Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 193/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 193
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Gina Ignat
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - EXPERT G - lichidator judiciar al debitoarei CO. G, cu sediul în-, - 3,. 6, împotriva sentinței civile nr. 1156/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 74/LJ/2005 (-), în contradictoriu cu intimata pârâtă. G, cu sediul în strada - -, - 11,. 39, județul G, având ca obiect Legea nr. 85/2006 - anulare acte frauduloase.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 07.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.03.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 1156/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a admis excepția autorității de lucru judecat formulată de pârâta G și s-a respins acțiunea având ca obiect anulare contract vânzare-cumpărare formulată de reclamanta - Expert G în contradictoriu cu pârâta G, pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția este întemeiată în raport de următoarele circumstanțe faptice și juridice:
Prin cererea înregistrată cu nr. 163/COM din data de 10.02.2005 pe rolul Tribunalului Galați, - Expert Gac hemat în judecată pe G pentru declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4707/a/05.09.2003.
În motivarea cererii, se arată că între G și Gaf ost încheiat un contract de vânzare-cumpărare la data de 05.09.2003 având ca obiect un teren în suprafață totală de 1.466,06. și construcțiile edificate pe acest teren, respectiv 3 corpuri de clădire și anexe în valoare totală de 1.000.000 euro.
Respectiva vânzare s-a făcut contrar interdicției impuse de organele fiscale la data de 30.06.2003, actul având în acest caz un scop ilicit, acela de fraudare a creditorilor societății și de urmărire a bunurilor societății debitoare.
Printr-o sentință anterioară (sentința civilă nr. 473/26.01.2005 pronunțată de Judecătoria Galați ) a fost admisă acțiunea reclamantei G în contradictoriu cu pârâtele G și G și s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4707/A/05.09.2003 la. și.
Prin decizia civilă nr. 109/14.03.2006 a fost admis apelul declarat de către G, a fost schimbată în totalitate sentința apelată și în rejudecare a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta G ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 920/30.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI, a fost admis recursul declarat de G, s-a modificat în tot decizia civilă nr. 109/2006 a Tribunalului Galați, în sensul că s-a respins ca nefondat apelul.
În cauză sunt îndeplinite cumulativ cele 3 condiții necesare existenței autorității de lucru judecat, respectiv identitate de părți, obiect și cauză.
Împotriva sentinței nr. 1156/05.11.2007, în termen legal, a declarat apel - Expert, lichidatorul judiciar al Co, Curtea calificând calea de atac ca fiind recurs.
Recurenta s-a declarat nemulțumită în raport de soluționarea pe cale de excepție a acțiunii, opinând în sensul că nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 1201 Cod civil, existând în speță deosebiri esențiale atât sub aspectul părților, cât și al obiectului și cauzei celor două acțiuni.
În dezvoltarea criticilor sale, recurenta a învederat instanței de recurs următoarele:
În prima acțiune reclamant a figurat în calitatea sa de creditor al, în timp ce în prezenta acțiune reclamanta este, prin lichidator judiciar.
În prima acțiune, obiectul îl forma desființarea actului pe calea acțiunii pauliene, actul rămânând valabil între părțile care l-au încheiat și opozabil față de toate celelalte persoane, fiind revocat numai în limitele prejudiciului suferit de creditor.
Acțiunea în anulare întemeiată pe dispozițiile legii insolvenței urmărește desființarea în totalitate a actului considerat fraudulos și readucerea bunului în patrimoniul debitorului insolvabil.
În privința cauzei celor două acțiuni, este de observat că prima acțiune s-a întemeiat pe art. 975 Cod civil, iar cea de-a doua pe disp. Legii nr. 64/1995, în vigoare la data sesizării insolvenței.
Excepția autorității de lucru judecat este reglementată pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii, în sensul ca anumite drepturi recunoscute sau infirmate printr-o primă hotărâre să nu fie contrazise prin hotărârea ulterioară.
Pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii în anulare nu ar crea, însă, o astfel de situație (nu ar contrazice cele statuate prin hotărârea de respingere a acțiunii pauliene formulate de creditoarea G).
Astfel, prin hotărârea pronunțată în acțiunea inițiată de G, instanța, reținând că nu s-a făcut dovada relei credințe a terțului dobânditor - cerința esențială pentru admiterea unei astfel de acțiuni - statuează cu putere de lucru judecat doar în privința bunei credințe a dobânditoarei
Acest aspect - al bunei credințe a terțului dobânditor - este singurul care nu mai poate fi analizat în cadrul prezentei acțiuni.
Însă buna sau reaua credință a terțului dobânditor nu are relevanță în cadrul acțiunii în anularea actelor frauduloase a debitorului încheiate în așa numita perioadă suspectă, pentru anularea actului fiind suficient a se face dovada doar a intenției debitorului de fraudare a creditorilor sociali.
În cadrul acțiunii în anulare întemeiată pe dispozițiile Legii insolvenței buna sau reaua credință a terțului are relevanță doar în ceea ce privește posibilitatea acesteia de a se înscrie la masa credală ca urmare a anulării actului fraudulos.
Pentru motivele expuse mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei în vederea soluționării acesteia pe fond.
Intimata - pârâtă nu a formulat întâmpinare în cauză vis-a-vis de motivele recursului de față, însă a participat prin apărător la dezbaterea în fond a recursului, punând concluzii de respingere a recursului, susținând în esență că există în speță tripla identitate de părți, obiect și cauză, situație în raport de care hotărârea este una legală și temeinică.
Intimata a dezvoltat punctul său de vedere sub forma notelor de concluzii scrise, arătând următoarele:
Părțile sunt comune celor două procese. Împrejurarea că într-un proces o parte a figurat ca reclamant și cealaltă ca pârâtă, iar în al doilea proces aceste calități sunt inversate, nu este de natură să justifice concluzia lipsei de identitate.
Obiectul primei cauze este același, cu obiectul celei de-a doua cauze, de vreme ce ambele acțiuni vizează desființarea contractului de vânzare-cumpărare.
În fiecare dintre cele două acțiuni, s-a invocat reaua credință a vânzătorului, reaua credință a cumpărătorului, frauda la lege și complicitatea cumpărătorului intimat la fraudă. Deci există și identitate de cauză.
Recursul de față este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Examinarea comparativă a celor două acțiuni relevă faptul că, deși se poate vorbi de identitate de părți și obiect, nu se poate reține același lucru și cu privire la cauză, de vreme ce anularea actului de vânzare-cumpărare s-a solicitat din perspectiva incidenței altor temeiuri de drept.
Între cele două acțiuni, acțiunea în anulare, bazată pe art. 60 din Legea nr. 64/1995, și acțiunea pauliană există unele asemănări, dar și unele deosebiri esențiale.
constă în scopul comun: reprimarea fraudei debitorului.
se referă la efecte și la condițiile de exercitare. Acțiunea bazată pe art. 60 din Legea nr. 64/1995 (în vigoare la momentul intentării acțiunii) tinde nu numai la sancționarea fraudei, ci și la restabilirea echilibrului șanselor creditorului.
Pentru o astfel de acțiune se poate reține frauda doar dacă se probează că debitorul a fost conștient că prin încheierea actului îl prejudiciază pe creditor.
Complicitatea terțului la fraudă nu este necesar să fie dovedită.
Ca urmare a anulării actului, valoarea se întoarce în patrimoniul debitorului, iar pentru eventuala restituire a prestației sale, partea care a contractat cu debitorul, dacă nu a fost complice la fraudă, va avea o creanță pe care o va prezenta, la fel ca și ceilalți creditori, la dosarul procedurii deschise.
Prin acțiunea pauliană reglementată de art. 975 cod civil se tinde, însă, nu la desființarea retroactivă a actului juridic, ci doar la inopozabilitatea acesteia față de sine în calitate de creditor în scopul urmăririi din patrimoniul debitorului pentru satisfacerea creanței unui bun.
Cum criticile recurentei - reclamante surprind tocmai inadvertențele din hotărârea Tribunalului Galați prin care s-a concluzionat în sensul incidenței în speță a disp. art. 1201 Cod civil, se impune reformarea hotărârii ce face obiectul recursului, în sensul că se va casa hotărârea în discuție, după prealabila admitere a recursului, urmând ca instanța de fond să intre în cercetarea fondului cauzei.
Pentru motivele arătate mai sus, văzând și disp. art. 312 alin. 3 teza III pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta. prin lichidator judiciar EXPERT. cu sediul în strada - nr. 26, - 3,. 6, județul G, împotriva sentinței comerciale nr. 1156/05.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata pârâtă G, cu sediul în G, strada - -, - 11,. 39, județul
Casează sentința recurată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 Martie 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
Grefier,
GI/11.04.2008
/2 ex/15.04.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Gina Ignat
