Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 186/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr. 186 / Dosar nr-
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - - - JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.18/S din 16 ianuarie 2009, pronunțate de JUDECĂTOR 3: Gabriela l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 9 aprilie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul art.156 alin.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 16 aprilie 2009.
CURTEA
Prin acțiunea formulată, reclamanta S, lichidator judiciar al COMERȚ PRESTĂRI SERVICII "" Sf. G, a solicitat în contradictoriu cu pârâta, administrator al debitoarei, stabilirea răspunderii reparatorii a acesteia pentru o parte din pasivul societății, în limita sumei de 99.305,16 lei.
Pârâta nu a ținut evidența contabilă conform legii, încercând prin aceasta să ascundă situația de fapt a patrimoniului și anume deturnarea unei părți din activul societății și folosind aceste bunuri în nume propriu.
Deși bilanțul există pentru ultimii 2 ani și există și două balanțe de verificare întocmite la 31 decembrie 2004, respectiv 30 iunie 2005, nu există o listă completă a tutor bunurilor debitorului și nici o listă cu numele și adresa creditorilor.
Prin sentința civilă nr. 18 din 16.01.2008 Tribunalul Covasnaa admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta cu sediul în S,-/10, jud. H, lichidator judiciar al COMERȚ PRESTĂRI SERVICII "" cu sediul în loc. Buzăului nr. 872, jud. C, în contradictoriu cu pârâta cu domiciliul la sediul social al debitoarei, și în consecință a obligat pârâta, în calitate de fost administrator social al debitoarei, să suporte pasivul de 99.305,16 lei ce urmează a se plăti în contul de lichidare și a dispus înființarea măsurilor asiguratorii asupra averii pârâtei până la concurența sumei la care a fost obligată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Potrivit tabelului definitiv consolidat al creditorilor, la masa credală a debitoarei au fost admise creanțe în valoare de 99.305,19 lei.
Din relațiile transmise de registrul comerțului la data de 13 august 2008 rezultă că firma falită s-a constituit ca persoană juridică la data de 20 iulie 1993, cu obiect de activitate principal constând în comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, intermedieri în valorificarea acestora, alături de o diversitate de alte activități secundare.
Anterior declanșării procedurii insolvenței, cum se poate observa din documentul transmis de, administrarea firmei a fost asigurată de pârâta, numită în această funcție în anul 2002.
Din procesul-verbal întocmit de lichidator la data de 10 octombrie 2007, rezultă că administratorul social nu a putut fi contactat cu toate că a fost notificat. Acesta nu a predat gestiunea scriptică a firmei iar la sediul declarat funcționează o altă societate.
În raportul depus la data de 7 decembrie 2007, lichidatorul a menționat că a preluat o parte din evidențele financiar-contabile ale debitoarei, însă acestea nu îi permit să întocmească raportul cauzelor și împrejurărilor insolvenței.
Prin același raport s-a reținut că, analizând prin sondaj principalele înregistrări contabile și modul de conducere a contabilității, a reieșit că s-au depus raportările economico-financiare cerute de lege pentru anul 2004 și primul semestru al anului 2005, că debitoarea nu a ținut contabilitatea conform legii, fiind îndeplinite condițiile art. 137 lit. d din Legea nr.64/1995, republicată.
Concluzionând, a arătat că insolvența debitoarei este imputabilă administratorului social prin folosirea în interes personal a resurselor și bunurilor, nu a ținut contabilitatea conform legii, în considerarea faptului că nu a predat toate actele de evidență a societății.
Bilanțul contabil încheiat la 30 iunie 2005 atestă că societatea a deținut la sfârșitul acestei perioade active imobilizate de 710.843.000 lei ROL.
Conform balanței sintetice de verificare din iunie 2005, în structura imobilizărilor corporale s-a înregistrat, în debitul contul 211 " Terenuri și amenajări de terenuri" valoarea de 100.000.000 lei ROL - 10. 000 lei RON. acestui cont, conform dispozițiilor nr.HG 704/1993 pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr. 82/1991, a altor reglementări în materie, reprezintă valoarea terenurilor și costul efectiv al amenajărilor de terenuri.
De asemenea, din conținutul activelor imobilizate face parte si valoarea contului 212 " Construcții existente", cifrată la 500.000.000 lei ROL - 50. 000 lei RON, la care se adaugă valoarea din contul 213 " Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații" de 21.751.326 lei ROL - 2. 175 lei RON, împreună cu mobilierul evidențiat în contul 214 ", aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale" însumat la 132.816.650 lei ROL - 13. 281, 6 lei RON.
Activele circulante ale firmei sunt în valoare totală de 809.844.000 lei ROL - 80.984,4 lei RON, din care în contul 371 " Mărfuri" figurează, conform aceleiași balanțe de verificare sus-amintită, soldul debit de 59.472.255 lei ROL - 5. 947, 2 lei. debit a acestei poziții contabile reprezintă, potrivit normelor contabile precizate, valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.
Valoarea soldului casei înregistrată în contul 532, împreună cu soldul debit al conturilor bancare din 512, se cifrează la 50. 023,1 lei RON. Acestea reprezintă disponibilitățile bănești ale societății la sfârșitul perioadei de raportare, 30 iunie 2005.
Aceste elemente de activ care constituie bunurile din averea falitei nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi inventariate, spre a se valorifica și îndestula creditorii, și nici fondurile financiare din casierie și conturile bancare nu au fost predate sau vărsate în contul de lichidare al debitoarei.
Comportamentul ilicit a administratorului statutar concretizat în faptele prezentate anterior, creează prezumția judiciară că bunurile și lichiditățile bănești ale debitoarei au fost folosite în interesul său personal sau a altor persoane în accepțiunea dispozițiilor art. 138 alin.(1) lit.a din Legea nr. 85/2008.
În aceste condiții, față de pârâtă instanța apreciază ca realizate condițiile generale ale răspunderii civile delictuale stabilite de art. 998 - 999 cod civil și cele speciale ale articolului din legea menționată.
Între conduita delictuală a pârâtei și starea de insolvență a debitoarei este o relație cauzală neîndoielnică, întrucât în cursul activității comerciale derulate de debitoare, aceasta, în calitate de administrator social, a folosit veniturile obținute în scopul achiziționării de active pe care le-a utilizat în scopuri străine intereselor firmei, fără a onora datoriile scadente față de creditori, aceștia aflându-se în imposibilitatea de acoperire a creanțelor deținute.
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare, nici nu a contestat pretențiile îndreptate împotriva sa.
Citată la interogatoriu, pârâta a refuzat să se înfățișeze în fața instanței, ceea ce, conform art. 225 Cod procedură civilă, are semnificația juridică de recunoaștere a faptelor ilicite imputate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului pârâta susține următoarele:
Suma menționată în dosar nu este reală; societatea debitoare figurează cu o datorie față de buget finanțe și intenționează să achite suma reală datorată; contabilul societății a refuzat să depună toate actele contabile pentru a face dovada plății față de bancă și furnizori.
Mai susține că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul nefondat.
Fapta prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr.85/2006 presupune folosirea bunurilor sau creditelor acordate societății de către societăți bancare, asociați sau alte persoane, în interes propriu sau în interesul unei alte societăți sau persoane, fiind o faptă comisivă.
răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate de lege se prejudiciază societatea și creditorii prin producerea stării de insolvență, este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Răspunderea delictuală operează și pentru culpa cea mai ușoară, obligația de a ține evidența contabilă conform legii rezultând din dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. c și alin. 2, ale art. 134 alin. 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr.31/1990, din art. 2 și 10 alin. 1 din Legea nr.82/1991.
În speță s-a dovedit că, potrivit ultimului bilanț contabil depus la 30 iunie 2005, debitoarea deținea active imobilizate de 71.084,3 lei, din care terenuri în valoare de 10.000 lei, construcții în valoare de 50.000 lei, instalații tehnice, mijloace de transport de 2.175 lei, mobilier și aparatură birotică în valoare de 13.281,6 lei și active circulante în valoare totală de 80.984,4 lei din care 69.317,8 lei mărfuri, disponibilități bănești, conturi bancare și stocuri, iar restul de 18.813,8 lei creanțe nerecuperate pentru care pârâta nu răspunde.
Deci, în total în bilanț figurează active imobilizate și active circulante în valoare totală de 166.431 lei, active care nu au putut fi prezentate de administrator dar nici justificată lipsa acestora.
Acest fapt creează prezumția ascunderii sau deturnării acestor bunuri de către pârâți, de vreme ce activele imobilizate și stocurile menționate figurează în patrimoniul debitoarei și nu se mai găsesc, nejustificându-se nici legala ieșire a acestora din patrimoniu, faptă ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. e din Legea nr.85/2006.
Admițând că terenurile și construcțiile în valoare de 60.000 lei trebuie scoase din valoarea bunurilor lipsă ca urmare a anulării contractului de vânzare cumpărare nr. 323/20.06.2001 prin sentința nr.2111/30.11.2004 a Tribunalului Brașov, rămâne valoarea celorlalte bunuri lipsă de 106.431 lei, bunuri a căror lipsă nu a fost justificată de pârâtă, astfel că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea pentru suma de 99.305,16 lei.
Există raport de cauzalitate între fapta ilicită comisă de pârâtă și prejudiciul reținut, lipsa unor bunuri din activul debitoarei diminuând obiectul dreptului de gaj general, creditoarea neputându-și recupera creanța față de debitoare. În situația în care s-ar fi identificat bunurile înscrise în bilanțul debitoarei ca active imobilizate și stocuri existente, s-ar fi acoperit o parte din pasivul debitoarei.
Sunt întrunite condițiile răspunderii administratorului, în temeiul art. 138 lit din Legea nr. 85/2006, faptele debitoarei ducând la lipsa fondurilor necesare pentru plata creanței creditoarei și implicit la intrarea în stare de insolvență a debitoarei.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți, și este cauzat societății și indirect creditorilor prin diminuarea obiectului dreptului de gaj al acestora.
În ceea ce privește valoarea prejudiciului, aceasta se ridică la valoarea creanței creditoarei, al cărei cuantum nu poate fi contestat pe calea răspunderii administratorului ci putea fi contestat în termenele și condițiile prevăzute de lege tabelul definitiv de creanțe, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Neținerea contabilității în mod legal nu a fost reținută printre faptele ce atrag răspunderea pârâtei în baza art. 138 din Legea nr.85/2006.
Refuzul contabilului de depune toate actele contabile pentru a face dovada plății față de bancă și furnizori nu a fost probat și nu este relevant în acțiunea de față, obligația depunerii actelor contabile fiind în sarcina pârâtei.
Pârâta nu a dovedit achitarea sumei reținute în tabelul creditorilor ca fiind creanța Direcției Generale a Finanțelor Publice.
Față de considerentele mai sus arătate, nefiind incidente dispozițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă și va menține sentința Tribunalului Covasna.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr. 18/S/16.01.2009 pronunțate de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Covasna, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.04.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
red.LF/21.04.2009
dact.LD/22.04.2009/2 ex.
jud.sindic
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Alina Gabriela Stoian, Gabriela
