Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția Comercială

DECIZIA nr. 190/ DOSAR nr-

Ședința publică din 25 aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Carmen Bujan judecător

JUDECĂTORI: Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță Codruța Vodă

- - -

GREFIER - - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.47/Sind din 23 ianuarie 2008, pronunțate de JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță Codruța Vodă l-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 22 aprilie 2008, când părțile au lipsit, iar instanța, în temeiul prevederilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru 25 aprilie 2008.

CURTEA

Constată că, prin sentința civilă nr. 47/Sind/23.01.2008, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în calitate de creditor al debitorului COMERCIAL - în faliment, în contradictoriu cu pârâta, în calitate de administrator social al debitoarei, și în consecință:

A obligat pârâta să suporte din averea personală suma de 22.196,12 RON, aceasta urmând să intre în averea debitorului.

A respins celelalte pretenții ale reclamantei până la concurența sumei de 30.700 RON.

A respins acțiunea reclamantei față de pârâta. A autorizat creditorii debitorului înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor debitorului întocmit de lichidator în dosarul nr.206/F/ 2005 al Tribunalului Brașov să procedeze la punerea în executare a prezentei.

Fără cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut următoarele:

Față de debitorul COMERCIAL s-a deschis procedura insolvenței în dosarul nr.206/F/2005 al acestei instanțe. În prezent procedura se află în fază de faliment, aprobarea raportului final.

Din înscrisurile aflate la dosarul de faliment, respectiv datele de identificare ale debitorului emise de autoritățile competente, respectiv OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV, rezultă că au îndeplinit funcția de administratori sociali ai debitorului numiții G și.

S-a constatat astfel că pârâta, care a relatat instanței că este soția numitului G, nu a îndeplinit funcția de administrator social al debitoarei. De asemenea în cauză nu s-a dovedit că această pârâtă a îndeplinit altă funcție de conducere în cadrul pârâtei, ori că a întreprins în orice mod acțiuni care să contribuie ori să cauzeze insolvența debitorului.

În consecință, chiar dacă în speță reclamanta justifică un prejudiciu, ca urmare a comiterii vreuneia dintre faptele prevăzute de art.137 al.1 lit.a-g din Legea nr.64/1995, respectiv art.138 al.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006, nu se poate verifica un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu. De asemenea în sarcina acestei pârâte nu s-a putut reține comiterea vreuneia dintre faptele menționate.

În consecință față de pârâta acțiunea reclamantei a fost respinsă ca fiind nefondată.

Referitor la acțiunea reclamantei îndreptată împotriva pârâtei, considerând că aceasta este subiectul prezumtiv al faptelor prevăzute de art.138 al.1 lit.a-g din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a reținut următoarele:

Creditoarea reclamantă este înscrisă în tabelul definitiv consolidat al creditorilor debitorului. Aceasta justifică calitate procesuală activă având în vedere că acțiunea a fost promovată de reclamantă sub imperiul Legii nr.64/1995.

Referitor la fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a constatat că în cauză nu s-a dovedit că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității debitorului care să conducă în mod vădit la încetarea de plăți a debitorului.

Într-adevăr, atât potrivit dispozițiilor Legii nr.64/1995, cât și potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006, debitorul este obligat să solicite deschiderea procedurii insolvenței, însă neîndeplinirea acestei obligații nu conduce automat la concluzia că pârâta a dispus continuarea activității debitorului în interes personal pentru ajungerea debitorului în insolvență.

În consecință judecătorul sindic nu a reținut în sarcina pârâtei prevederile art.138 al.1 lit.c din Legea nr.85/2006.

Referitor la fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006 s-a constatat că nerecuperarea creanțelor debitorului de la proprii debitori nu poate fi circumscrisă faptei de a deturna ori ascunde o parte din activul debitorului, sau de a mări în mod fictiv pasivul acestuia.

În consecință judecătorul sindic nu a reținut în sarcina pârâtei prevederile art.138 al.1 lit.e din Legea nr.85/2006.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006 s-a constatat că neplata contribuțiilor de sănătate reținute de la angajații debitorului și nevirate în fondul special nu constituie fapta de a folosi mijloace ruinătoare pentru a procura debitorului fonduri în scopul întârzierii plăților.

În consecință, judecătorul sindic nu a reținut în sarcina pârâtei prevederile art.138 al.1 lit.f din Legea nr.85/2006.

În ceea ce privește comiterea faptei prevăzute de art.138 al.1 lit.a din Legea nr.85/2006, s-a constatat că din bilanțul contabil aferent, la data de 31.12.2004 debitorul deținea active imobilizate în valoare de 356.119 ron și active circulante în valoare de 43.420 ron, din care stoc marfă de 8.227 ron. În cadrul procedurii insolvenței debitorului au fost valorificate bunuri în valoare de 4.110 ron.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.31/1990 și ale Legii nr.82/1991, administratorii societăților comerciale poartă răspunderea pentru integritatea patrimoniului acestora. În consecință, acestora le sunt imputabile lipsurile constatate din activele înregistrate contabil.

În consecință, constatarea lipsei unor bunuri din averea debitoarei fără o justificare legală, conduce la concluzia că administratorii sociali ai acesteia au dispus în interes personal de acestea.

În consecință, pârâta a comis fapta prevăzută de art.138 al.1 lit.a din Legea nr.85/2006.

În ceea ce privește valoare prejudiciului, acesta nu va putea depăși valoarea creanței reclamantei înscrisă în tabelul creditorilor din care se reduce suma distribuită în cadrul procedurii de lichidare judiciară a averii debitorului, conform art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 - preambul și art.129 al.6 Cod procedură civilă.

În ceea ce privește vinovăția pârâtei, judecătorul sindic a reținut că această cerință pentru atragerea răspunderii personale a pârâtei este dovedită prin chiar încălcarea unei obligații legale imperative.

De asemenea, văzând că valoarea bunurilor lipsă la inventarul lichidatorului, în procedura falimentului debitorului, este relativ ridicată față de valoarea creanțelor înscrise în tabelul creditorilor, se poate trage concluzia că fapta pârâtei a contribuit și a cauzat insolvența debitorului, astfel existând raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Răspunderea întemeiată pe prevederile art.138 al.1 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală care prezintă anumite particularități.

În speță s-a constatat ca fiind îndeplinite condițiile impuse de art.998, 999 cod civil cu aplicarea art.138 al.1 lit.a din Legea nr.85/2006, față de pârâta, având în vedere cele expuse mai sus.

În consecință judecătorul sindic a admis în parte acțiunea formulată și a obligat pârâta la plata sumei de 22.196,12 lei. Judecătorul sindic a respins pretenția reclamantei până la concurența sumei de 30.700 lei, având în vedere că nu a fost înscrisă în tabelul creditorilor cu această sumă, că a formulat contestație împotriva acestuia care a fost respinsă irevocabil.

În baza art.142 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a autorizat creditorii debitorului înscriși în tabelul definitiv consolidat al creanțelor să procedeze la punerea în executare a prezentei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta B, pentru următoarele considerente:

Pârâta se face vinovată de faptul că nu s-a preocupat de recuperarea creanțelor societății și nici nu a făcut demersuri în acest sens, lipsind-o astfel de lichidități (art.137 alin.1 lit.e).

Din rapoartele lichidatorul judiciar rezultă că debitoarea deținea, conform bilanțului contabil încheiat la 31.12.2004, active imobilizate în valoare de 356.119 RON și active circulante în valoare de 43.420 RON, din care stocuri de mărfuri în valoare de 8.227 RON. Cu toate acestea, în cadrul procedurii de faliment nu au fost identificate și valorificate decât bunuri în valoare de 4.110 RON, ceea ce crează prezumția că intimata pârâtă a folosit în interes personal bunurile societății debitoare.

Față de cele menționate, este evident că intimata pârâtă, în calitate de administrator, în exercitarea atribuțiilor sale, abuzând de prerogativele conferite de lege, a folosit bunurile și creditele societății în interes personal, mărind în mod fictiv pasivul societății, fiind de necontestat faptul că în sarcina sa se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de art.137 alin.1 lit.a și e din lege, în prezent art.138 alin.1 lit.a și e din Legea nr.85/2006.

În ceea ce privește incidența art.137 alin.1 lit.c din Legea nr.74/1995 republicată, aceasta este motivată de constatarea faptului că intimata pârâtă a dispus continuarea activității debitoarei în situația în care starea de încetare de plăți era iminentă. În acest sens, prevederile art.137 din Legea nr.64/1995 republicată, în prezent art.138 din Legea nr.85/2006, trebuie interpretate ca o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență (de încetare de plăți), cu mențiunea că interesul acestora este prezumat datorită faptului că mandatul în baza căruia au condus societatea comercială este unul comercial, prezumat a fi oneros.

În ceea ce privește stabilirea cuantumului prejudiciului, consideră că, întrucât starea de insolvență a fost determinată de toate faptele precizate, prejudiciul real se ridică la nivelul pasivului debitoarei, rămas neacoperit în cadrul procedurii insolvenței.

Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs formulate:

În legătură cu fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c, judecătorul-sindic a constatat în mod corect că în cauză nu s-a dovedit că pârâta a dispus în interes personal continuarea activității debitorului care să conducă în mod vădit la încetarea de plăți a debitorului. Simpla neîndeplinire obligației de a solicita deschiderea procedurii insolvenței nu conduce în mod automat la concluzia imaginată de textul legal. De asemenea, nerecuperarea creanțelor debitoarei de la proprii debitori nu se circumscrie faptei de a deturna sau ascunde o parte din activul debitoarei, sau de a mări fictiv pasivul acesteia, iar neplata contribuțiilor de sănătate reținute de la angajați și nevirate la fondul special nu constituie fapta de a folosi mijloace ruinătoare pentru a procura debitoarei fonduri în scopul întârzierii plăților.

Referitor la cuantificarea prejudiciului pentru fapta prevăzută de art.138 lit.a din Legea nr.85/2006, Curtea reține că judecătorul-sindic a respectat întocmai principiul disponibilității și limitele investirii. Astfel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata întregului pasiv pentru a putea recupera creanța proprie în sumă de 8.245,21 USD. În lipsa mandatului celorlalți creditori, reclamanta nu poate acționa decât în nume propriu și pentru pretențiile proprii; astfel, judecătorul-sindic a acordat în mod corect suma cu care reclamanta a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanțe.

Pentru aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de B împotriva sentinței civile nr.47/Sind/23.01.2008 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și Contencios Administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.04.2008.

Președinte Judecător Judecător

Grefier

Red.GȘ/21.05.2008

Dact.LD/29.05.2008/ 2 ex.

Jud.sindic

Președinte:Carmen Bujan
Judecători:Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță Codruța Vodă

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 190/2008. Curtea de Apel Brasov