Art. 302.pr.civ. dispune că "recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității".
În cauză, recurenta a depus recursul direct la Curtea de APEL BUCUREȘTI, așa cum rezultă din mențiunea de primire depusă pe cererea de recurs și nu la Tribunalul București, care este instanța a cărei hotărâre o atacă prin prezentul recurs.
În consecință, în baza art. 137 alin.1 pr.civ. va fi admisă excepția nulității recursului declarat de recurent și va fi constatat nul acest recurs.
În ceea ce privește recursurile declarate de recurenții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B, și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B, se constată că în toate se critică admiterea de către judecătorul sindic a excepției prescripției dreptului la acțiunea în răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare.
Recursurile sunt fondate.
Recurentele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B au depus cererile de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei la termenul de judecată din data de 29.03.2005.
Recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus la dosar cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei la data de 30.03.2005.
La data depunerii cererilor arătate erau în vigoare prevederile Legii nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 1066 din data de 17.11.2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 249/2005, texte de lege care sunt aplicabile în cauză.
Cu privire la acțiunile menționate, întemeiate pe dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995 republicată, legea nu prevedea un termen de prescripție a dreptului la acțiune, așa cum s-a prevăzut ulterior prin dispozițiile art. 139 din Legea nr. 85/2006.
Deoarece legea specială nu prevede în acest caz un termen de prescripție, se aplică dispozițiile cu caracter general cuprinse în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Art. 3 din acesta prevede că termenul de prescripție este de 3 ani, iar art. 8 dispune că "prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea".
Termenul de prescripție a acțiunii având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare, în temeiul art. 137 din Legea nr. 64/1995, este de 3 ani și se calculează potrivit prevederilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958.
Data la care creditorii, păgubiți ca urmare a intrării debitoarei în stare de insolvență, au cunoscut sau trebuiau să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea este data depunerii de către administratorul/lichidatorul judiciar a raportului amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
În cauză, acest raport a fost depus la dosar la data de 18.01.2005, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 137 din Legea nr. 64/1995.
Față de data de început a curgerii termenului de prescripție extinctivă, 18.01.2005 și de aplicarea termenului de prescripție extinctivă de 3 ani, se constată că depunerea cererilor menționate de atragere a răspunderii patrimoniale a intimaților-pârâți este realizată în cadrul termenului legal de prescripție.
Având în vedere cele expuse, se constată că hotărârea atacată nu este legală și că recursurile formulate de recurentele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B sunt întemeiate. În baza art. 312 alin.1-3.pr.civ. va fi admis recursul declarat de aceste recurente și, deoarece prin hotărârea recurată s-a soluționat procesul fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, va fi casată sentința recurată și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursurilor de către recurentele și Direcția Venituri Buget Local Sector 2
Admite recursurile formulate de recurenții: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Administrația Finanțelor Publice Sector 2 B și Direcția Venituri Buget Local Sector 2 B împotriva sentinței comerciale nr.2105 din 29.05.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, -, - SRL prin lichidator judiciar - -, RA -, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, DIRECȚIA GENERALĂ A VĂMILOR, CONSILIUL LOCAL SF. G, PRIMĂRIA COMUNEI GHIMPAȚI, T ROMTELECOM - - DIRECȚIA TELECOMUNICAȚII I, SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE B, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, - SRL, ROMTELECOM - - DIRECȚIA TELECOMUNICAȚII
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex.
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
