Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR. 188/
Ședința publică de la 12 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Ioan Speianu
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 467/11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL G prin lichidator judiciar 2000 SPPI G, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, și ORC TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137) /2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimatul reprezentat prin avocat în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind recurenta creditoare și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită, părțile fiind citate prin Buletinul procedurilor de insolvență și conform Codului d e procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, cu precizarea că acest termen s-a acordat la cererea intimatului pentru a-și angaja apărător. Se referă, de asemenea, că intimatul prin avocat a depus întâmpinare, în 4 exemplare.
Apărătorul intimatului, avocat solicită a se aprecia oportunitatea comunicării întâmpinării și celorlalte părți. În eventualitatea în care se apreciază că nu este necesară comunicarea întâmpinării către celelalte părți, solicită să se ia act că aceasta ține loc de concluzii și cu încuviințarea instanței le poate expune și oral.
Curtea încuviințează cererea apărătorului intimatului, constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri.
Avocat pentru intimatul, fost administrator al societății debitoare, expune și oral concluziile scrise depuse la dosar intitulate - întâmpinare, precizând că evidența contabilă nu a fost predată lichidatorului numai pentru simplul fapt că societatea și administratorul nu au cunoscut despre existența pe rol a dosarului de faliment.
Prezent în instanță, apărătorul administratorului a adus la cunoștința instanței că va preda de urgență evidența contabilă a societății către lichidatorul - 2000 SRL, situație care s-a și întâmplat.
Urmare primirii evidenței contabile și verificării acesteia de către lichidator, acesta a depus la data de 11.09.2006 un raport. Din raportul respectiv rezultă cu claritate că "starea de insolvență a debitoarei se datorează pierderilor înregistrate din activitatea desfășurată anterior anului 1999".
Prin același raport, lichidatorul a arătat că societatea are o evidență contabilă, fără a fi deficitară, că societatea deține în patrimoniu un activ în sumă totală de 74.011.000 lei ROL, care se compune dintr-un stoc de materiale și mărfuri în valoare de 31.398.000 lei ROL, creanțe în sumă de 8.697.000 lei ROL, disponibilități în sumă de 24.251.000 lei ROL și decontări din operațiuni în curs de clarificare în valoare de 9.023.000 lei ROL.
Deci, lichidatorul prin verificarea evidenței contabile, a ajuns la concluzia că există evidență contabilă, că aceasta nu-i deficitară și că administratorul nu este culpabil de ajungerea societății în incapacitate de plată.
Curtea, aduce în discuție ultimul bilanț contabil al societății debitoare.
Apărătorul intimatului susține că societatea nu a mai desfășurat activitate din anul 1999, că în anul 2000 s-a depus o situație anuală și că are cunoștință de la partea pe care o reprezintă că societatea debitoare nu a mai desfășurat activitate pe perioada 2003-2005, fiind suspendată, dar nu cunoaște modalitatea suspendării, de fapt sau de drept.
În acest context, critică și motivele de recurs formulate de recurentă, motivând că sunt expuse la modul general. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 467/11.05.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al tribunalului Galațis -a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar 2000 SPPI, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - SRL și, pe cale de consecință, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței privind pe debitoarea - SRL G și radierea acesteia din Registrul comerțului.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 135 și art. 136 din Lege.
S-au respins, ca nefondate, cererile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice G și B în contradictoriu cu pârâtul în calitate de administrator al debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru închiderea procedurii falimentului debitoarei pentru că nu există bunuri pentru acoperirea creanțelor creditorilor și a cheltuielilor ocazionate cu desfășurarea procedurii, debitoarea neavând nici conturi deschise la unități bancare.
În ceea ce privește cererile de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului judecătorul - sindic a reținut pe baza raportului întocmit de lichidatorul judiciar la data de 11.09.2006, că starea de insolvență a debitoarei se datorează pierderilor înregistrate din activitatea desfășurată anterior anului 1999.
Față de împrejurarea că pârâtul a predat evidența contabilă lichidatorului judiciar și față de faptul că acesta a ajuns la concluzia că fostul administrator nu este vinovat de ajungerea debitoarei în incapacitate de plată, a constatat că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 137 alin. 1 din Lege.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a formulat recurs creditoarea AVAS, înregistrat sub nr- la Curtea de Apel Galați.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Prin hotărârea recurată, judecătorul sindic nu a ținut cont de situația de fapt și de drept care a adus în stare de insolvență societatea debitoare, - SRL, fiind ignorate actele depuse la dosarul cauzei.
Din întreg probatoriul administrat în dosarul de faliment reiese faptul că fostul administrator a desfășurat o activitate nocivă societății, urmarea fiind neîndestularea creditorilor la momentul închiderii procedurii.
Faptul că AVAS, în calitatea sa de creditor este în situația imposibilității recuperării sumei cu care s-a înscris la masa credală, constituie o premisă absolut suficientă pentru a determina instanța de judecată să oblige persoanele responsabile la plată.
Susține că din informațiile obținute de lichidatorul judiciar rezultă că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația păstrării documentelor contabile conform prevederilor legale și nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele solicitate de acesta, respectiv documentele contabile ale societății, ceea ce dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Consideră că rapoartele lichidatorului judiciar dovedesc cu prisosință legătura dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului, constând în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății ajunse în încetare de plăți reglementată de prevederile art. 137 din Legea nr. 64/1995 este o răspundere specială care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
AVAS a suferit un prejudiciu prin nerecuperarea integrală a creanței preluată la datoria publică internă, soldul acesteia fiind în valoare de 197,31 lei.
Prin neplata la termen a contribuției la Fondul național unic de asigurări de sănătate și folosirea sumelor de bani respective pentru susținerea activității curente a societății, fostul administrator se face vinovat de folosirea unor mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri în scopul întârzierii încetării de plăți, faptă prevăzută de art. 137 lit. f) din Legea nr. 64/1995 republicată.
Recurenta mai susține că din modul în care este conceput textul legii, referitor la angajarea răspunderii patrimoniale, rezultă că simplul fapt al constatării uneia dintre faptele expres și limitativ prevăzute de lege este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea civilă obișnuită și conduce în mod firesc la aplicarea dispozițiilor respective asupra persoanelor având calitatea cerută de lege.
Având în vedere faptul că intimatul pârât, în exercitarea funcției de administrator cu puteri nelimitate, a încălcat dispoziții legale, prin aceasta contribuind nemijlocit la producerea falimentului debitoarei, conform art. 137 lit. d și f din Legea nr. 64/1995 solicită a se dispune angajarea răspunderii acestuia pentru creanța neîndestulată, în sumă de 197,31 RON.
În drept, a invocat dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă și art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul pârât, reprezentat de avocat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Urmare a primirii evidenței contabile și a verificării acesteia, după ce intimatul pârât a predat-o lichidatorului judiciar, acesta a întocmit, la data de 11.09.2006, un raport. Din cuprinsul acestui raport rezultă că starea de insolvență a debitoarei se datorează pierderilor înregistrate din activitatea desfășurată anterior anului 1999 și că evidența contabilă nu este deficitară iar fostul administrator nu este culpabil de ajungerea societății în incapacitate de plată.
acțiunii reglementate de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 65/1995 republicată se află în raportul administratorului sau lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetare de plăți, raport care conține și informații privind eventuala răspundere a oricărui administrator, director, cenzor, asociat, salariat și a altei persoane.
În cauză informațiile din raportul lichidatorului judiciar relevă faptul că nu sunt indicii cu privire la existența condițiilor necesare pentru a se dispune antrenarea răspunderii patrimoniale pentru faptele prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. d și f din Lege.
Creditoarea nu a prezentat dovezi pe baza cărora să se constate existența faptelor prevăzute de art. 137 alin. 1 lit. d și f în sarcina fostului administrator al debitoarei precizând doar generic că în cauză există suficiente dovezi în acest sens, fără a preciza în concret care sunt aceste dovezi.
Oricare s-ar considera a fi temeiurile răspunderii întemeiate pe dispozițiile art. 137 din Lege (răspundere contractuală; născută din contractul de mandat comercial dintre administrator și persoana juridică debitoare sau răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 998-999 Cod civil) o atare răspundere nu se poate antrena decât pe baza existenței faptei descrise de lege a stabilirii vinovăției persoanei chemate să răspundă (intenție sau culpă). Din conținutul textului de lege nu rezultă posibilitatea existenței unei răspunderi obiective, independente de existența sau nu a vinovăției.
De asemenea, este necesar a se stabili o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu (ajungerea debitoarei în stare de insolvență și imposibilitatea acoperirii pasivului din activul patrimonial al acesteia).
Cum toate aceste elemente constitutive ale răspunderii pârâtului nu au putut fi reținute pe bază de probe, în mod corect judecătorul sindic a respins cererea pentru antrenarea răspunderii fostului administrator al debitoarei.
Față de considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 3041Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de creditoare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - AVAS B, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 467/11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL G prin lichidator judiciar 2000 SPPI G, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE G, și ORC TRIBUNALUL GALAȚI, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137) /2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător - - Grefier - | Judecător, - - |
Red.
Tehnored.
3 ex./15 aprilie 2008
Fond:
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Ioan Speianu, Rodica Dorin
