Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 190/2009
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu judecător
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
JUDECĂTOR 3: Lăcrămioara Moglan
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr. 782/F din 21 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-creditoare N, consilier juridic și intimatul-administrator statutar al Com, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că s-au depus întâmpinări la dosar de către intimatul- administrator și de către lichidatorul judiciar Consult Practic, după care:
Reprezentanta recurentei-creditoare arată că a luat cunoștință de întâmpinări și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Consilier juridic pentru recurenta-creditoare solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale a fostului administrator. În susținerea recursului, arată că greșit a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada încălcării prevederilor art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, vinovăția fostului administrator rezultând din faptul că acesta a continuat să desfășoare o activitate care ducea în mod vădit la o încetare de plăți a societății, datoriile curente fiind mai mari decât profitul realizat de societate. Un alt motiv îl constituie faptul că contabilitatea nu a fost ținută în condițiile legii, ignorându-se faptul că, în situația în care aceasta a fost pierdută, administratorul ar fi trebuit să depună diligențe pentru reconstituirea ei.
Fostul administrator al debitoarei solicită respingerea recursului pentru motivele dezvoltate în întâmpinarea formulată la recurs, întrucât faptele invocate de N nu au fost probate, iar din actele depuse în dosar rezultă faptul că nu se face vinovat de aducerea societății în stare de faliment.
S-au declarat închise dezbaterile.
C UR TEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față constată următoarele:
În cadrul dosarului de faliment nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț, privind pe debitoarea COM LPN, creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI PNa formulat cerere de atragere a răspunderii personale a fostului administrator prin care a solicitat obligarea acestuia la plata pasivului în sumă de 24.277 lei și luarea unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor acestuia (filele 78-79 vol.2). În motivarea cererii a arătat că fostul administrator al debitoarei se face vinovat de încălcarea prevederilor art.138 lit. d din Legea 85/2006 în sensul că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii. Deoarece documentele primare care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate și documentele cu regim special ale societății au fost furate, fostul administrator avea obligația ca în termen de 30 de zile de la constatarea furtului să procedeze la reconstituirea acestora. A mai arătat creditoarea că fostul administrator a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la insolvență.
În drept au fost invocate dispozițiile art.138 din Legea 85/2006.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii
(fila 84 vol. 2). A arătat acesta că nu a săvârșit fapta prevăzută de art.138 lit. d din Legea 85/2006 deoarece evidența contabilă a fost ținută în conformitate cu prevederile legale. Astfel, toate înregistrările contabile au avut la bază documente primare ce au fost verificate de mai multe ori de diverse instituții ale statului. Deoarece parte din actele contabile au fost furate acestea nu au putut fi predate lichidatorului judiciar, însă a procedat la refacerea lor în conformitate cu dispozițiile Legii 82/1991.
Prin sentința civilă nr. 782/F/21 octombrie 2008 Tribunalul Neamț respins cererea ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Pârâtul a avut calitatea de administrator al societății debitoare de la momentul constituirii acesteia și până la data deschiderii procedurii falimentului. Potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Acestea au fost faptele imputate pârâtului prin cererea de atragere a răspunderii personale.
Răspunderea prevăzută de aceste dispoziții legale presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului,existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde. Sarcina probării existenței elementelor acestei răspunderi revine creditoarei care a formulat cererea de atragere a răspunderii.
În cauză nu s-a probat faptul că pârâtul a săvârșit faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit. c și d din Legea 85/2006. Astfel pârâtul a predat lichidatorului judiciar documentele contabile la data de 10.02.2005 (fila 10 vol.2), iar documentele sustrase au fost reconstituite în măsura posibilităților, astfel că întreaga activitate a debitoarei a putut fi verificată de către lichidatorul judiciar și expertul contabil desemnat în cauză. Această stare de fapt rezultă atât din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar cât și din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert ( filele 104 -109 și 132-133 vol.2). De asemenea nu s-a probat faptul că fostul administrator a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, societatea la încetarea de plăți.
De altfel atât din raportul întocmit de lichidatorul judiciar (fila 115 vol.2), cât și din raportul de expertiză contabilă (filele 104 -109 și 132-133 vol.2), rezultă faptul că fostul administrator nu se face vinovat de săvârșirea nici uneia dintre faptele prevăzute de art.138 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N pentru creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P În motivarea recursului se arată că din concluziile reținute în raportul de expertiză contabilă, rezultă nevinovăția fostului administrator, în raport cu art. 138 din Legea nr. 85/2006. Cu toate acestea în cuprinsul raportului se menționează că fostul administrator a acceptat să continue activitate care ducea în mod vădit societatea la încetare de plăți.
Astfel la pagina 3 din raportul de expertiză contabilă, ultimul aliniat, expertul precizează faptul că "datoriile curente au fost mai mari decât totalul activelor în anii 2000, 2001, 2002, iar în anii 2003 - 2004, activele curente depășeau cu puțin datoriile curente... ". Un alt aspect ce trebuie reținut se referă la încasarea cu întârziere facturilor, în timp ce obligațiile fiscale trebuiau achitate la termen, motiv care a condus la creșterea semnificativă a creanței bugetare prin calculul accesoriilor pentru neplata lor la scadență, aspect acceptat de fostul administrator al societății debitoare.
Un alt motiv îl constituie faptul că fostul administrator nu a luat măsurile necesare în vederea recuperării bunurilor lăsate în custodie, acesta nu a întreprins nici o diligență în acest sens.
Urmare a neplății datoriilor față de bugetul statului acestea s-au acumulat și au generat accesorii în conformitate cu legea specială, îngreunând astfel situația financiară a debitoarei.
Atitudinea dezinteresată și reaua credință a fostului administrator este dovedită de faptul că în urma furtului documentelor primare și a documentelor cu regim special, acesta în termen de 30 de zile de la constatarea furtului nu a procedat la reconstituirea acestora. Deoarece fostul administrator nu a depus toate diligențele pentru a se putea reconstitui întreaga contabilitate a societății, se prezuma că fostul administrator nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Menționează că potrivit art. 10 coroborat cu art. 302alin. (1) din legea 82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității revine administratorului care are obligația de a se asigura ca situațiile financiare anuale și raportul administratorului sunt întocmite și publicate în conformitate cu legislația națională.
Consideră astfel, ca sunt îndeplinite condițiile pentru ca fostul administrator să fie obligat să suporte o parte din pasivul societății debitoare care nu a fost realizată prin procedura insolvenței, având în vedere faptul că acesta a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plați. Se prezumă acest fapt, deoarece fostul administrator a desfășurat și a continuat o activitate economica nerentabilă. Totodată fostul administrator se face vinovat de ajungerea societății în stare de insolvență deoarece acesta a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu cât și în folosul altor persoane (stocuri, debitori) și a deturnat (ascuns) o parte din activul persoanei juridice (bunurile în custodia societății mai sus menționate). Aceste fapte rezultă din precizările nr.3329/IE/BI/l7.04.2008 la răspunsul expertului la obiecțiunile depuse la dosar.
Menționează faptul ca neplata de către administrator a datoriilor a agravat starea debitoarei prin calcularea accesoriilor la obligațiile pe care le avea.
Persoanele vinovate trebuie sa suporte prejudiciul produs creditorilor prin faptele sale comisive sau omisive, în urma cărora societatea a ajuns în încetare de plați, adică în imposibilitatea de a executa la scadență obligațiile sale din lipsa de lichidități, fapt confirmat și de către instanță prin deschiderea procedurii.
Conduita administratorului în îndeplinirea obligațiilor poate fi apreciată și pe baza dispozițiilor Codului civil. Potrivit art. 1018 din Codul civil, diligența ce trebuie depusă de către administrator în îndeplinirea obligațiilor impuse de mandatul său fiind aceea a unui bun administrator. Menționează și art. 35 alin. ultim al Decretului nr. 31/1954 care prevede: "Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui care le- săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de-al treilea".
Pentru motivele expuse mai sus și având în vedere și faptul că societatea debitoare nu deține bunuri în patrimoniu care să poată fi valorificate, solicită să se constate neglijența, reaua-credință și proasta administrare dispusă de fostul administrator al societății în exercitarea atribuțiunilor sale și pe cale de consecință, să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru a suporta o parte din pasivul debitoarei, respectiv suma de 24.277 lei, reprezentând creanța Administrației Finanțelor Publice, neîncasată în urma deschiderii procedurii Legii nr. 85/2006, făcându-se vinovat de încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a, c, d și e din lege.
Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care arată că din raportul întocmit de lichidatorul judiciar și din raportul de expertiză contabilă rezultă faptul că nu se face vinovat de săvârșirea nici uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Susține că nu s-a probat faptul că a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 și cauzat starea de insolvență, așa cum pretinde recurenta prin afirmația că a desfășurat activități nerentabile. Solicită respingerea recursului.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosar și sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că recursul este nefondat.
Creditoarea P P a formulat cerere de atragere a răspunderii personale a administratorului (fila 78 dosar fond) pentru fapte ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul sindic s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost investit, analizând probatoriul administrat în raport de motivele invocate în acțiune și de dispozițiile legale invocate, respectiv art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Invocarea în motivele recursului a unor fapte ce se încadrează în dispozițiile art. 138 lit. și e din Legea nr. 85/2006, respectiv faptul de a folosi bunurile și creditele societății în folos propriu, cât și în folosul altor persoane, prin nerecuperarea bunurilor lăsate în custodie și încasarea creanțelor cu întârziere, precum și faptul că deturnat o parte din activele societății, lăsându-le în custodia altor societăți, apar ca cereri noi și nu pot fi analizate pentru prima dată în recurs, conform dispozițiilor art. 316 cu referire la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul sindic a apreciat în mod corect probatoriul administrat.
Continuarea unei activități nerentabile, managementul defectuos nu sunt fapte de natură să atragă răspunderea administratorului în lipsa unor dovezi care să demonstreze folosul personal de care a beneficiat respectivul administrator.
În ceea ce privește evidența contabilă, Curtea reține că intimatul - pârât nu reconstituit în întregime evidența contabilă, însă, așa cum rezultă din raportul de expertiză și din raportul cauzal întocmit de lichidatorul judiciar, a reconstituit o parte din evidența contabilă, suficientă pentru a oferi o imagine asupra situației economico - financiare a societății.
Prin urmare, din probatoriul administrat nu rezultă săvârșirea de către intimatul - pârât a faptelor prevăzute de art. 138 lit. c și din Legea nr. 85/2006 și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va menține hotărârea recurată și va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul promovat de recurenta - creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 782/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - debitoare COM LPN, intimata - lichidatorPRACTIC Pși intimatul - administrator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,03 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red. 19 martie 2009
tehnored. 2 ex. 20 martie 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc, Lăcrămioara Moglan
