Angajarea raspunderii legea insolventei 85 2006. Decizia 197/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 197/2010
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2010
PREȘEDINTE: Claudia Popescu judecător
- - - - președinte secție
- - - - președinte instanță
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurențiiGși, foști administratori ai Et SRL Bicazu, județul N, împotriva sentinței civile nr. 1107/F din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 64/1995 art. 137).
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul G, personal, celelalte părți fiind lipsă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Recurentul G solicită amânarea cauzei în vederea angajării de apărător.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurent și lasă dosarul la ordine pentru a fi studiat, cu motivarea că acesta a mai beneficiat de un termen acordat pentru angajare apărător, cerere ce a fost admisă în temeiul art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă.
Reluându-se cauza la ordine, la apelul nominal răspunde aceeași parte.
Recurentul G, având în vedere că i-a fost respinsă cererea pentru apărare, solicită a se verifica de către un specialist situația prin efectuarea unei expertize.
Instanța respinge această cerere ca fiind inadmisibilă întrucât calea de atac promovată în cauză este recurs.
Recurentul arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pe fondul cauzei.
Recurentul G arată că partea adversă nu a prezentat dovezi la dosar în susținerea afirmațiilor sale, iar incriminările aduse sunt injuste. Precizează că a depus 160 mil. lei în contul datoriei către
În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului comercial d e față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată în procedura insolvenței ce face obiectul dosarului - la termenul din 12.05.2009 lichidatorul judiciar a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale împotriva foștilor administratori ai societății debitoare - G și, pentru întreg pasivul rămas neacoperit în cuantum de 318.772,96 lei ( filele 192-193 dosar).
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că foștii administratori au cauzat starea de insolvență a societății debitoare, aceștia făcându-se vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit.a, c și e din Legea 85/2006. Astfel pârâții au folosit suma de 276.607,42 lei, reprezentând creditul contractat de la Banca Transilvania,în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. Au încasat prin contul debitori suma de 76.217,84 lei pe care nu au mai restituit-o către societate. De asemenea, deși societatea debitoare a fost dizolvată încă din anul 2005, pârâții au dispus continuarea activității de comerț, generând astfel pierderi în cuantum de 136.410,35 lei. Mijloacele fixe în valoare de 83.906,26 lei nu au fost scoase din evidența contabilă și nu se găsesc la sediul debitorului, la fel ca stocul de mărfuri în valoare de 7.346,33 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art.138 alin.1 lit.a, c și e din Legea 85/2006.
Pârâții nu au formulat întâmpinare la cererea de atragere a răspunderii personale. Au formulat însă obiecțiuni la raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la insolvența debitorului, obiecțiuni ce au fost admise în parte de către instanță.
Prin sentința comercială 1107/F/20.10.2009 s-a admis cererea de atragere a răspunderii personale și s-a dispus ca pasivul societății debitoare în cuantum de 318.772,96 lei să fie suportat de pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.455/F/09.07.2008 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței. Prin sentința civilă nr.545/F/09.09.2008 s-a dispus începerea falimentului împotriva debitorului " ET " Bicazu.
În tabelul definitiv al creanțelor au fost înscriși cinci creditori, respectiv banca Transilvania - cu o creanță în cuantum de 276.607,42 lei, Direcția Generală a Finanțelor publice N - cu o creanță în cuantum de 26.649 lei, B - cu o creanță în cuantum de 726,63 lei, Primăria comunei Bicazu -cu o creanță în cuantum de 7.930,15 lei și "" B - cu o creanță în cuantum de 6.859,76 lei.
Pârâții au avut calitatea de asociați și administratori ai societății debitoare de la momentul înființării acesteia.
Potrivit art.138 alin.1 din Legea 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Răspunderea prevăzută de aceste dispoziții legale presupune îndeplinirea următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de lege, existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanei care răspunde.
În cauză sunt îndeplinite toate aceste condiții ale răspunderii reglementate de art.138 din legea 85/2006 în persoana pârâților.
Astfel în ce privește fapta ilicită instanța reține că pârâții au ridicat din societate, în anul 2005, suma de 76.217,84 lei, sumă ce este înregistrată în contul 461 debitori și care nu a fost în nici un fel justificată. Deși societatea debitoare fusese dizolvată, pârâții au continuat să desfășoare activități comerciale în numele acesteia, astfel că numai în anul 2008 pasivul a crescut cu suma de 46.059,35 lei. Pârâții au dispus continuarea activității, fără a achita datoriile către bugetul de stat, constând în TVA, impozit pe profit și contribuții de asigurări sociale și de sănătate, astfel că dobânzile și penalitățile calculate depășesc de peste patru ori debitul principal.
Pârâții nu au predat lichidatorului judiciar mijloacele fixe, care apar evidențiate în contabilitate cu o valoare de 83.906,26 lei și nici stocul de mărfuri în valoare de 7.346,33 lei. Bunurile mobile proprietatea societății debitoare au fost gajate în favoarea Băncii Transilvania și cu toate acestea pârâții au dispus de o parte din ele, respectiv de o freză universală 2.5 Cugir, un strung universal 300-1000 și o mașină de rabotat SH 625.
Aceste fapte rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului, întocmit în cauză de lichidatorul judiciar, ( filele 196-204 dosar). Pârâții au formulat obiecțiuni la concluziile raportului, obiecțiuni ce au fost admise în parte și la care lichidatorul judiciar a răspuns.
Faptele au fost săvârșită de către pârâți cu intenție directă iar între acestea și prejudiciul produs există o legătură de cauzalitate directă.
Potrivit dispozițiilor art.138 alin.4 din Legea 85/2006 în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin.1 este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența.
În cauză ambii administratori se fac vinovați de starea de insolvență, după cum rezultă din raportul prevăzut de art.59 și din cele arătate mai sus, astfel că răspunderea acestora urmează a fi solidară.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții care au arătat că din eroare a omis să depună la. N bilanțul contabil și fără să fi avut cunoștință, după o lungă perioadă de timp au aflat că societatea este în insolvență, acesta fiind motivul pentru care a continuat activitatea. Arată recurenții că în această perioadă au depus bani în societate și numai dintr-o eroare contabilă nu s-a menționat acest fapt, vinovată fiind contabila societății.
Susțin recurenții că mijloacele fixe există iar strungul a fost închiriat cu acordul Băncii Transilvania la o altă firmă care s-a oferit să cumpere, iar lichidatorul judiciar nu a venit niciodată să inventarieze mijloacele fixe, chiar refuzând atunci când a fost invitat.
Mai arată că a predat documentele contabile, că există în fapt și stoc de marfă, însă nici acestea nu au fost inventariate de lichidator. Că a justificat tot creditul luat din bancă, că starea de insolvență a fost creată de dobânzile mari la creditele contractate. Susține că și creanțele din tabel ale Băncii Transilvania și Primăria sunt mai mici și că are ambalajul însă lichidatorul judiciar a refuzat să-l inventarieze.
Curtea, verificând sentința recurată sub aspectul motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, apreciază fondat recursul pentru următoarele considerente:
În fapt, la 20.03.2009 lichidatorul judiciar întocmește raportul prevăzut de art. 59 din Legea 85/2006 în care arată că pârâții din cauză au avut cunoștință de dizolvarea societății, au continuat activitatea până la 31.08.2008 totalizând pierderi de 46.059,35 lei și a înregistrat venituri de 1.896,19 lei, nu și-a lichidat creditul bancar și nu și-a achitat datoriile la buget, au folosit bunurile societății în sensul că a cumpărat un autoturism din creditul bancar care a fost transferat unei alte societăți, a făcut acte de comerț sub acoperirea debitoarei, a dispus în interes personal continuarea activității care ducea la încetarea de plăți, a deturnat și a ascuns mijloace fixe și stocul de mărfuri.
Pârâții formulează obiecțiuni la raport prin pct. 1 - 14, arătând, în ceea ce privește bunurile care ar fi fost ascunse că acestea există și au fost văzute de lichidator.
În baza raportului menționat lichidatorul judiciar a formulat cererea de angajare a răspunderii pârâților, iar prin încheierea din 19.05.2009 judecătorul sindic admite obiecțiunile la raport și dispune completarea acestuia, cu excepția criticilor privind creanțele înscrise în tabelul creditorilor.
Prin completare, referitor la pct. 14 din obiecțiuni arată că deși acestea există scriptic ele nu se află faptic și nu se putea întocmi un proces verbal de predare primire, că mijloacele de transport au fost restituite și executate de bancă, că mașinile și utilajele au fost închiriate. Concluzionează că în cazul în care acestea existau ar fi fost executate de bancă.
Din răspunsul la obiecțiuni de la pct. 14 rezultă pe de o parte că lichidatorul judiciar nu face distincție între transferul proprietății unor bunuri și închirierea lor dar și faptul că nu a verificat personal existența acestor bunuri susținându-și afirmația doar pe ipoteza că "în cazul în care acestea existau, creditorul avea posibilitatea să le execute".
Judecătorul sindic, deși pârâții au invocat existența mijloacelor fixe (cel puțin în parte) și a stocului de mărfuri și de asemenea și lichidatorul judiciar susține că o parte din acestea sunt închiriate (aflându-se încă în patrimoniul debitoarei dreptul de proprietate asupra acestora), nu verifică apărările pârâților cu atât mai mult cu cât în cauză lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 113 - 115 din Legea 85/2006.
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză și vor putea să administreze orice probă pe care o consideră necesară.
În cauză, așa cum s-a reținut, lipsa inventarierii bunurilor de către lichidatorul judiciar a dus la reținerea unei situații de fapt care nu este susținută de probe. Pe de altă parte, potrivit art. 11 alin. 2 din Legea 85/2006 controlul judiciar al activității lichidatorului se realizează de către judecătorul sindic. De asemenea potrivit art. 305 Cod procedură civilă în recurs nu se pot produce probe noi cu excepția înscrisurilor, iar potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă casarea hotărârii se poate dispune și în situația în care sunt necesare probe noi.
Așadar, având în vedere că instanța de recurs nu poate realiza un control direct asupra lichidatorului judiciar, acesta revenind judecătorului sindic, constatând incidența și a dispozițiilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat.
Constatând existența atât a motivelor de casare cât și de modificare a hotărârii, pentru a asigura o judecată unitară a hotărârii, instanța va casa hotărârea recurată și va trimite cauza pentru rejudecare, judecătorul sindic urmând să aibă în vedere și celelalte motive de recurs formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurențiiGși, foști administratori ai Et SRL Bicazu, județul N,cu domiciliul în comuna Bicazu, județul N, împotriva sentinței civile nr. 1107/F din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoareEt, cu sediul în comuna Bicazu, nr. 4,. 1,. 1, județul N și cu intimatul-lichidatorCabinet Individual de Insolvență, cu sediul în P N,-, - 4,. A,. 1,. 8, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2010.
PREȘEDINTE: Claudia Popescu | JUDECĂTOR 2: Vasilică Pintea | JUDECĂTOR 3: Cătălin Șerban |
Grefier, |
red. sent.; red.; tehnored. /7 ex.; 19/19.03.2010
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Vasilică Pintea, Cătălin Șerban
